Oamenii sunt mai puțin interesați de spiritualizare și mai mult de mimarea ei. Mai puțin de culturalizare și mai mult de simularea ei.

Scolastica a mai făcut un lucru rău: a transformat în experți pe cei care aveau doar cunoștințe teoretice. A disprețuit experiența teologică, ca pe o inutilitate și chiar ca pe o rătăcire/ nebunie. Pentru că nu o mai trăia și pentru că îi invalida concluziile.

Dar Teologia nu s-a născut din speculații teoretice. Nu s-a născut din interpretări fabuloase sau fastuoase.

Chiar la nivel uman, neduhovnicesc, se vede diferența între înțelegerea și experiența profundă a vieții și pretenția vană.

Cum s-ar putea să nu se vadă diferența între cei care trăiesc viața cu Dumnezeu și cei care își învață discursurile?

Între ci care vorbesc din suflet și cu durere și cei care își afectează glasul? Între omul obosit și muncit și cel cu voce caldă și dulce de polistiren?

Însă sunt și mulți ochi de plastic. Care văd și înțeleg după măsura lor. Și judecă după cum sunt ei: își sunt singurul etalon.

*

Impostorul se laudă singur. Se laudă cu ce are pentru ce nu are: cu mașina și telefonul pentru mintea care-i lipsește.

Odată ajuns în post, cu multe hoții și intervenții, e convins că îl și merită și îți rupe fața cu ce nu este el, dar vrea să crezi că este.

Prostituția muzicală e atonală. E generală.

*

Unii cred că trăim din vise. Alții cred că ne pot fura visele.

Unii cred că posteritatea e o plastilină. Alții cred că Dumnezeu e un băiat de gașcă. Sau un bătrânel ușor de prostit de șmecherași care și-au pus la punct și viața de aici și eternitatea.

Deșteptăciunea prostiei se elogiază pe sine fără margini.

Când prostul crede că răutatea lui e deșteptăciune, e bine să îl lași în credința lui. Pentru că, dacă încerci să îl înveți, va crede și mai mult că vrei să îi furi comoara inimii.

*

E ușor să citești la alții și să crezi că ai înțeles la fel. Sau că poți.

Dar a putea e o virtute pe care nu o vrei, pentru că te extenuează. Și tu vrei să fii și înțelept și odihnit.

*

Niciodată munca extenuantă nu e pierdere de vreme. Doar că puțini știu asta.

*

Pentru că revoluțiile au schimbat lumea, schimbarea/ revoluția însăși a devenit parte din conformism.

Bineînțeles, schimbarea de fațadă a devenit conformism…

A fi conformist înseamnă a-ți fi rușine cu tine însuți, a vrea să fii ca ceilalți, ca nu cumva să nu fii apreciat imediat.

A gândi liber nu înseamnă neapărat și întotdeauna a sparge granița legilor. A fi creator nu înseamnă a fi penal.

Poți să fii creator și genial în interiorul moralei, al credinței, al legilor. Dacă adevăratul creator desfide morala, atunci morala este falsă.

Însă adevăratul creator este cel care cunoaște Adevărul.

*

Oamenii gândesc mai multe decât spun. Și spun mai multe decât gândesc.

Did you like this? Share it: