Traduceri patristice

*

vol. 4

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

***

Sfantul Isidor al Sevillei

Sfântul Isidor, Arhiepiscopul  Sevillei

(n. c. 560-636, † 4 aprilie,

pomenit pe 4 aprilie în Biserica Ortodoxă)

*

Istoria regilor

goți,  vandali  și

suevi

 *

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a.

***

58. În anul 641 [603] [d. Hr.], în al 21-lea[1] an al împărăției lui Mauricius, după moartea lui Liuva, [a început] domnia Wictericus, deși el a luat-o în posesie de pe când acela[2] era viu. Și a păstrat-o timp de 7 ani.

Acesta a fost un bărbat viguros în arta armelor. Dar, cu toate acestea, n-a câștigat nicio victorie. Căci, deși el a căutat adesea războiul împotriva soldaților romani, n-a putut obține nimic glorios, cu excepția câtorva soldați de la Segontiae [Sagunto][3], prinși de către generalii săi. Acesta a făcut multe fapte nedrepte în viața sa. De unde și moartea lui. Căci cine se folosește de sabie, de sabie piere. [Pentru că], într-adevăr, nu moartea unui om nevinovat a fost nerăzbunată în el[4] ci, pe când își mânca prânzul, el a fost omorât de unii din conspirație [conjuratione]. Trupul lui a fost cărat fără cinste [viliter] și astfel a fost îngropat.

59. În anul 648 [610] [d. Hr.], în al 8-lea[5] an al împărăției lui Focas[6], Gundemarus[7] a devenit rege după Wictericus pentru doi ani. El a devastat, într-o expediție, Vasconesul [și] a asediat soldații romanii dintr-o alta[8]. El a murit de propria-i moarte la Toleti [Toledo].

60. În anul 650 [610] [d. Hr.], în al doilea an al lui Iraclios[9], după Gundemarus, a fost chemat la demnitatea regală Sisebutus[10], cel mai creștin [christianissimus] [dintre toți regii goți]. Și el a domnit 8 ani și 6 luni. Care, [încă de la] începutul domniei sale, i-a dus pe iudei către credința creștină. Acesta [însă] avea râvnă [aemulationem] dar nu însoțită de cunoaștere [scientiam]. Pentru că i-a forțat [prin] puterea [sa regală] deși ar fi trebuit ca să îi provoace prin învățătura credinței [fidei narratione]. Căci, așa cum este scris, Hristos trebuie predicat fie printr-o ocazie anume[11], fie prin adevăr[12].

Însă el a fost strălucitor în cuvânt, învățat în sentințe, plin, în mare măsură, de o mare cunoaștere literară [scientia litterarum magna]. În judecăți, [el căuta] dreptatea și evlavia viguroasă, alături de cea mai mare prestanță, [avea] minte bună și, în mod particular, splendoare regală, iar documentele sale de război [ne prezintă] victorii clare.

61. Astfel, el a trimis armată și i-a readus pe rebelii asturi [Astures][13] în stăpânirea sa. Prin generalii săi, el i-a supus pe rucconi[14], pe care i-a înconjurat datorită munților înalți. El a triumfat de două ori, în persoană[15], în mod fericit, împotriva romanilor și pe unele dintre cetățile lor, luându-le cu asalt, le-a supus el însuși. [Iar] pe cele rămase, de lângă mare, le-a golit de oameni, încât a readus, în mod ușor, neamurile goților sub autoritatea sa.

După această victorie el a fost milostiv. Încât i-a eliberat, contra unui preț, pe mulți dintre cei capturați de către armata sa și [care erau] căzuți în robie. [Astfel], tezaurul său [s-a îmbogățit] cu răscumpărarea [primită de la cei care] se aflau robi [la el].

Unii spun că el a murit de propria-i boală, alții [că a murit din cauză] că a băut medicamente fără măsură, [pe când alții] din cauza veninului. Moartea lui nu s-a petrecut într-un mod religios, ci unul dintre bunii mireni [optimis laicis] l-a scos [și l-a înmormântat] cu gravitate. I-a urmat fiul lui, care era copil, Recaredo[16], care a domnit câteva zile după moartea tatălui său, căci s-a petrecut și moartea lui.

62. În anul 659 [621] [d. Hr.], în al 10-lea an al domniei lui Iraclios, foarte gloriosul Suintila[17], prin harul dumnezeiesc [gratia divina], a primit sceptrele regalității [regni sceptra]. Acesta, sub regele Sisebutus, a primit postul de general, a cucerit castre romane și i-a învins pe rucconi. Dar după ce s-a urcat la cinstea demnității regale, el a ordonat război și a obținut celelalte cetăți, pe care, în Hispania, le conducea mâna romanilor. Și având parte de triumf, ca o fericire minunată, el i-a întrecut în glorie pe regii anteriori. Toată Hispania, până la strâmtoarea oceanului [Oceani fretum][18], el a fost primul care a putut [să o transforme] în monarhie regală [monarchia regni]. Căci niciun rege anterior nu a mai fost numit astfel.

Puterea lui a crescut în acest război datorită cinstei obținute prin învingerea a doi patricieni[19]. Căci pe unul l-a învins prin prudența sa iar pe celălalt l-a supus prin puterea sa în război.


[1] În ediția englezească, în comparație cu cea latină, se vorbește despre anul al 20-lea.

[2] Liuva.

[3] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Sagunto.

[4] Adică nu a murit ca un om drept ci a murit datorită păcatelor lui.

[5] În ediția engleză: al 6-lea.

[6] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Phocas. Și, conform datelor de aici, e anul al 8-lea și ultimul al domniei lui Focas.

[7] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Gundemar. Domnind între 610-612.

[8] Dintr-o altă cetate.

[9] A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Heraclie.

[10] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Sisebut.

[11] Printr-un prilej anume, printr-o minune sau în condiții speciale.

[12] Prin mărturisirea adevărului în mod continuu.

[13] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Astures.

[14] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Ruccones.

[15] Fiind de față, în mod personal, la ambele lupte victorioase.

[16] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Reccared_II.

[17] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Suintila.

[18] În engleză: Strâmtoarea Gibraltar. A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Strait_of_Gibraltar.

[19] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Patrician.

Did you like this? Share it: