Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Totul despre păr

Nu, nu e „femeia cu barbă”! Ci e bărbatul-care-aspiră-să-fie-femeie

Și tot mai mulți bărbați vor să devină „femei”, pentru că genul, în postmodernitate, e o problemă de „alegere”. Poți să îți „alegi” genul după cum îți alegi tatuajul sau felul de mâncare. Dacă femeile mai pun trei numere la sutien printr-o operație estetică, există tot mai mulți bărbați care învață „să creadă” într-o anatomie chirurgicală.

Însă tot mai mulți bărbați „arată” deja…ca femeile. Lucru evident pentru un ochi atent, începând de la efeminarea interioară și până la cea vestimentară. De ce? Pentru că bărbații nu mai vor, nu mai știu, nu mai îi interesează să fie bărbați.

De aceea, nu îmi pot permite „să mă revolt” împotriva câștigătorului Eurovision 2014…pentru că știu definiția postmodernității.

Iar definiția lumii noastre e aceea a vieții ca experiment.

Excesul face parte din experiment.

Excesul este, de fapt, postmodernitatea!

Pentru că bărbatul care vrea să violeze în neștire femei are drept parteneră pe femeia care vrea să fie violată în neștire de bărbați. Iar bărbații care „se simt” femei sau „vor să fie și femei” sunt ca femeile care „vor să fie bărbați” sau „mai bărbați ca bărbații”.

Și mai aproape de titlu!…Dani Daniels s-a născut în 1989. E de-o seamă cu libertatea noastră…și e star porno. De pe blogul ei am înțeles, de un an de zile…că „s-a întors” moda anilor 80: pe lângă blugii rupți…femeile au început „să poarte” părul pubian.

Până acum: totul trebuia ras.

Deodată însă…părul a fost „repus în valoare”.

La scurt timp, Madonna ne-a arătat și…părul ei de la subțioară

Vi se pare întâmplător…faptul?! Mie nu, pentru că sunt specializat în postmodernitate!…Pentru că atunci când începe o astfel de „linie estetică” ea are un scop bine precizat…E o reclamă la ceva…e un miros…pe care trebuie să-l urmezi…dacă vrei să fii în trend.

Azi însă, când am văzut câștigătorul Austriei la Eurovision…mi-am dat seama că trebuie să scriu un articol despre păr…pentru că părul „a început să fie permis” nu numai pe pubis…nu numai la subțioară…ci și pe față

Însă părul…e „permis” pe față nu dacă sunt bărbat, ortodox, preot, monah…nu pentru că îmi crește de la sine, pentru că așa e la bărbați…ci dacă vreau „să-mi schimb” sexul. Adică, mai pe scurt, oricine mă poate privi „dubios” de aici încolo pentru că am barbă. Pentru că asta poate însemna…că sunt „transsexual”.

Dar, pentru ca să îți schimbi sexul…trebuie să ai bani, mulți bani. Ca și pentru mărirea de sâni. Însă, dacă printr-o lege anume…schimbarea de sex ar costa cam cât o sticlă de lapte…nu ar putea să devină schimbarea de gen…o dramă profundă a umanității?

Deja e una profundă! Pentru că profesoara, care pare azi femeie…poate avea, de mâine, sex masculin. Cine se uită sub hainele ei înainte de angajare? Putem avea mâine un președinte transsexual…dacă avem un campion al muzicii transsexual.

Putem avea multe schimbări iremediabile…

Și totul pentru că…părul e „o alegere”.

Iar când estetica nu are nimic de-a face cu normalitatea…poate exista foarte mult păr, peste tot…o mare de păr…pentru că părul e „noua modă”.

Părul nu e „grotesc”….ci o alegere!

Postmodernitatea e o alegere.

Să crucifici creștini, dacă ești musulman, e o alegere.

Să îți schimbi sexual e o alegere.

Să citești o carte proastă e o alegere.

Să plagiezi pe altul, dacă nu te duce capul, e o alegere.

E o alegere cu păr…sau fără păr…

Însă pe noi ne miră „alegerea” în postmodernitate…pentru că nu prea alegem. Nu alegem să facem nimic bine, nimic serios, nimic…răsunător

Iar azi-noapte „comunitatea gay” a ales în cor, dincolo de naționalitate, de crez, de aspirații melodice…„un icon” al lor, după cum votează neoprotestanții noștri, online, subiectele care le convin…sau după cum omoară musulmanii creștini…când le place…

Totul e alegere!

Și manipularea…cât și crima e alegere!

Și intoxicarea cu minciuni e alegere.

Erezia e o alegere. Satanismul e o alegere. Statul degeaba e o alegere.

Ce am ales noi, ortodocșii, în ultimii ani…și ne-a definit la nivel larg?

De ce ne pare rău când alții aleg prost…dacă noi nu alegem deloc?

Nu, nu e vorba despre femeia cu barbă! E vorba despre bărbatul care aspiră la a-și nega unicitatea. E vorba despre femeia care nu mai vrea să fie femeie. E vorba despre a te nega pur și simplu

Did you like this? Share it:

Previous

Poezia lui Ștefan Petică [21]

Next

Rugăciuni de dezlegare până la al 7-lea neam

1 Comment

  1. andreea

    Sunt de accord cu tot ce spuneti dumneavostra mai putin cu faptul ca musulmanii omoara crestini. O spuneti de parca ar trebui sa ma feresc de un musulman cand il vad de frica sa nu ma omore, desi sunt si ei oameni ca si noi si multi dintre ei poate mai buni si ma credinciosi decat crestinii. Sa nu uitam totusi ca de-a lungul istoriei si crestinii au ucis si nu doar oameni cu alte religii, ci chiar crestini de ai lor.
    Cu stima, Andreea.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén