Sfintii Imparati Constantin si Elena

Iubiții mei,

Hristos a înviat!

Anul trecut m-am referit la Evanghelia zilei…și am subliniat faptul că Biserica lui Dumnezeu îi vede pe cei doi împărați creștini, astăzi pomeniți, ca pe niște păstori ai lumii. Ca pe niște administratori autentici ai lumii creștine. Ca pe exemple vii de iubire copleșitoare pentru Dumnezeu.

Pentru că în timpul vieții lor și după moartea lor, Sfinții Împărați Constantin și Elena au avut și au grijă de Biserica lui Dumnezeu și de credința ei mântuitoare. Au grijă…pentru și-au pus sufletul lor [In. 10, 11], toată viața lor, pentru Biserică.

Dar dacă Evanghelia zilei pune în evidență asumarea deplină a credinței ortodoxe de către cei doi împărați, Apostolul zilei [F. Ap. 26, 1, 12-20] ne vorbește despre cum ajungi…ortodox autentic. Pentru că ne vorbește despre convertirea extatică a Sfântului Apostol Pavel, despre convertirea lui survenită în urma unei vederi extatice, în care, văzându-L pe Hristos Cel plin de slavă…a înțeles cine este adevăratul Stăpân al lumii și pentru ce trebuie să trăiești și să mori.

Sfântul Pavel îi povestește regelui Agrippa propria sa convertire. Îi arată ce stă la baza predicii sale neînfricate.

Și îi spune cum a văzut „o lumină din cer, mai presus de strălucirea soarelui” [F. Ap. 26, 13, GNT], adică slava dumnezeiască a lui Hristos și pe Hristos Domnul în lumina Sa, Care i-a spus: „Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonești!” [F. Ap. 26, 15, Ibidem]. Pentru că Domnul a venit la el, în slava Lui, pentru ca să îl arate pe Pavel, din prigonitor, Apostol al Lui.

Și Domnul, în aceeași vedere extatică, l-a prohirisit/ l-a rânduit pe Sfântul Pavel ipiretin [slujitor] și martira [martor] al Său, promițându-i și alte vederi extatice [F. Ap. 26, 16]. Și l-a trimis la neamuri [v. 17], la neamurile păgâne, pentru ca să le deschidă ochii și să-i întoarcă de la întuneric întru lumină și de la stăpânirea Satanei la Dumnezeu [v. 18].

De aceea, motivația propovăduirii lui Pavel este dumnezeiască, pentru că el a fost trimis de Domnul ca să-i întoarcă pe oameni la adevăr. Nu și-a luat de unul singur această misiune…ci a primit-o de la Cel care i S-a arătat…și l-a convins prin slava Lui.

Și tocmai din acest motiv a fost ales acest text apostolic astăzi, pentru că și Sfântul Constantin a fost ales de Domnul, tot prin vederi extatice, ca să biruie cu puterea Crucii Sale.

Așa că, pentru a ajunge ortodox autentic și pentru ca să poți să îți asumi, pe deplin, credința ortodoxă, să o faci una cu viața ta, trebuie ca Dumnezeul întru Care tu te-ai botezat în pruncie să ți Se reveleze în slava Sa.

E nevoie așadar de confirmări extatice ale legăturii noastre cu Dumnezeu. Pentru că numai astfel noi înțelegem cum trebuie să trăim pe calea ascultării de Dumnezeu. Și numai Dumnezeu ne poate confirma că noi ne curățim cu adevărat de patimi și că noi trăim ortodox, dacă binevoiește să ne umple de slava Lui.

Mai pe scurt, ce s-a petrecut cu Sfântul Constantin cel Mare, când a văzut în mod extatic Crucea Domnului și mesajul că va învinge prin puterea ei…și ce s-a petrecut cu Sfântul Pavel, în drum spre Damasc, cum L-a văzut el pe Domnul în slava Lui…trebuie să se petreacă, într-un anume fel, după cum Dumnezeu binevoiește, și cu noi. Cu fiecare dintre noi. Și noi trebuie să fim chemați, ca Părinții noștri, la reala relație cu El: prin vedere și simțire a slavei Lui.

