Mariologia Mineielor românești [10]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Studii

de

Teologie Dogmatică

Ortodoxă

 *

(vol. 2)

*

Cap. al 13-lea al cărții

***

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a.

Într-o cântare din 30 decembrie, Fecioara Preacurată le vorbește celor 3 magi despre Domnul[1]. Pe când, în ziua de 3 ianuarie, despre Maica lui Dumnezeu se spune că s-a făcut „lăcaș al Apei celei izvorâtoare de nemurire”[2].

Prin nașterea sa, Maica lui Dumnezeu „a stricat stăpânirea morții și a izvorât viață veselitoate”[3]. Pentru că s-a făcut „palatul cel dumnezeiesc al Împăratului”[4] și „cort de sfințenie”[5].

Născătoarea de Dumnezeu ne ajută „să trecem peste zidul desfătărilor”[6] din această viață și „să scăpăm”, prin rugăciunile sale, „de bântuielile dracilor”[7]. Căci ea este „strălucită cu razele fecioriei”[8] și noi, „cu cuviință”, o binecuvântăm și o preaînălțăm întru toți vecii[9].

Într-o cântare din 11 ianuarie se mărturisește faptul că Cetele Îngerești s-au înspăimântat și inimile oamenilor s-au înfricoșat de nașterea Domnului din Prea Curata Fecioară[10].

Maica lui Dumnezeu este „îndreptarea lui Adam celui căzut”[11], este „stea cu chip de soare”[12], este „pierderea blestemului celui strămoșesc”[13], este „scaunul cel de foc”[14] al lui Dumnezeu.

Pe cei trei tineri, în cuptor, i-a mântuit [Dan. [TH] 3, 23-24] închipuirea nașterii Domnului din Născătoarea de Dumnezeu[15]. Iar „Îngerul cel mare al sfatului” [Is. 9, 5] Treimii S-a născut din pântecele ei[16].

Maica lui Dumnezeu e „masă primitoare de Dumnezeu”[17] și „podoaba lui Iacov”[18]. Căci a născut pe „Vestitorul sfatului celui mare”[19] al Treimii.

Într-o cântare din ziua de 25 ianuarie, Născătoarea de Dumnezeu e numită „munte înțelegător”[20]. Și ea îi veselește pe cei care o laudă[21]. Pe când, într-o cântare a Crucii din 26 ianuarie, în care Domnul Cel răstignit este văzut ca „Strugurele cel prea copt”[22], Maica Sa Îi cere să picure în noi vinul mântuirii, prin care să ne vindecăm de „beția patimilor”[23].

Referindu-se la pururea fecioria ei, o cântare din 27 ianuarie o numește pe Maica lui Dumnezeu: „holdă nearată și nelucrată”[24].

Ea este bucuria celor scârbiți, este folositoare a asupriților, e „dătătoare de hrană” pentru cei flămânzi, e mângâiere a străinilor, este adăpostire pentru cei învăluiți, este cercetare pentru bolnavi, este acoperământ și sprijin al celor neputincioși, este „toiag al bătrâneților” noastre[25]. Maica lui Dumnezeu e „tabla Cuvântului cea purtătoare de viață”[26], prin tablă făcându-se aluzie la tablele de piatră ale Legii, care au fost scrise de degetul lui Dumnezeu [Ieș. 31, 18].

În Mineiul pe februarie[27], Născătoarea de Dumnezeu e prezentată ca cea care „păzește sufletul” nostru[28]. De aceea și noi o lăudăm „cu doxologii fără tăcere”[29].

Din praznicul zilei de 2 februarie aflăm că Maica lui Dumnezeu L-a adus pe Domnul la Templu și L-a arătat lumii[30]. Și când ea L-a adus la Templu, Pruncul Iisus avea 40 de zile[31].

Într-o cântare a Sfântului Andrei Criteanul, tot din 2 februarie, Maica lui Dumnezeu e numită „cea mai înaltă decât biserica”[32]. Iar prin „biserică”, el se referă la templul din Ierusalim.

Sfântul Simeon, Primitorul de Dumnezeu, îi vestește Maicii Domnului patimile interioare pe care ea le va trăi în ziua răstignirii Domnului[33]. Și pe care ni le dezvăluie toate cântările mariologice ale Crucii.


[1] Mineiul pe decembrie, tipărit în zilele păstoriei Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, ed. a 6-a, Ed. IBMBOR, București, 1991, p. 476.

[2] Mineiul lunei lui Ianuarie, tipărit în zilele Prea Înălțatului nostru Rege, Ferdinand I, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române fiind ÎPS Dr. Miron Cristea, cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române, ed. a III-a, Ed. Tipografia bisericească din Sf. Monastire Cernica, 1926, p. 55.

[3] Idem, p. 59.

[4] Idem, p. 74.

[5] Ibidem.

[6] Idem, p. 77.

[7] Ibidem.

[8] Idem, p. 170.

[9] Idem, p. 196.

[10] Idem, p. 205.

[11] Idem, p. 218.

[12] Idem, p. 239-240.

[13] Idem, p. 240.

[14] Ibidem.

[15] Idem, p. 261.

[16] Idem, p. 262.

[17] Idem, p. 311.

[18] Ibidem.

[19] Idem, p. 341.

[20] Idem, p. 392.

[21] Ibidem.

[22] Idem, p. 402.

[23] Idem, p. 402-403.

[24] Idem, p. 418.

[25] Idem, p. 440.

[26] Idem, p. 457.

[27] Mineiul lunei lui Fevruarie, tipărit cu aprobarea Sântului Sinod al Sântei nóstre Biserici Autocefale Ortodoxe Romăne, Ed. Tipografia Cărților Bisericesci, Bucuresti, 1893, 295 p.

[28] Idem, p. 10.

[29] Idem, p. 16.

[30] Idem, p. 18.

[31] Idem, p. 19.

[32] Idem, p. 22.

[33] Idem, p. 23.