Predică la 9 ani de la adormirea Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

Mormantul Fericitului Ilie vazatorul de Dumnezeu, 28 aprilie 2014

Iubiții mei,

săptămâna aceasta am fost cu doamna preoteasă la mormântul Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu, astăzi pomenit, ca să ne rugăm lui. Să fim aproape de mormântul său și de Sfintele sale Moaște…și să ne bucurăm pascal. Să fim împreună!

Am aprins candela pe care i-am adus-o, am făcut puțină slujbă…și apoi am îngenuncheat și m-am rugat cu palmele pe mormânt…

Cum el este îngropat peste soția sa, peste doamna Florica…eu mă rugam la picioarele sale…la distanța de o jumătate de metru de el.

Și în niciun minut de când am început să mă rog…am fost invadat deodată de un mare har, care m-a făcut să mă simt curățit de păcate. M-am simțit deodată ușor, simplu și bucuros în mine însumi, fără dureri și mâhniri în sufletul meu…conștient de faptul că a fost atingerea lui, binecuvântarea lui duhovnicească, care m-a făcut să simt…cum arată acum, el, Sfântul pe lângă care eu am ucenicit.

Și mi-a dat darul acesta, iradierea lui duhovnicească…pentru ca să simt în ea, deopotrivă, pe el, cel din vechime, pe care îl cunosc…și pe el cel de acum, care e incomparabil de frumos și de sfânt. Iar acum, când scriu, s-a petrecut o nouă atingere duhovnicească, interioară, a prezenței lui de ființa mea, pentru ca să mi-o fixeze în mine pe cea de atunci.

De ce vorbesc despre aceste lucruri mistice atât de deschis? Pentru ca să evidențiez faptul că oamenii nu sunt doar ceea ce se vede din ei…sau nu sunt doar ce spun și fac ei…ci și ceea ce emană din ei.

Iar ceea ce emană din noi, cu adevărat, e ceea ce suntem noi înșine în mod continuu.

Dacă simți harul lui Dumnezeu în cineva…sau, dimpotrivă, simți patimile din om într-un mod copleșitor și enervant, simți cine este acel om. Ce face el tot timpul.

Pentru că, într-un anumit moment, fiecare dintre noi putem greși, putem avea o zi plină de ispite…și starea noastră sufletească să nu fie prea bună. Dar un om duhovnicesc, care toată ziua scrie, se roagă, cugetă, slujește, se nevoiește…dacă e întrebat despre ceea ce face toată ziua…și dacă începem cu el o discuție despre cele de taină ale vieții ortodoxe…în rugăciune și bucurie duhovnicească…atunci înțelegem împreună cine e cel din fața noastră…și cine suntem noi…și ce facem fiecare în toate zilele.

Pentru că Fericitul Ilie, pe mine și pe doamna preoteasă, ne-a învățat să nu avem viața noastră mistică…la vedere. Să nu o discutăm cu oricine…Ci numai când trebuie să folosim pe cineva…să intrăm în amănuntele mântuitoare ale credinței noastre.

Adică am învățat de la el să nu facem…paradă de ceea ce știm și suntem…să nu părem „speciali” cu oricine…ci să avem întâlniri banale cu oamenii, să vorbim vrute și nevrute cu ei…și numai dacă e cazul să avem întâlniri speciale, de profunzime cu ei…

Pentru că el, cu oricine ar fi vorbit, se comporta…după cum simțea că dorește cel din fața lui. Vorbea după gradul de sinceritate, de pregătire intelectuală, după experiența și inteligența celui din fața lui. Tocmai de aceea, foarte puțini oameni au putut intui…cine este el.

Însă în momentul când înțelegea că cineva e trimis la el de către Dumnezeu sau, mai bine zis, când Dumnezeu îi descoperea că ești omul Lui, că vii și întrebi fără vicleșug, pentru mântuirea ta…și că ție trebuie să îți vorbească deschis…Fericitul Ilie era dezarmant prin mulțimea confesiunilor sale mistice, prin mulțimea de detalii experiențiale pe care ți le oferea…deși acelea, la momentul de atunci, te depășeau cu mult.

Însă el ți le spunea pe toate, și pe cele de care aveai nevoie și pe cele care te depășeau cu mult, pentru ca tu să ai…orizont de așteptare. Pentru ca tu să înțelegi că zarea duhovnicească spre care tu te îndrepți cere multe eforturi, multă asceză, multă străduință…dar că ea e o realitate. Că la ea vei ajunge, cu voia lui Dumnezeu, la un moment dat și că ea arată așa și așa. Cu detalii clare…

Aceste amănunte punctuale, ale unui om care fusese pe-acolo…și depășise acele stări duhovnicești, ne dădeau aripi în rugăciunea, asceza și studiul nostru.

Nu mergeam orbește…ci cu pași clari!

Iar claritatea, în viața duhovnicească, alături de bucuria și împlinirea duhovnicească sunt trei mari virtuți ale uceniciei.

Pentru că te lași condus de Dumnezeu, prin Părintele tău duhovnicesc, spre stări duhovnicești clare și împlinitoare, așa cum, în toată Tradiția Bisericii, s-a trăit predarea experienței duhovnicești și asumarea ei existențială.

Pentru că credința ortodoxă, în toată istoria Bisericii, s-a predat ca învățătură și ca putere harică de la Părinte la ucenic…și în ucenic se imprimau atât harul Părintelui cât și cuvintele sale teologice și faptele sale de credință.

Tocmai pentru că acum nu mai avem, decât foarte rar, membri ai ierarhiei bisericești, monahi și mireni care să fie realmente plini de teologie și de har…mărturia mea poate părea „romanțată”.

Însă Dumnezeiescul Ilie face parte din acești Părinți duhovnicești rari ai Ortodoxiei, care, deși nehirotonit, fiind mirean și soț și tată…a ajuns la o sfințenie uluitoare și a fost un autentic Părinte duhovnicesc al secolului al XX-lea. Adică unul în stare să predea teologie, pentru că a trăit-o mistic, extatic, în revelațiile sale dumnezeiești și în viața sa ascetică.

Pe zi ce trece înțeleg și mai mult de ce și-a tăinuit viața sa plină de sfințenie: pentru că pierdem mult timp în lucruri care nu ne plac…și nici nu ne folosesc.

În comparație cu Dumnezeiescul Ilie, eu, ucenicul său, am fost luminat de Dumnezeu tocmai spre lucrul contrar: să îmi asum o viață publică de propovăduire și de slujire teologică. Fără ca prin asta să mă dezic de modul isihast de viețuire și de liniștire interioară și de aprofundarea teologică de fiecare zi, care mă leagă de Părintele meu.

Pentru că nevoile reale duhovnicești și teologice ale oamenilor sunt ample și trebuie să ne nevoim să răspundem la unele dintre ele.

Și trebuie să conștientizez pe cât mai mulți asupra faptului, că numai elaborările teologice profunde și continue îi schimbă fundamental pe oameni, pentru că ele arată că avem la bază o relație reală cu Dumnezeu și nu scriem și nici nu propovăduim pentru avantaje obscure sau pentru slavă deșartă…

Pe 4 mai 2014 se împlinesc 9 ani de la nașterea sa în Împărăția lui Dumnezeu…iar prezența lui cu noi ne împlinește pe fiecare zi. Nu am trăit sentimentul hiatului la adormirea sa…și nici după aceea, pentru că el ne este Părinte duhovnicesc și acum, când, fiind în slava lui Dumnezeu, nu ne uită în nicio zi…ci caută să ne bucure continuu…

Bucurie căreia nu îi intuiam puterea și nici delicatețea…și din nicio citire a mea tradițională…nu înțelesesem, mai înainte ca să o trăiesc, cum arată să fii povățuit, și după moartea sa, de Părintele duhovnicesc care te-a născut pentru simțirea și vederea lui Dumnezeu.

Înainte să adoarmă aveam această grijă, preocupare…Mă gândeam ce voi face, la cine voi apela când el nu va mai fi…ca să îl întreb în probleme punctuale de viață, de teologie, de alegere…

Însă înainte de îngroparea sa…și după…și cu trecerea anilor și mai mult…am înțeles, într-un mod copleșitor, ce înseamnă ca moartea să nu distrugă…relația și nici dragostea dintre Părinte și ucenic. Pentru că el, mai presus de așteptările mele, îmi arată ce să fac, mă luminează într-o alegere sau alta, ne bucură și ne întărește mai presus de cuvinte…

Așa că azi, în ziua pomenirii sale, mă rog pentru el și mă bucur împreună cu el, cu acest om viu, care îmi înviază duhovnicește și viața mea.

Iar dacă veți dori să îi citiți acatistul și cărțile, vă asigur de faptul că îl veți simți viu și în viața dumneavoastră, pentru că el se bucură să aibă cât mai mulți prieteni.

Pentru că dorește să vă facă pe toți prieteni, cu adevărat, cu Dumnezeul treimic de la Care vine tot darul și toată dăruirea bună a harismelor dumnezeiești.

Și vrea să vă facă prietenii lui Dumnezeu prin rugăciune continuă, prin citiri teologice și duhovnicești, printr-o curată și echilibrată viață morală, plină de o suplă și profundă simțire și trăire a vieții ortodoxe.

Iubiții mei, Hristos a înviat și a umplut Biserica de oceanul Sfinților Lui!

De aceea, împreună cu toți Sfinții, să ne nevoim și noi duhovnicește, pentru ca să facem din viața noastră un rai de frumusețe dumnezeiască.

La mulți ani și multă binecuvântare tuturor! Amin!

1 2 3