Pentru că o reală convertire de la viața la întâmplare la viața cu Dumnezeu înseamnă o reală conducere a noastră de către Dumnezeu prin vederi și luminări dumnezeiești.

Tocmai de aceea, măreția lucrărilor întreprinse de către Sfinții Împărați Constantin și Elena a avut la bază reala experiență a comuniunii cu Dumnezeu. Nu a fost un moft, nu a fost o mișcare politică alegerea lor de a se converti la dreapta credință a Bisericii, ci ea s-a făcut pe baza unei încredințări extatice.

Iar acolo unde există o reală și autentică chemare a lui Dumnezeu, pe care omul o ascultă în smerenie și în frică de Dumnezeu, faptele de iubire pentru Dumnezeu sunt copleșitoare.

Așadar, iubiții mei, credința ortodoxă nu este o ideologie ci trăirea în slava lui Dumnezeu!

Acolo unde e tot adevărul lui Dumnezeu e și toată slava Lui. Și cei care trăim ortodox, în Biserica lui Dumnezeu, trăim în slava Lui și în tot adevărul Lui, alături de toți Sfinții Lui din toate veacurile.

Ideologia este o frântură de adevăr împotmolită într-un interes anume. Și când interesul se folosește de adevăr, atunci îl și falsifică.

Însă credința ortodoxă reprezintă tot adevărul revelației dumnezeiești pe care Biserica l-a păstrat tradițional.

De aceea, noi nu avem niciun motiv să renunțăm la adevărul deplin pentru frânturi de adevăr, pentru că a renunța la ceva din adevăr înseamnă a renunța la deplina viață cu Dumnezeu.

Tocmai de aceea grija imensă a Sfinților pentru a nu fi falsificat vreun adevăr al Bisericii, pentru că odată cu falsificarea unui adevăr ne îndepărtăm de totala experiență a vieții cu Dumnezeu, care e plină de tot harul și adevărul.

Însă, pentru ca să înțelegi importanța adevărurilor revelate de Dumnezeu și cum să le aperi și pentru ca să vezi consecințele falsificării lor, trebuie să vezi duhovnicește întreaga arhitectură a vieții Bisericii. Și cine ne-ar putea da să vedem duhovnicește, în afară de Dumnezeu, Care ne deschide ochii să vedem slava Lui și adevărul Bisericii Sale?

De aceea trebuie să începem cu începutul: cu reala noastră convertire. Cu întoarcerea noastră totală spre Dumnezeu, pentru a fi învățați de către El ce să facem.

Și când vom fi învățați de Dumnezeu ce să facem, atunci vom putea să spunem ca Sfântul Pavel: „Nu sunt nebun, preaputernice Fistos, ci rostesc cuvintele adevărului și ale înțelepciunii!” [F. Ap. 26, 25, GNT].

Iar dacă iubim adevărul și înțelepciunea lui Dumnezeu atunci ne lăsăm învățați de Dumnezeu prin experiență, prin înțelegere și prin citire!

Pentru că El ne învață în noi înșine tot adevărul și toată virtutea, dacă ne curățim de patimi mereu și dacă împlinim poruncile Lui. El ne deschide ochii pentru a înțelege voia Lui și ne învață din experiența Sfinților Lui mereu. Numai noi să îmbinăm citirea teologică, cu contemplarea continuă și cu experiența mistică, sub continua ascultare de voia Lui.

Sfinților Împărați și Întocmai cu Apostolii Constantin și Elena, rugați-vă pentru noi și pentru luminarea noastră continuă! Rugați-vă pentru mântuirea noastră, pentru ca să primim puterea dumnezeiască de a ne învinge patimile mereu și astfel să putem răspunde tuturor cu înțelepciunea credinței și a iubirii pentru Dumnezeu și pentru aproapele. Fiți cu noi, acum și mereu! Dați-ne înțelepciunea de a ne odihni în binele și în frumusețea lui Dumnezeu. Căci a Lui e slava, cinstea și închinăciunea, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Did you like this? Share it: