București: capitală europeană

În București, găsim peste tot locuri unde se mănâncă și se bea dar nu și veceuri. Poate în ideea că mâncarea se transformă în gând, în poezie, în respirație…

Am mers deunăzi, pe jos, în sectorul 4, două ore și ceva, ca să găsesc un veceu public și nu am găsit niciunul. Doar bănci și terenuri de joacă în fața blocurilor. Egoism local. Fără ideea că, pe acolo, va trece și un străin.

Însă lipsa veceurilor publice cât și a cișmelelor publice, cu apă de băut, are un substrat economic foarte clar: veceuri găsești doar în malluri, hipermarketuri, supermarketuri, lanțuri de magazine cu mâncare și restaurante. Și, se subînțelege, că „nu ai nevoie” de veceu când mergi pe stradă…ci doar când consumi.

Locurile cu verdeață și copaci sunt puține și aglomerate. Și când ai vrea să te destinzi, mai mult te enervezi.

Muzeul Satului e raritatea reprezentativă pentru București. Iar Bisericile cu Sfinte Moaște fac parte din căutarea duhovnicească împlinitoare a celor credincioși.

Onlineul e punctul forte al capitalei României. Pentru că îl avem la viteză mare și la un preț corect.

Însă nu avem magazine cu haine cu numere mari. De la nr. 45 în sus nu mai găsești pantaloni sau sacouri pentru bărbați. Decât la câteva magazine speciale. În schimb, găsești peste tot de încălțat…dar nu la prețul corect. Trebuie să știi de unde îți cumperi încălțăminte, pentru ca să nu o plătești de 3-4 ori.

Pe timp de vară trebuie să fii foarte atent când cumperi pește sau carne de la supermarket. Cel mai adesea sunt stricate.

Laptele, smântâna, ouăle, înghețata, salamul sunt ținute bine. Sunt de încredere, dacă stau la frig mare. Însă nu te poți încrede în preparatele magazinelor, dacă nu sunt din ziua respectivă.

Zarzavaturile și fructele sunt scumpe în magazine. Le poți găsi la prețuri foarte bune în piețele de cartier. Pentru că sunt cumpărate, la prețuri ridicol de mici de la țară, și sunt revândute la București.

Florile sunt scumpe, aerul e poluat, căldura și mirosurile fac imposibile autobuzele…și e preferabil, în aceste zile de vară, să călătorești cu metroul. Însă nu dimineața și seara, când puhoiul de oameni din subteran e mare.

Praful face parte din vara bucureșteană și mirosurile pané.

Mai avem încă câini brambura pe stradă! Și, când se înhăitează, se reped la tine.

Cimitirul Bellu vorbește profund despre cultura și spiritualitatea românească.

Străinii veniți la București vor să vadă Casa poporului. Lângă ea se ridică Catedrala mântuirii neamului.

Bucureștiul e un oraș suprapopulat și sărac în ciuda ifoselor lui care nu îi țin de cald.

Frica și intoleranța cresc în lăuntrul oamenilor.

Pentru că e o metropolă fără viitor real.

E o metropolă în care instituțiile statului merg ca pe timpul comunismului…însă fără să mai avem industria comunismului.

De aici lipsa locurilor de muncă. Și pesimismul fără ferestre.

Și dacă atmosfera Bucureștiului e asta, cum e atmosfera din orașele medii și mici ale României, unde, ca și la București, industria s-a evaporat?

Pot proiectele europene, fără un numitor comun, să ne creeze o economie funcțională?

Dacă aleg duminică europarlamentarii partidul X sau Y, vor putea să facă ceva concret, dacă statul român nu se apucă, în mod planificat și nu la întâmplare, de reorganizarea industrială și agrară a României?

Da, ca și până acum, eu voi vota!

Voi vota din respect față de ideea de a alege dar fără așteptări concrete.

Pentru că nu văd niciun plan concret pentru refacerea României din punct de vedere economic.