Teasc de struguri

teasc de struguriPusu-ne-ai, Doamne, ca pe un teasc de struguri înaintea Ta!

Ne-ai zdrobit ca pe roada viței, în ziua mâniei Tale, când noi am greșit mult și fără mustrare de cuget, pentru ca să scoți vinul umilinței din inima noastră.

De aceea, Doamne, nu îi uita pe robii Tăi, care Te caută pe Tine ziua și noaptea!

Nu ne părăsi până în sfârșit, că întunericul vrea să ne înghită.

Ai milă de noi, Tu, Iubitorule de oameni, Cel care pedepsești spre îndreptare și alini lacrimile cu bucurie negrăită.

Pe prispă

pe prispaPe prispă îți aștepți, în lacrimi, copiii și, mai ales, nepoții…

Pe prispă se discută.

Pe prispă…gazda te întâmpină.

Prispa e locul unde primești confesiuni dar…și unde se pune sfeșnicul cu lumânări…atunci când mergi în veșnicie.

Prispa e un loc de conștiință…o odihnire trecătoare…un timp de rugăciune.