Τη χάρη του Θεού είναι η χαρά μας. Και η χαρά μας είναι πνευματική, επειδή είναι η ζωή του Θεού στη ζωή μας. Și bucuria pascală este bucuria lui Dumnezeu din noi, bucurie pe care o trăim σε καθαρότητα της καρδιάς.

Însă, fiecare trăire duhovnicească este a unicity. Although, it seems that the joy of yesterday is like of today, however the joy is unique of each time. Bucuria este unică la fel ca și clipa. Tempus non fugit sed nos sumus alii. Suntem mereu alții, mereu noi și de fiecare dată și mai profunzi.

Însă fără bucuria duhovnicească, reală, dumnezeiască, trăită de noi eclesial, noi nu suntem decât ființe sécularisés. Pline de gânduri și de atitudini trupești, grosiere. Et par la sécularisation, nous entendons un monde vidé de grâce, arraché à la véritable Église de Dieu.

O biserică eretică, căzută, separată de adevărata Biserică a lui Dumnezeu este une Eglise idéologique. Ideologizarea e sinonimă cu secularizarea, pentru că viața nu mai e o relație vie cu Dumnezeu ci o raportare la o sumă de idei, de cutume, de legi. Însă în societatea unde nimeni nu se mai gândește la ce vrea Dumnezeu de la noi, omorâm, de fapt, în inima noastră, orice intenție bună.

For me, the diversity is a problem of choice. We choose what we want to be, what we want to do. Only that to choose otherwise should be followed by the respect for the elections of others. Însă cineva ideologizat, extremizat, va putea să îmi respecte alegerile mele religioase, dacă ele sunt contrare alegerilor sale? Tocmai de aceea, în mod abstract, diversitatea pare un câștig…dar ea este o diminuare a dreptului altora de a alege. Pentru că nu știm să respectăm alegerile altora ci vrem să ne impunem, în forță, propriile noastre opțiuni.

Η ομοφυλοφιλία είναι ένα θέμα της επιλογής αλλά βασίζεται σε μια επιλογή που αγνοεί το θέλημα του Θεού. Tocmai de aceea, homosexualitatea nu este o alegere conformă firii, conformă voii lui Dumnezeu, ci o alegere discreționară. E un experiment sinucigaș. La fel, faptul de a consuma droguri nu e o nevoie reală a noastră ci o dereglare a ființei noastre. Dar pentru a gândi în termenii firescului trebuie să ai la bază revelația lui Dumnezeu. Voia Lui cu noi.

Dar pentru a cunoaște το θέλημα του Θεού cu noi trebuie să avem experiența întâlnirii cu El. Fără această experiență unică, Dumnezeu rămâne o probabilitate, o realitate despre care am citit…auzit…dar cu care nu ne-am întâlnit. Însă noi trebuie să ne întâlnim cu Dumnezeu în mod real, pentru ca El să ne arate cum este, cum arată.

Dar pentru a-L vedea pe Dumnezeu și pentru a-I simți prezența trebuie să fim în Biserica Lui. În Suam veram Ecclesiae. Fără adevărata Biserică nu avem nici adevărata viață în El. Care începe cu Botezul ortodox. Numai de la Botez încolo putem vorbi despre întâlnire reală cu El, mântuitoare, pentru că El Se arată celor ai Lui. Celor care au murit și au înviat împreună cu El.

Tocmai de aceea, din perspectiva omului duhovnicesc al Ortodoxiei, mundus videt aliter. Lumea nu este o realitate de care poți abuza oricum ci un dar de la Dumnezeu în care trebuie să trăim cu cuviință. Therefore, paschali gaudio is the decorous joy. E o bucurie cu Dumnezeu și în harul Lui. O bucurie care te umple de smerenie și de încredere în oameni.

Pe de altă parte, atunci când the world comes to be a cage for us, e semn că noi am devenit tot mai păcătoși în fața lui Dumnezeu. Pentru că numai the sin is a cage for us, who alienates us all and all. De aceea, to the extent that we acknowledge our sins, pe atât percepem și ceea ce e firesc, normal, bine să facem. Dar pe măsură ce ne înstrăinăm de Dumnezeu și căutăm în noi împlinirea și nu în El, pe atât the things are becoming more black, more empty of grace.

Așa că a trăi duhovnicește înseamnă a trăi firescul umanității. Și acest firesc al omului înseamnă să ne bucurăm de ceea ce e bun și să ne întristăm pentru ceea ce e corupt, degradat, impropriu omului.

I understand on each day the need of quiet, peace, propitiation. I value increasingly the honest dialogue, pentru că nu mai vreau să pierd timpul. E o pierdere de timp enormă să auzi „minciuni” despre tine, când tu vrei să auzi adevăruri salvatoare. Iar când oamenii preferă să fie mințiți e semn că vor „să se mântuiască” lingvistic și nu ontologic. Numai că mântuirea înseamnă transfigurarea harică a omului și nu cosmetizarea imaginii de sine.

Da, avem doar o singură viață! Trăim doar o singură dată, aici, în istorie. Viața de după învierea din morți e trăită în veșnicie și nu în istorie. Tocmai de aceea, όλα αυτά που ζούμε τώρα έχει αιώνιες συνέπειες. Viața noastră are consecințe veșnice. De acum ne clădim pentru Rai sau pentru Iad, adică pentru veșnicia pe care ne-o dorim. Iar aceste zile pascale ne arată tocmai acest lucru: că viața cu Dumnezeu înseamnă să trăiești în slava lui Dumnezeu.

Did you like this? Share it: