Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

kayseri evden eve nakliyat eşya depolama kayseri eşya depolama kayseri kiralık asansör kayseri escort

Zi: 3 mai 2014

Nur ein einziges Mal [Doar o singură dată]

Τη χάρη του Θεού είναι η χαρά μας. Και η χαρά μας είναι πνευματική, επειδή είναι η ζωή του Θεού στη ζωή μας. Și bucuria pascală este bucuria lui Dumnezeu din noi, bucurie pe care o trăim σε καθαρότητα της καρδιάς.

Însă, fiecare trăire duhovnicească este a unicity. Although, it seems that the joy of yesterday is like of today, however the joy is unique of each time. Bucuria este unică la fel ca și clipa. Tempus non fugit sed nos sumus alii. Suntem mereu alții, mereu noi și de fiecare dată și mai profunzi.

Însă fără bucuria duhovnicească, reală, dumnezeiască, trăită de noi eclesial, noi nu suntem decât ființe sécularisés. Pline de gânduri și de atitudini trupești, grosiere. Et par la sécularisation, nous entendons un monde vidé de grâce, arraché à la véritable Église de Dieu.

O biserică eretică, căzută, separată de adevărata Biserică a lui Dumnezeu este une Eglise idéologique. Ideologizarea e sinonimă cu secularizarea, pentru că viața nu mai e o relație vie cu Dumnezeu ci o raportare la o sumă de idei, de cutume, de legi. Însă în societatea unde nimeni nu se mai gândește la ce vrea Dumnezeu de la noi, omorâm, de fapt, în inima noastră, orice intenție bună.

For me, the diversity is a problem of choice. We choose what we want to be, what we want to do. Only that to choose otherwise should be followed by the respect for the elections of others. Însă cineva ideologizat, extremizat, va putea să îmi respecte alegerile mele religioase, dacă ele sunt contrare alegerilor sale? Tocmai de aceea, în mod abstract, diversitatea pare un câștig…dar ea este o diminuare a dreptului altora de a alege. Pentru că nu știm să respectăm alegerile altora ci vrem să ne impunem, în forță, propriile noastre opțiuni.

Η ομοφυλοφιλία είναι ένα θέμα της επιλογής αλλά βασίζεται σε μια επιλογή που αγνοεί το θέλημα του Θεού. Tocmai de aceea, homosexualitatea nu este o alegere conformă firii, conformă voii lui Dumnezeu, ci o alegere discreționară. E un experiment sinucigaș. La fel, faptul de a consuma droguri nu e o nevoie reală a noastră ci o dereglare a ființei noastre. Dar pentru a gândi în termenii firescului trebuie să ai la bază revelația lui Dumnezeu. Voia Lui cu noi.

Dar pentru a cunoaște το θέλημα του Θεού cu noi trebuie să avem experiența întâlnirii cu El. Fără această experiență unică, Dumnezeu rămâne o probabilitate, o realitate despre care am citit…auzit…dar cu care nu ne-am întâlnit. Însă noi trebuie să ne întâlnim cu Dumnezeu în mod real, pentru ca El să ne arate cum este, cum arată.

Dar pentru a-L vedea pe Dumnezeu și pentru a-I simți prezența trebuie să fim în Biserica Lui. În Suam veram Ecclesiae. Fără adevărata Biserică nu avem nici adevărata viață în El. Care începe cu Botezul ortodox. Numai de la Botez încolo putem vorbi despre întâlnire reală cu El, mântuitoare, pentru că El Se arată celor ai Lui. Celor care au murit și au înviat împreună cu El.

Tocmai de aceea, din perspectiva omului duhovnicesc al Ortodoxiei, mundus videt aliter. Lumea nu este o realitate de care poți abuza oricum ci un dar de la Dumnezeu în care trebuie să trăim cu cuviință. Therefore, paschali gaudio is the decorous joy. E o bucurie cu Dumnezeu și în harul Lui. O bucurie care te umple de smerenie și de încredere în oameni.

Pe de altă parte, atunci când the world comes to be a cage for us, e semn că noi am devenit tot mai păcătoși în fața lui Dumnezeu. Pentru că numai the sin is a cage for us, who alienates us all and all. De aceea, to the extent that we acknowledge our sins, pe atât percepem și ceea ce e firesc, normal, bine să facem. Dar pe măsură ce ne înstrăinăm de Dumnezeu și căutăm în noi împlinirea și nu în El, pe atât the things are becoming more black, more empty of grace.

Așa că a trăi duhovnicește înseamnă a trăi firescul umanității. Și acest firesc al omului înseamnă să ne bucurăm de ceea ce e bun și să ne întristăm pentru ceea ce e corupt, degradat, impropriu omului.

I understand on each day the need of quiet, peace, propitiation. I value increasingly the honest dialogue, pentru că nu mai vreau să pierd timpul. E o pierdere de timp enormă să auzi „minciuni” despre tine, când tu vrei să auzi adevăruri salvatoare. Iar când oamenii preferă să fie mințiți e semn că vor „să se mântuiască” lingvistic și nu ontologic. Numai că mântuirea înseamnă transfigurarea harică a omului și nu cosmetizarea imaginii de sine.

Da, avem doar o singură viață! Trăim doar o singură dată, aici, în istorie. Viața de după învierea din morți e trăită în veșnicie și nu în istorie. Tocmai de aceea, όλα αυτά που ζούμε τώρα έχει αιώνιες συνέπειες. Viața noastră are consecințe veșnice. De acum ne clădim pentru Rai sau pentru Iad, adică pentru veșnicia pe care ne-o dorim. Iar aceste zile pascale ne arată tocmai acest lucru: că viața cu Dumnezeu înseamnă să trăiești în slava lui Dumnezeu.

Sermon at the Third Sunday after Easter [2014]

Sfintele Femei Mironosite

My beloved,

Christ is risen!

In today’s sunday we have another entrustment. An entrustment not from part of His Apostles but of His collaborators of second rank. For that, today, we celebrate the remembrance of Holies Myrrh-Bearing Women and of Saint Joseph of Arimathea and of Saint Nicodemus [Penticostarion, ed. BOR 1999, p. 100].

And in the source cited, we find seven names of Myrrh-Bearing: 1. Saint Mary Magdalene, 2. Saint Salome, the daughter of Saint Joseph the Betrothed, 3. Saint Joanna, the wife of Chuza, 4. Saint Mary, 5. Saint Martha (the last two being the sisters of Saint Lazarus risen from the dead on the fourth day), 6. Saint Mary of Cleophas and 7. Saint Susanna [Idem, p. 101]. But, apart from these seven, we are told that „there were still many others, which, as narrates the divine Luke, served of Christ and of His disciples, from their possessions” [Ibidem].

All in today’s Synaxarion, cited above, we find that The Most Holy Theotokos appears in the Gospels as „Mary, the mother of James the less and of Josi” [Ibidem]. And the Mother of the Lord have seen the risen Christ before all, just as she felt the first in her womb.

But the testimony of other Holy Women was important for to entrust all. Just therefore, their testimony appears in the Gospels, appears in the songs of the Church, but not of His Mother. Lest there be any doubt on the veracity of His resurrection.

However, according to the Church Tradition – and we have to know this – the first person who saw the risen Christ was His Mother. The thing which appears into a song of the day in these terms: „On Christ, Whom you have born clean, what you are good and blameless and beautiful among women, too beautiful seeing Him today shining from the dead, for the salvation of all, glorify Him together with Apostles, enjoying” [Idem, p. 96].

And we need of entrustment! For that we must have all things of faith clear.

The clarity, in the experience of faith, is the fundamental condition. For that, only if Christ is risen and has filled with His glory, at Baptism, we can live a new life, ghostual, through which we deify.

Therefore, for us, all things of faith must be clear, ie true, for not to fumble in our faith. And regarding the resurrection of the Lord, all the things are clear: Holy Women went at the tomb with ointments…and they had seen Him alive and full of glory. They went as a dead and saw Him alive!

And His message to them was one of joy. Full of joy. Because He told them: „Enjoy!”. But their joy was full of grace and divine ravishment…because it shows the ghostual joy!

At Mk. 16, 8, GNT, it says that: „they had trembling [tromos] and ecstasy [ecstasis]”. For that the real love is deep and shakes you completely in the fundamental moments. And they saw Him alive, on Him, the dead, were filled with grace and holy trembling because they were filled with His love.

The love for God, my beloved, is the root of true preaching! And we cannot love God only if we have understood Him. Must, first, to know God, for that He to be the power of our life, the power to understand and live His will.

And we see, in these holy days, how important is the real relation with God. How important is the life with God, this in which we feel that we are irradiated by the glory of God. For that thus we do not feel alone!

Since the loneliness is just the closure in itself. And we close in ourselves just as we do not feel that God hears us. The faithlessness, the lovelessness, the loneliness assumed say about us that we are afraid.

But the fear appears there where does not exist love. Where does not exist love, the love for God, which is entrustment, certitude. Therefore is needed of the certainty of resurrection of the Lord: for that it is the true stability and trust of our life.

Thus, my beloved, only if we live with Christ crucified and risen, only if Christ leads us to the Father through His Ghost, we can be true orthodox christians, ie „the sons of the resurrection”. For that and our resurrection is interior, is ghostual/ spiritual, is full of His glory and only thus we become members of God’s Kingdom. For the ghostual life of the Church is our life and only thus we live in the rhythm of His Kingdom.

Be happy and beautiful in everything you do! Live for God and not for transient lusts! For that all pass, only His Kingdom does not pass. Amen!

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno