Traduceri patristice

*

vol. 4

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

***

Sfantul Isidor al Sevillei

Sfântul Isidor, Arhiepiscopul  Sevillei

(n. c. 560-636, † 4 aprilie,

pomenit pe 4 aprilie în Biserica Ortodoxă)

*

Istoria regilor

goți,  vandali  și

suevi

 *

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a.

***

47. În anul 592, [554] [d. Hr.], în al 29-lea an al domniei lui Justinianus, [după ce] a fost ucis Agila, Athanagildus a domnit pentru 14 ani. Acesta, după ce i-a tiranizat mult timp, încercând să elimine regalitatea lui Agila, a cerut împăratului Justinianus ajutorul său armat, ca să poată să-i elimine, de la granițele regatului, pe cei pe care el nu putea [să-i elimine de unul singur]. Cu care, până acum, el fusese în conflict. Dar dacă, până acum, [oponenții] fuseseră uciși în bătălii, acum au fost zdrobiți și nimiciți[1]. În cele din urmă, Athanagildus a murit la Toledo și după moartea sa domnia a rămas vacantă pentru 5 luni.

48. În anul 605 [567] [d. Hr.], în al 2-lea an al domniei lui Justinus cel Mic [Iustinus al II-lea][2], după Athanagildus, Liuva[3] a fost numit [rege] al Goților la Narbone[4]. Și a domnit 3 ani. Care, în al doilea an [de domnie], l-a numit pe Leovigildus[5], fratele său, nu numai succesor [al său], ci l-a făcut să participe la propria sa domnie, lui dându-i să administreze Hispania, iar pentru sine și-a păstrat Galia. Și astfel erau doi domni, deși nicio stăpânire nu îndură un partener. Dar acesta, Liuva, numai timp de un an a fost recunoscut [ca rege] și a fost numărat apoi fratele său, Leovigildus.

49. În anul 606 [568] [d. Hr.], în al 3-lea an al domniei lui Justinus cel Mic, Leovigildus devine conducătorul Hispaniei și al Galiei, [dorind] să-și extindă regatul prin război și să-i crească puterea. De aceea, cu înflăcărata sa armată, beneficiind și de ajutor[6], [a câștigat] victorii, multe obținute în mod remarcabil.

Astfel, el obține Cantabros [Cantabria][7].

Apoi a luat Aregia și au fost cucerite de către el toate ale Sabariei[8]. De asemenea, multe orașe răzvrătite ale Spaniei s-au predat armatelor lui. El, în numeroase bătălii, i-a pus pe fugă pe soldații romani și a recăpătat prin luptă anumite forturi care erau ocupate de către ei[9].

Apoi l-a împresurat pe fiul său, Hermenegildus[10], care se purta ca un tiran în imperiul său, și l-a înfrânt pe el. În cele din urmă, el a purtat război împotriva suevilor. Și, cu o mirabilă rapiditate [mira celeritate], el a transferat regalitatea lor sub autoritatea națiunii sale, obținând o mare parte din Hispania. Căci, mai înainte, neamul goților fusese limitat la un teritoriu mic.

Însă greșeala neevlaviei [error impietatis] a întunecat în el [offuscavit in eo] slava unei asemenea virtuți [gloriam tantae virtutis][11].

50. [Căci], într-adevăr, fiind plin de nebunia perfidiei ariene [Arianae perfidiae furore][12], el a pornit persecuție împotriva catolicilor [catholicos][13] și a surghiunit pe foarte mulți episcopi la exil. El a retras privilegiile și veniturile Bisericii și prin înfricoșările sale i-a împins pe mulți în molima ariană [in Arianam pestilentiam][14] și i-a înșelat pe mulți, fără persecuție, ispitindu-i cu aur și lucruri [illectos auro rebusque].

Și a îndrăznit încă, printre alte molipsiri ale ereziei sale, și să-i reboteze pe catolici [rebaptizare catholicos]. Și nu numai din plebe[15] [et non solum ex plebe], ci și din demnitatea rânduielii preoțești [sed etiam ex sacerdotalis ordinis dignitate]. Ca spre exemplu pe Vincentius de Caesaraugustanum [Zaragoza[16]], care din episcop s-a făcut apostat [apostatam][17] și din această cauză a fost aruncat din cer în iad [a coelo in infernum projectum[18]].

51. Însă a apărut pericolul din partea unora de-ai săi. Pentru aceea, el i-a văzut[19] pe unii dintre cei mai nobili și mai bogați și le-a tăiat capetele. Sau le-a luat bogățiile, i-a proscris[20] și, fiind proscriși, i-a trimis în exil.

De asemenea, el a fost primul care a mărit fiscul [fiscum]/ impozitul[21]. Și tot primul a fost, care și-a crescut vistieria prin jefuirea cetățenilor săi și prin prădarea dușmanilor. Astfel, el a fost primul dintre regii lor care a îmbrăcat veșmânt [regal] și a stat pe tron. Căci, înaintea lui, regii trăiau și ședeau la un loc cu poporul.

Totodată a fundat un oraș în Celtiberia[22], pe care l-a numit Recopolis[23], după numele fiului său. În ceea ce privește legile, el a corectat două lucruri care păreau grosolane, adăugând foarte multe legi care fuseseră omise sau schimbate de către unii în mod inutil. El a domnit 18 ani și a murit de propria-i moarte la Tuleti [Toledo][24].

52. În anul 624 [586] [d. Hr.], în al treilea an de domnie al lui Mauricius[25], după moartea lui Leovigildus, fiul său, Recaredus[26], a fost încoronat rege. El a fost dăruit cu evlavie față de religie și a fost foarte diferit față de caracterul tatălui său.

Pe când acela era nereligios și foarte aplecat spre război, acesta era devotat credinței și păcii [într-un mod] foarte clar. Acela lățea imperiul neamului prin știința armelor, pe când acesta ridica slava poporului prin biruința credinței [fidei trophaeo]. Căci, în sine, de la începutul domniei sale, el a primit credința catolică [catholicam fidem], [dimpreună] cu tot poporul neamului goților, părăsind, ca pe un lucru de necinste, rătăcirea [ariană] și restabilind evlavia dreptei credințe [cultum rectae fidei].


[1] Datorită ajutorului armat din partea romanilor.

[2] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_al_II-lea_%28%C3%AEmp%C4%83rat%29.

[3] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Liuva_I.

[4] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Narbonne.

[5] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Liuvigild.

[6] Cu sensul: ajutor de la Dumnezeu.

[7] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Cantabria.

[8] Idem: http://es.wikipedia.org/wiki/Sabaria.

[9] De către soldații romani.

[10] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Hermenegild.

[11] Erezia i-a întunecat regalitatea. Pentru că adevărata lumină a oamenilor este dreapta-credință a Bisericii.

[12] Se referă la erezia ariană.

[13] A credincioșilor Bisericii universale.

[14] Aceeași erezie ariană.

[15] Oamenii de rând.

[16] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Zaragoza.

[17] Pentru că a devenit arian. Iar a fi eretic înseamnă a cădea de la credința Bisericii apostolice și universale.

[18] Însă, după cum se observă, în latină proiect nu însemna un început de drum, nu înseamnă o schiță, un plan de lucru ci lucrul finit, cartea terminată, care își începe propria sa istorie. Pe care o lași să își aibă propria ei traiectorie, propria ei viață.

[19] Le-a pus gând rău.

[20] I-a lăsat fără drepturi civile.

[21] Perceput de la concetățenii săi.

[22] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Celtiberians.

[23] Idem: http://es.wikipedia.org/wiki/Rec%C3%B3polis.

[24] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Toledo,_Spain.

[25] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Maurice_%28emperor%29.

Însă Mauricius, potrivit acestei surse, a devenit împărat în anul 582 și atunci sunt 4 ani și nu trei.

[26] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Reccared.

Did you like this? Share it: