Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

kayseri evden eve nakliyat eşya depolama kayseri eşya depolama kayseri kiralık asansör kayseri escort

Zi: 24 aprilie 2014

Sermon at the Healing Spring [2014]

My beloved,

Christ is risen!

We are in the Lighted Week…and today, at this feast dedicated to Mother of Lord, we live from full the ghostual enjoyment of the gustation of holy water. For that we taste from the holy water and we receive grace in ourselves.

And thus we understand much better what means: „all were filled of light”. For that the light whereof is spoken here is not the light of the sun, is not the holy light that descended in the tomb of the Lord in the Great Saturday – because both are material – but is uncreated light of God, which is seen only with clean heart.

The light of the resurrection of the Lord is the uncreated light, is the divine light…the light which we feel and in the water hallowed today. Just that, for to feel it, is needed to purify our feelings. For that we must feel divinely, we must feel the uncreated light of Most Holy Trinity…

At origin, this feast was a miracle of the Mother of God. A blind began to see for that he drank from a spring of the Mother of Lord [Penticostarion, ed. BOR 1999, p. 49]. All several have been healed because of that spring, where had built and a Church. But from here was reached at its significance of today, when, to any sanctifying of water we have a wonderful spring, sanctifying of our lives.

Why this mutation of significance? For that was passed from the historical aspect of the event to the theological. For the historical aspect could not speak about a universal perspective. While the theological perspective universalizes the miracle, makes it contemporary with each of us, because it puts in prime plan the experience of grace.

And thus, the Theotokos becomes „the deliverer water” [Idem, p. 48] for us, because she is seen as „inexhaustible spring” [Ibidem] of the grace.

But why is the Mother of Lord present in front of us, into a day of Friday? For that to have a perfect parallelism between the Friday of Passions and the Lighted Friday. Then, we saw her in tears, whereas now she is in the glory of God, in the glory of His resurrection.

And her water is His water, for that all of Mother are of her Son. Therefore, in comparison with roman-catholic theology, where the Mother of Lord is equalized with her Son, in the orthodox theology the Mother of Lord is always in relation of listening.

The Mother always prays her Son, intercedes for us…but she expectes to do His will with us. The Mother is active in our salvation through that she wishes and prays for our salvation. And the traditional theology of the Church confesses of two thousand years that the Saints pray for our salvation.

At the opposite pole, the protestant and neoprotestant theology, which is foreign to the Church’s Tradition, does not have a devotion to the Mother of Lord on the premise that she „cannot intercede” for us. But in the Kingdom of God, the Mother of Lord sits at the right hand of her Son and continually intercedes for us.

The motive for which, we cry every day to her help, with the conscience that „much can the prayer of Mother before her Son”. Much can her love for us, which is love from His love.

Therefore, let us rejoice with great joy in this day and in all the days of our lives, for that great is the mercy of God to us! Let us rejoice of our Lord and of His Father and the Holy Ghost, the Ghost of Truth, of our God, for that He is our happiness. And let us rejoice ghostually of these days of feast, for that they are our strengthening. Amen!

Sfântul Isidor al Sevillei, Istoria regilor goți, vandali și suevi [7]

Traduceri patristice

*

vol. 4

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

***

Sfantul Isidor al Sevillei

Sfântul Isidor, Arhiepiscopul  Sevillei

(n. c. 560-636, † 4 aprilie,

pomenit pe 4 aprilie în Biserica Ortodoxă)

*

Istoria regilor

goți,  vandali  și

suevi

 *

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a.

***

47. În anul 592, [554] [d. Hr.], în al 29-lea an al domniei lui Justinianus, [după ce] a fost ucis Agila, Athanagildus a domnit pentru 14 ani. Acesta, după ce i-a tiranizat mult timp, încercând să elimine regalitatea lui Agila, a cerut împăratului Justinianus ajutorul său armat, ca să poată să-i elimine, de la granițele regatului, pe cei pe care el nu putea [să-i elimine de unul singur]. Cu care, până acum, el fusese în conflict. Dar dacă, până acum, [oponenții] fuseseră uciși în bătălii, acum au fost zdrobiți și nimiciți[1]. În cele din urmă, Athanagildus a murit la Toledo și după moartea sa domnia a rămas vacantă pentru 5 luni.

48. În anul 605 [567] [d. Hr.], în al 2-lea an al domniei lui Justinus cel Mic [Iustinus al II-lea][2], după Athanagildus, Liuva[3] a fost numit [rege] al Goților la Narbone[4]. Și a domnit 3 ani. Care, în al doilea an [de domnie], l-a numit pe Leovigildus[5], fratele său, nu numai succesor [al său], ci l-a făcut să participe la propria sa domnie, lui dându-i să administreze Hispania, iar pentru sine și-a păstrat Galia. Și astfel erau doi domni, deși nicio stăpânire nu îndură un partener. Dar acesta, Liuva, numai timp de un an a fost recunoscut [ca rege] și a fost numărat apoi fratele său, Leovigildus.

49. În anul 606 [568] [d. Hr.], în al 3-lea an al domniei lui Justinus cel Mic, Leovigildus devine conducătorul Hispaniei și al Galiei, [dorind] să-și extindă regatul prin război și să-i crească puterea. De aceea, cu înflăcărata sa armată, beneficiind și de ajutor[6], [a câștigat] victorii, multe obținute în mod remarcabil.

Astfel, el obține Cantabros [Cantabria][7].

Apoi a luat Aregia și au fost cucerite de către el toate ale Sabariei[8]. De asemenea, multe orașe răzvrătite ale Spaniei s-au predat armatelor lui. El, în numeroase bătălii, i-a pus pe fugă pe soldații romani și a recăpătat prin luptă anumite forturi care erau ocupate de către ei[9].

Apoi l-a împresurat pe fiul său, Hermenegildus[10], care se purta ca un tiran în imperiul său, și l-a înfrânt pe el. În cele din urmă, el a purtat război împotriva suevilor. Și, cu o mirabilă rapiditate [mira celeritate], el a transferat regalitatea lor sub autoritatea națiunii sale, obținând o mare parte din Hispania. Căci, mai înainte, neamul goților fusese limitat la un teritoriu mic.

Însă greșeala neevlaviei [error impietatis] a întunecat în el [offuscavit in eo] slava unei asemenea virtuți [gloriam tantae virtutis][11].

50. [Căci], într-adevăr, fiind plin de nebunia perfidiei ariene [Arianae perfidiae furore][12], el a pornit persecuție împotriva catolicilor [catholicos][13] și a surghiunit pe foarte mulți episcopi la exil. El a retras privilegiile și veniturile Bisericii și prin înfricoșările sale i-a împins pe mulți în molima ariană [in Arianam pestilentiam][14] și i-a înșelat pe mulți, fără persecuție, ispitindu-i cu aur și lucruri [illectos auro rebusque].

Și a îndrăznit încă, printre alte molipsiri ale ereziei sale, și să-i reboteze pe catolici [rebaptizare catholicos]. Și nu numai din plebe[15] [et non solum ex plebe], ci și din demnitatea rânduielii preoțești [sed etiam ex sacerdotalis ordinis dignitate]. Ca spre exemplu pe Vincentius de Caesaraugustanum [Zaragoza[16]], care din episcop s-a făcut apostat [apostatam][17] și din această cauză a fost aruncat din cer în iad [a coelo in infernum projectum[18]].

51. Însă a apărut pericolul din partea unora de-ai săi. Pentru aceea, el i-a văzut[19] pe unii dintre cei mai nobili și mai bogați și le-a tăiat capetele. Sau le-a luat bogățiile, i-a proscris[20] și, fiind proscriși, i-a trimis în exil.

De asemenea, el a fost primul care a mărit fiscul [fiscum]/ impozitul[21]. Și tot primul a fost, care și-a crescut vistieria prin jefuirea cetățenilor săi și prin prădarea dușmanilor. Astfel, el a fost primul dintre regii lor care a îmbrăcat veșmânt [regal] și a stat pe tron. Căci, înaintea lui, regii trăiau și ședeau la un loc cu poporul.

Totodată a fundat un oraș în Celtiberia[22], pe care l-a numit Recopolis[23], după numele fiului său. În ceea ce privește legile, el a corectat două lucruri care păreau grosolane, adăugând foarte multe legi care fuseseră omise sau schimbate de către unii în mod inutil. El a domnit 18 ani și a murit de propria-i moarte la Tuleti [Toledo][24].

52. În anul 624 [586] [d. Hr.], în al treilea an de domnie al lui Mauricius[25], după moartea lui Leovigildus, fiul său, Recaredus[26], a fost încoronat rege. El a fost dăruit cu evlavie față de religie și a fost foarte diferit față de caracterul tatălui său.

Pe când acela era nereligios și foarte aplecat spre război, acesta era devotat credinței și păcii [într-un mod] foarte clar. Acela lățea imperiul neamului prin știința armelor, pe când acesta ridica slava poporului prin biruința credinței [fidei trophaeo]. Căci, în sine, de la începutul domniei sale, el a primit credința catolică [catholicam fidem], [dimpreună] cu tot poporul neamului goților, părăsind, ca pe un lucru de necinste, rătăcirea [ariană] și restabilind evlavia dreptei credințe [cultum rectae fidei].


[1] Datorită ajutorului armat din partea romanilor.

[2] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_al_II-lea_%28%C3%AEmp%C4%83rat%29.

[3] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Liuva_I.

[4] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Narbonne.

[5] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Liuvigild.

[6] Cu sensul: ajutor de la Dumnezeu.

[7] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Cantabria.

[8] Idem: http://es.wikipedia.org/wiki/Sabaria.

[9] De către soldații romani.

[10] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Hermenegild.

[11] Erezia i-a întunecat regalitatea. Pentru că adevărata lumină a oamenilor este dreapta-credință a Bisericii.

[12] Se referă la erezia ariană.

[13] A credincioșilor Bisericii universale.

[14] Aceeași erezie ariană.

[15] Oamenii de rând.

[16] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Zaragoza.

[17] Pentru că a devenit arian. Iar a fi eretic înseamnă a cădea de la credința Bisericii apostolice și universale.

[18] Însă, după cum se observă, în latină proiect nu însemna un început de drum, nu înseamnă o schiță, un plan de lucru ci lucrul finit, cartea terminată, care își începe propria sa istorie. Pe care o lași să își aibă propria ei traiectorie, propria ei viață.

[19] Le-a pus gând rău.

[20] I-a lăsat fără drepturi civile.

[21] Perceput de la concetățenii săi.

[22] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Celtiberians.

[23] Idem: http://es.wikipedia.org/wiki/Rec%C3%B3polis.

[24] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Toledo,_Spain.

[25] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Maurice_%28emperor%29.

Însă Mauricius, potrivit acestei surse, a devenit împărat în anul 582 și atunci sunt 4 ani și nu trei.

[26] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Reccared.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

konya escort eskişehir escort izmit escort bursa escort halkalı escort
ücretsiz porno