Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Studii

de

Teologie Dogmatică

Ortodoxă

 *

(vol. 2)

*

Cap. al 13-lea al cărții

***

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a.

***

Sintagma „ușă neumblată”[1], cu referire la Maica Domnului, se referă la Iez. 44, 2[2]. Și semnifică nestricarea fecioriei ei.

Maica Domnului dăruie „izbăvire pașnică”[3] celor care se încred în ea. Pentru că s-a arătat „rai al nemuririi”[4] pentru noi. Iar pe acela, căruia Maica lui Dumnezeu îi curățește ochii inimii, îl arată „primitor de dumnezeiasca strălucire”[5]. Adică îl face să fie văzător al slavei lui Dumnezeu.

Într-o altă cântare, din ziua de 6 decembrie, lumina dumnezeiască, în care ne îmbracă Prea Curata Stăpână, este „lumina nepătimirii”[6]. Pentru că lumina dumnezeiască, văzută extatic, este începutul și cuprinsul nepătimirii, al încetării patimilor.

Ea este „împărăteasa a toate”[7] și „cea mai desfătată decât cerurile”[8]. Iar adjectivul „desfătată” înseamnă aici bucuroasă, veselă, împlinită.

În ziua de 7 decembrie, în finalul unei cântări, Maica lui Dumnezeu este „cea mai înaltă decât cerurile, mai mărită decât Îngerii și mai cinstită decât toată făptura”[9] tocmai pentru că e Născătoarea de Dumnezeu. Dar ea nu a ajuns o persoană hiperbolizată, din punct de vedere fizic, în urma întrupării Fiului din ea, ci este „mai înaltă decât cerurile”, pentru că L-a cuprins în pântecele ei pe Cel necuprins. Coborârea Lui la ea și întruparea Lui din ea a făcut-o să fie „mai înaltă decât cerurile”.

Într-o altă cântare din aceeași zi liturgică de 7 decembrie, Maica lui Dumnezeu e numită drept „turn cu aur poleit, cetate cu douăsprezece ziduri de apărare, scaun picurător de lumină”[10].

Născătoarea de Dumnezeu este „adăpost”[11] al celor credincioși. Căci ea este „măreția cea tainică pentru îngeri și pentru oameni, taina cea uimitoare, ascunsă din veac”[12].

Maica lui Dumnezeu se naște în mod minunat, pentru că părinții ei, Ioachim și Ana, au fost vindecați de nerodire în urma rugăciunii[13]. De aceea, Ana, „cea stearpă, naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea vieții noastre”[14].

Tot în slujba zilei de 9 decembrie, din care am citat anterior, avem o cântare mariologică în care scriitorul ei s-a raportat personal la Maica lui Dumnezeu și i-a mărturisit următoarele lucruri: „tu ești luminarea mea, tu ești lauda mea, tu ești dăruitoarea înțelepciunii mele, tu ești bucuria mea, tu ești apărătoarea, puterea și sprijinitoarea mea”[15]. Mărturisire rară în imnografia ortodoxă, pentru că aceasta preferă să vorbească la persoana întâi plural.

În ziua de 12 decembrie avem o sintagmă mariologică care conține un turcism: „pat acoperit cu chilim de purpură”[16]. Iar chilim înseamnă, deopotrivă, covor turcesc cu două fețe sau broderie cu fir de lână sau de mătase.

În aceeași cântare, Maica lui Dumnezeu e numită „cer cu fulgerul întrarmat și policandru prealuminos”[17]. Ambele sintagme vorbind despre faptul că e plină de lumina Prea Sfintei Treimi.

Maica lui Dumnezeu este „apărătoare nebiruită”[18] a celor credincioși. Pentru că s-a făcut „locaș mai presus de fire”[19] al lui Dumnezeu Cuvântul. Iar Născătoarea de Dumnezeu L-a născut pe Domnul în peșteră și L-a culcat în „ieslea dobitoacelor”[20]. Tocmai de aceea „ieslea dănțuiește”, atunci când Îl primește pe Fiul lui Dumnezeu întrupat[21].

Pruncul Iisus a fost înfășat cu scutece de către Maica Sa[22]. Iar pântecele ei s-a arătat drept „rai înțelegător”[23].

Domnul e născut de către Maica Sa „în peștera Betleemului”[24]. Și pântecele său a fost „purtător de lumină”[25]. De lumină dumnezeiască. Într-o altă cântare, din ziua de 22 decembrie, pântecele Maicii lui Dumnezeu e prezentat ca locul din care a răsărit „Steaua cea cerească”[26]. Adică e văzut ca un cer dumnezeiesc. Iar Maica lui Dumnezeu, născându-L pe Fiul ei, s-a bucurat dar a și plâns, știind cine este Cel pe Care ea L-a născut[27].

Într-o cântare din ziua de 24 decembrie, Maica lui Dumnezeu e numită „izvor limpede al nemuririi”[28]. Iar peștera, unde L-a născut pe Domnul, i s-a arătat Împărătesei lumii „ca un palat frumos”[29]. Pentru că era plină de slava lui Dumnezeu și pe toate le vedea prin slava Lui.

În slujba praznicului Nașterii Domnului există o cântare în care Maica lui Dumnezeu declară: „nu știu cum s-a făcut zămislirea Celui ce S-a născut”[30]. Dar Hristos Domnul „S-a născut din Fecioara în Betleemul Iudeii”[31].

Maica Fecioară este mulțumirea noastră, a umanității, pe care noi am adus-o Domnului[32]. Cu sensul de darul nostru pentru El. În Pavecernița zilei de 26 decembrie, Maica lui Dumnezeu este „locaș încăpător” pentru Cel neîncăput[33]. Ea „a născut fără de stricăciune” pe Domnul[34]. Adică fără lehuzie. Pentru că nașterea mai presus de fire a Domnului nu a stricat fecioria ei. Căci Maica Domnului, în Icosul Utreniei din 26 decembrie, spune: „Tu ieșind din mine, eu am rămas curată și precum ai aflat pântecele meu, așa l-ai lăsat”[35].

Într-o cântare dedicată Sfântului Iosif, Logodnicul Maicii Domnului, se spune despre el că a fost „paznic adevărat al Fecioarei”[36] și că a fost numit „tată al Copilului, Care S-a născut, fiind mărit cu cinstitul nume”[37]. Pe când, într-o cântare din 27 decembrie, Maica Domnului este numită „o adevărată fiică dumnezeiască și Născătoare de Dumnezeu”[38]. Prin fiică dumnezeiască subliniindu-se faptul că a fost cu totul ascultătoare lui Dumnezeu.

A doua cântare a Vecerniei din ziua de 28 decembrie ne vorbește despre tandrețea dumnezeiască a Maicii față de Pruncul Iisus: Îl ținea pe mâini și Îl săruta adesea, fiind plină de bucurie[39]. Un loc mariologic unic până la această dată.


[1] Mineiul pe decembrie, tipărit în zilele păstoriei Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, ed. a 6-a, Ed. IBMBOR, București, 1991, p. 10.

[2] Însă în Idem, p. 128, avem o cântare în care se spune: „Și Ioil a văzut-o ca [pe] un munte sfânt și ușă neumblată”. Dacă sintagma munte sfânt e regăsibilă la Ioil 2, 1, LXX: „en ori aghio Mu”, în schimb „ușă neumblată” nu am putut să o identificăm în cartea Sfântului Profet Ioil.

[3] Idem, p. 31.

[4] Idem, p. 47.

[5] Idem, p. 52.

[6] Idem, p. 73.

[7] Idem, p. 76.

[8] Ibidem.

[9] Idem, p. 103.

[10] Idem, p. 104.

[11] Idem, p. 105.

[12] Idem, p. 116.

[13] Idem, p. 117.

[14] Ibidem.

[15] Idem, p. 129.

[16] Idem, p. 171.

[17] Ibidem.

[18] Idem, p. 199.

[19] Idem, p. 225.

[20] Idem, p. 289.

[21] Ibidem.

[22] Idem, p. 291.

[23] Idem, p. 292.

[24] Idem, p. 293.

[25] Idem, p. 312.

[26] Idem, p. 316.

[27] Idem, p. 338.

[28] Idem, p. 354.

[29] Idem, p. 370.

[30] Idem, p. 385.

[31] Ibidem.

[32] Idem, p. 398.

[33] Idem, p. 399.

[34] Idem, p. 400.

[35] Idem, p. 404.

[36] Idem, p. 432.

[37] Ibidem.

[38] Idem, p. 451.

[39] Idem, p. 453.

Did you like this? Share it: