Zi: 30 mai 2014

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Studii

de

Teologie Dogmatică

Ortodoxă

 *

(vol. 2)

*

Cap. al 13-lea al cărții

***

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a.

***

Maica Domnului este „chivotul sfințeniei”^[1] dar și „muntele cel prea gras al lui Hristos Dumnezeu”^[2]. Iar prin specificația prea gras cred că se referă la grăsimea muntelui, adică la rodnicia lui imensă. Și pentru că ea L-a născut pe Cel care „S-a făcut pentru noi mir”^[3], tocmai de aceea e numită: „vas al mirului celui cu mii de miresme”^[4].

Maica Domnului este „ușa darului”^[5]. Adică e ușa prin care a intrat la noi Stăpânul, Care ne-a umplut de dar/ har. De aceea, ea „a deschis oamenilor ușa cea cerească”^[6] a mântuirii. Posibilitatea mântuirii tuturor oamenilor. Pentru acest motiv și noi ne rugăm ca Maica Domnului, prin harul ei, să ne deschidă „ușile pocăinței”^[7], pentru ca prin pocăință să ne mântuim de „ușile morții”^[8]. Pentru ca prin pocăință să facem din moartea noastră o trecere spre comuniunea veșnică cu Dumnezeu.

Într-o cântare din 6 februarie se vorbește despre cum Sfinții Profeți au fost învățați „tainele” Născătoarei de Dumnezeu^[9]. Și din aceeași cântare înțelegem că „tainele” Maicii lui Dumnezeu sunt, în fapt, „semnele [prefigurările] cele dumnezeiești ale nașterii”^[10] Domnului.

Maica lui Dumnezeu este „cer cuvântător”^[11] pentru noi. Pentru că s-a făcut „ușă încăpătoare”^[12] pentru „lumina cea fără [de] materie”^[13]. Pentru lumina dumnezeiască a Dumnezeului nostru treimic.

Ea este „Maică nenuntită”^[14]. Maică care nu a cunoscut bărbat. Este „vistierie mare”^[15], pentru că e comoara întregii lumi.

În cântările mariologice ale Crucii, Maica lui Dumnezeu I se adresează, într-un mod duios, cu „prea dulce Fiule”^[16]. Pentru că prea dulce este iubirea ei pentru El.

Maica lui Dumnezeu s-a înfrumusețat cu „frumusețile fecioriei”^[17]. De aceea, ea este o Mireasă plină de daruri dumnezeiești^[18]. Și cu liniștea ei pierde „viforul păcatului” din ființa noastră^[19].

Născătoarea de Dumnezeu „îmblânzește furtuna valurilor”^[20] din sufletul nostru. Și „ne încinge cu tărie” prin post și prin nevoințe. Cu tărie împotriva demonilor^[21].

Într-o cântare din 5 martie, Maica lui Dumnezeu este „sabie cu două ascuțituri, care tai[e] capul vrăjmașului”^[22]. Dar este și „capul cinstitei feciorii”^[23], adică Fecioara prin excelență.

Născându-L pe Domnul, Pururea Fecioară Maria s-a arătat „loc de sfințenie”^[24]. De aceea, ea este „ușa dumnezeieștii lumini”^[25] pentru oameni. Este „chemarea lui Adam”^[26] din Iad și „dezlegarea Evei”^[27] din lanțurile Iadului, așa după cum sunt iconizați cei doi Sfinți Protopărinți în Icoana Învierii Domnului.

Maica lui Dumnezeu este „liman neviforât”^[28] pentru noi. Ea este „înfrumusețarea Apostolilor și întărirea Sfinților Mucenici, lauda și mântuirea Cuvioșilor”^[29]. Pentru că Maica lui Dumnezeu ne ajută pe fiecare dintre noi ca să ne mântuim.

Pentru ca să vorbească despre întruparea Domnului, o cântare din ziua de 23 martie o numește pe Maica lui Dumnezeu „ușa pogorârii”^[30] Sale. Iar Sfinții Mucenici o predică pe Născătoarea de Dumnezeu^[31].

Arhanghelul Gavriil adeverește Maicii Domnului „taina cea ascunsă și de Îngeri neștiută”^[32]. Adică taina întrupării lui Dumnezeu Cuvântul din pântecele ei.

Și pentru că nașterea Domnului din Fecioară a fost suprafirească, tocmai de aceea Maica lui Dumnezeu e numită, într-o cântare a zilei de 25 martie, „pământul cel nesemănat”^[33].

Născătoarea de Dumnezeu este „bucuria lumii [și] veselia neamului nostru”^[34]. Veselia reală, duhovnicească, soteriologică.

Ea este „brazdă cinstită, cu bun rod și bine-odrăslitoare”^[35]. Și este „rug însuflețit”^[36]: afirmație cu adresă la Ieș. 3, 2. Căci ea este „mai desfătată decât cerurile și decât pământul”^[37].

---

[1] Mineiul lunei lui Fevruarie, tipărit cu aprobarea Sântului Sinod al Sântei nóstre Biserici Autocefale Ortodoxe Romăne, Ed. Tipografia Cărților Bisericesci, Bucuresti, 1893, p. 26.

[2] Idem, p. 53.

[3] Idem, p. 56.

[4] Ibidem.

[5] Idem, p. 62.

[6] Ibidem.

[7] Ibidem.

[8] Ibidem.

[9] Idem, p. 63-64.

[10] Idem, p. 64.

[11] Idem, p. 87.

[12] Idem, p. 90.

[13] Ibidem.

[14] Idem, p. 144.

[15] Idem, p. 154.

[16] Idem, p. 155, 245.

[17] Idem, p. 179.

[18] Ibidem.

[19] Idem, p. 180.

[20] Mineiul lunei lui Martie, tipărit cu aprobarea Sântului Sinod al Sântei nóstre Biserici Autocefale Ortodoxe Romăne, Ed. Tipografia Cărților Bisericesci, Bucuresti, 1893, p. 8.

[21] Idem, p. 34.

[22] Idem, p. 35.

[23] Idem, p. 41.

[24] Idem, p. 76.

[25] Idem, p. 79.

[26] Ibidem.

[27] Ibidem.

[28] Idem, p. 112.

[29] Idem, p. 158.

[30] Idem, p. 179.

[31] Idem, p. 183.

[32] Idem, p. 185.

[33] Idem, p. 194.

[34] Idem, p. 197.

[35] Idem, p. 219.

[36] Idem, p. 221.

[37] Idem, p. 258.