Sfantul Mare Mucenic GheorgheIubiții mei,

de când suntem mici, nouă, oamenilor, ne place biruința! Ne place să învingem, să fim biruitori…pentru că ne place ca binele să învingă.

Și dacă vrem ca binele să învingă, nu facem altceva decât să dăm glas firii noastre zidite de Dumnezeu, Care este adevăratul Bine. Pentru că atunci când înțelegem ce vrem, luminați fiind de harul credinței, înțelegem că vrem ca voia lui Dumnezeu să se facă în cer și pe pământ. Adică în toată creația Sa.

Iar astăzi, când îl pomenim pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință…înțelegem și mai bine de ce ne place să învingă binele: pentru că ne place ca oamenii să își ducă până la capăt țelurile sfinte. Să se împlinească în iubirea lor pentru Dumnezeu.

Cine este însă Sfântul Gheorghe [în greacă: Gheorghios iar în latină: Georgius] astăzi pomenit?

Este fiu de Sfinți Mucenici. Sfinții Mucenici Gherontius și Polihronia sunt părinții săi și sunt pomeniți mâine, pe 24 aprilie.

Tatăl său era conducător în armata romană a lui Diocletianus, împăratul persecutor al creștinilor…și Sfântul Gheorghe asistă la martirizarea lui, pe atunci având doar 10 ani…

Își vede tatăl omorât pentru că nu s-a închinat idolilor…dar și cum sufletul lui a fost luat de Îngeri plini de lumină dumnezeiască. Mama lui îl întărește în credință, spunându-i că tatăl său a devenit apărătorul și rugătorul lor înaintea lui Dumnezeu și atunci când el a crescut și a fost închis pentru același motiv, pentru că nu s-a închinat la idoli, Sfânta Polihronia, mama lui, mărturisindu-și credința în Dumnezeu, e martirizată de Diocletianus în fața copilului ei, a Sfântului Gheorghe. Cum a fost martirizată mama Sfântului? A fost bătut și arsă cu lumânări.

Toți trei au fost martirizați din porunca aceluiași împărat roman, Dicoletianus.

Potrivit sursei de aici, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, astăzi pomenit, s-a născut în anul 280 d. Hr. și a fost martirizat pe 23 aprilie 303. Adică a trăit în secolele III-IV d. Hr.

Părinții săi Sfinți au fost ambii de naționalitate greacă. Sfântul Mucenic Gherontius s-a născut în Cappadocia iar Sfânta Muceniță Polihronia în Lydda, astăzi Lod, în Israel. Localitatea unde se află și mormântul Sfântului Mare Mucenic Gheorghios/ Gheorghe.

Însă Sfântul Gheorghe s-a născut în Lydda, în Palestina și a fost martirizat în Nicomidia, adică în orașul Izmit, din Turcia de azi.

De ce? Pentru că diavolul i-a vorbit lui Diocletianus din idolul Apollon și i-a spus că creștinii îi secătuiesc puterile. Și împăratul păgân a pornit la nimicirea creștinilor…pentru ca idolii lui, adică demonii aflați în idoli, să-i vorbească.

Din ediția românească citată, aflăm că Sfântul Gheorghe a trăit în Palestina, adică la Lydda, după martirizarea tatălui său, împreună cu mama sa. Apoi a intrat în armata romană. Și l-a înfruntat pe Diocletianus în mod deschis, spunându-i că „Adevărul este Însuşi Hristos, Cel prigonit de voi”.

A fost întemnițat și bătut la tălpi, iar pe pieptul lui au așezat o piatră mare. După care a fost tras pe roată, carnea lui fiind sfâșiată și Sfântul Gheorghe nu a scos…niciun suspin. Un Înger al Domnului însă vine și îl încurajează…și îl vindecă, arătându-l sănătos.

Iar când vorbim despre mucenicie, despre chinurile suferite pentru credință, a fi biruitor nu înseamnă a fi scăpat de moarte, ci a învinge moartea în tine însuți, cu harul lui Dumnezeu, prin care biruiești cu adevărat și te odihnești întru Împărăția lui Dumnezeu.

Adică asistăm, în cazul Sfinților, la o biruință paradoxală: la o biruință prin suferință, prin suportarea suferinței până la capăt, întăriți fiind de Dumnezeu, prin care se vindecă de patimile și de păcatele lor…și devin întăritori ai noștri în lupta cu păcatul.

Văzându-l Dioclețian pe Sfântul Gheorghe cel vindecat de Înger nu l-a mai recunoscut. Înfățișarea sa era transfigurată, era plină de har. Cu toate acestea, Diocletianus a rămas în nebunia lui și nu l-a schimbat această imensă minune. Ba, mai mult, pe doi dintre apropiații săi, pe Anatolie şi Protoleon, care au slăvit pe Dumnezeu pentru această vindecare minunată a Sfântului Gheorghe, i-a martirizat prin tăierea capetelor.

Mulți au crezut în Hristos datorită vindecării Sfântului Gheorghe. Dar și soția împăratului Diocletianus, împărăteasa Alexandra, a crezut în Dumnezeu și este pomenită pe 21 aprilie.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a fost aruncat într-o groapă cu var nestins. Unde a stat 3 zile. Căci de aceea e „Mare Mucenic”: pentru că a pătimit multe chinuri. A fost martirizat după mari și înfiorătoare chinuri.

Diocletianus îl acuză că e vrăjitor. Însă Sfântul Gheorghe îi spune că e satanizat și de aceea nu vede că acestea sunt minunile cele prea mari ale lui Dumnezeu.

E încălțat cu încălțăminte de fier, cu piroane în ele și pus să alerge prin celulă. Și el se ruga…în timp ce era ironizat de Diocletianus. Însă noaptea…Sfântul Gheorghios a fost vindecat, în mod minunat, de rănile cumplite de la picioare.

Văzându-l din nou vindecat…împăratul poruncește să îl bată peste gât și peste trup cu vine de bou, până când îl umplu de sânge.

Bea băutura de la vrăjitor…și nu pățește nimic. Mai bea o altă cupă de otravă…și e scăpat de la moarte de harul lui Dumnezeu.

Îl catehizează pe Diocletianus în văzul tuturor. Și pentru că e pus să confirme puterea lui Dumnezeu și să învieze un mort, Sfântul Gheorghe se roagă lui Dumnezeu pentru ca această minune să fie convertitoare pentru mulți: „Dumnezeul veacurilor, Dumnezeul milelor, Dumnezeul tuturor Puterilor şi Atotputernice, Cel ce nu ruşinezi pe cei ce nădăjduiesc spre Tine, Doamne Iisuse Hristoase, auzi-mă pe mine smeritul robul Tău în ceasul acesta, Cel ce ai auzit pe Sfinţii Tăi Apostoli în tot locul, la toate muncile şi semnele, dă neamului acestuia viclean semnul cerut şi înviază mortul, care zace în mormânt, spre înfruntarea celor ce se leapădă de Tine şi spre slava Ta şi a Tatălui Tău şi a Preasfântului Duh. Astfel, Stăpâne, arată celor ce stau înainte, că Tu eşti Unul Dumnezeu peste tot pământul, ca să Te cunoască pe Tine Domnul Cel Atotputernic şi cum că toate se supun voinţei Tale şi a Ta este slava în veci. Amin!”.

Însă când înviază mortul…vrăjitorul Atanasie devine creștin și lumea se umple de bucurie.

Numai că Diocletianus a reacționat la minune, așa cum au reacționat și evreii, atunci când au văzut mormântul gol al Domnului: a mușamalizat minunea.

Fostului vrăjitor și celui înviat din morți…Diocletianus le-a tăiat capetele și astfel i-a martirizat. Pe când, pe Gheorghe, l-a întemnițat din nou…ca să nu-l mai vadă lumea.

Mulți cred în Dumnezeu datorită lui Gheorghe, îi mituiesc pe temniceri…și merg în temniță la el ca să fie învățați și tămăduiți de către el.

Sfântul Gheorghe înviază boul lui Glicherie. Și pentru că Glicherie mărturisește că e creștin, deși el nu era botezat, a fost martirizat pentru asta. I s-a tăiat capul.

Domnul i Se arată în vis Sfântului Gheorghe și îi spune: „Nu te teme, ci îndrăzneşte! Căci, iată, împreună cu Mine te vei învrednici a împărăţi. Deci, nu slăbi, că degrabă venind la Mine, cele gătite ţie le vei primi!”.

Înainte să moară, Sfântul Gheorghe îi cere unei slugi a sa să îl înmormânteze în Lydda, în casa părintească. Și, după cum vedem până azi, sluga și-a împlinit misiunea. Pentru că mormântul său e până azi în Lydda.

Sfântul Gheorghe a fost dus în capiștea lui Apollon, ca să „i se închine” demonului. „Sfântul, apropiindu-se de zeul Apollon şi întinzând mâna către el, a întrebat pe cel neînsufleţit, ca pe un viu, zicând: „Tu voieşti să primeşti jertfă de la mine ca un Dumnezeu?” Sfântul, zicând aceasta, şi-a făcut semnul Crucii, iar diavolul care locuia în idol a răspuns nişte cuvinte ca acestea: „Nu sunt Dumnezeu; şi niciunul asemenea mie nu este! Numai Unul este Dumnezeu; Acela pe care tu Îl propovăduieşti! Noi ne-am depărtat de Îngerii cei ce-i slujesc Lui şi înşelăm pe oamenii cei stăpâniţi de zavistie”. Atunci Sfântul a zis către el: „Dar cum îndrăzniţi voi să staţi aici, venind eu, slujitorul adevăratului Dumnezeu?”. Zicând Sfântul acestea, un sunet şi glas de plângere ieşea de la idoli, apoi deodată căzând toţi la pământ s-au sfărâmat”.

Pentru că demonii știau cine sunt…dar, în același timp, le plăcea și le place să ne înșele continuu.

Sfânta Împărăteasă Alexandra, soția lui Diocletianus, vine și cade la picioarele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și Îl mărturisește pe Hristos în fața tuturor. Iar Diocletianus își condamnă soția la aceeași moarte cu a lui Gheorghe: tăierea cu sabia.

Însă în drum spre martirizarea ei, Sfânta Muceniță Alexandra și-a dat duhul în mâinile Domnului. Iar Sfântul Gheorghe a fost martirizat prin tăierea capului cu sabia, după ce s-a rugat în acest fel: „Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul meu, că n-ai veselit pe vrăjmaşii mei, ci ai izbăvit sufletul meu ca pe o pasăre din cursa vânătorilor! Auzi-mă şi acum, Stăpâne, şi stai înaintea robului Tău în ceasul acesta de la sfârşit şi izbăveşte sufletul meu de meşteşugirile duhului celui din văzduh, al vrăjmaşului celui mare şi de duhurile cele necurate. Şi să nu le socoteşti păcatul celor ce au greşit înaintea mea, în neputinţa lor, ci iertare şi dragoste arată-le lor, ca şi aceia, cunoscându-Te, să câştige parte din Împărăţia Ta, împreună cu aleşii Tăi. Primeşte şi sufletul meu, împreună cu cei ce bine Ţi-au plăcut în veac, trecând cu vederea toate greşelile mele cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă. Adu-ţi aminte, Stăpâne, de cei ce cheamă numele Tău Cel cu mare cuviinţă, că binecuvântat şi preamărit eşti în veci. Amin!”.

De aceea, Sfântul Gheorghe, Părintele nostru, a învins prin rugăciune, a învins prin răbdare, a învins prin iertare, a învins prin dragostea de Dumnezeu.

Și a învins pe când avea 23 de ani!…

A fost martirizat la vârsta de 23 de ani…în ziua de 23 aprilie 303.

Pentru că nu vârsta învinge…ci credința curată și viața curată înving.

Așa că, în Săptămâna Luminată, în săptămâna plină de har și de bucurie a Învierii Domnului, pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe e, deopotrivă, un izvor de bucurie și de întărire în fața păcatului, a persecuțiilor și a nedreptăților de tot felul.

Pentru că viața celor ai lui Dumnezeu e călăuzită de El și nu de interese de tot felul.

De aceea, dacă vrem să fim ai lui Dumnezeu, atunci să ne lăsăm călăuziți de Dumnezeul nostru treimic, de Tatăl, de Fiul și de Sfântul Duh Dumnezeu, acum și în vecii vecilor. Amin!

Did you like this? Share it: