Multă istorie pentru nimic…

Am intrat în librărie ca-ntr-o gară. Așteptam să plece cărțile…și să rămâne aceea, singura, pe care să o iau.

Dar trenul pe care îl așteptam nu a venit…

Se scrie tot mai ușor, tot mai nesubstanțial

Fraze scrise de-a valma, ca să dea impresia gândirii, a reflectării asupra unui subiect.

Subiecte care…„se caută”. Istorii pe apă

O seamă de istorii fără asceza scrisului, fără acrivia evaluării nuanțelor, pentru că oricum istoria nu se poate verifica…așa că e reconstruită interpretativ.

Istoria ca roman sau ca film pe hârtie

Iar istoricii de seamă sunt, evident, cei din rândul întâi,
cu coperta lucioasă
și cu foaia groasă.

Multă istorie…de parcă brusc a început să ne intereseze cine suntem.

Dacă nu ne-a interesat până acum, de ce e acum un moment bun ca să înceapă să ne intereseze?

Demitizarea mitizării se face tot…mitizant.

De ce o istorie care n-are nicio notă de subsol…nicio istoricitate? O minciună spusă frumos (pentru unii), împachetată romanțios.

Contează găteala

Întotdeauna istoria semi-fantezistă, povestită ademenitor, face pui în mințile celor care nu vor să muncească pentru adevăr și care iau de-a gata ce li se servește.

Cărți groase, cu povești veline.

Și standurile cu cărți stau ca lemnele stivuite. La toate librăriile. Stau varză unele peste altele.

Trebuie să cotrobăi în toate cotloanele sau să mături praful de pe podea ca să ajungi la ultimul raft de jos…Mai lejer stau frunzele toamna pe stradă, când le ia vântul la goană…

Nu mă miră că nu ajung cumpărătorii la ele…acei puțini câți au mai rămas.

Degeaba poți să bei și-un ceai, dacă te dor ochii încercând să vezi ce ți-ai dori.

Oamenii așteaptă romane proste despre viața lor și despre viața națiunii lor. Sau nu mai așteaptă nimic. Pentru că s-au obișnuit ca postmodernitatea să însemne un șut în moalele temperamentului.

Nu trebuie să ai tărie de caracter…trebuie să ții/ să reziști la faulturi.

Malformații congenitale de secol 17

John Winthrop, în Winthrop’s Journal: History of New England, 1630-1649, ed. James Kendall Hosmer, Pub. Scribner’s, New York, 1908, reeditată în 1966, descrie înfățișarea unui copil cu malformații. Copilul „vagaboandei Anne Hutchinson”. O descriere din anul 1638.

Și voi cita descrierea lui John Winthrop conform p. 115-116 din Thomas Laqueur, Corpul și sexul de la greci la Freud, trad. din lb. engl. de Narcis Zărnescu, Ed. Humanitas, București, 1998.

Pasajul e acesta: „Pruncul s-a născut mort și „avea faţă, dar nu avea cap, iar urechile se aflau deasupra umerilor şi semănau cu ale unei maimuţe; nu avea frunte, însă deasupra ochilor erau patru coarne, tari şi ascuţite…buricul şi pântecele, cu sex cu tot, erau la spate – iar spatele şi şoldurile erau în faţă – în locul burții”” (p. 115).

Copilul a murit cu două ore înaintea nașterii sale. Iar când a fost născut, „„patul pe care era întinsă femeia s-a zguduit şi totodată a venit un miros respingător”, atât de neplăcut, încât femeile din preajmă au vomitat, iar copiii lor au avut pentru prima dată în viaţă convulsii. Pretutindeni domnea putreziciunea. Moaşa, suspectată de vrăjitorie, „obişnuia să le dea tinerelor femei ulei de mătrăgună şi alte leacuri pentru a înlesni conceperea”” (p. 116).

Dacă îți expiră cartea de identitate

acte

E bine să vă duceți mai înainte de a vă expira actuala carte de identitate. Cu 2-3 luni înainte e foarte bine.

Și mai întâi de toate trebuie să cumpărați două timbre fiscale (de 3 și respectiv 2 lei) de la Poștă. Actele pe care le xeroxați sunt: actul de proprietate și certificatul de naștere. Pentru cei căsătoriți: și certificatul de căsătorie.

Cu actele xeroxate și cu ele în original și cu timbrele fiscale mergeți la Direcția de evidență a populației. Fiecare oraș are o astfel de direcție, care mai înainte era inclusă în circa de Poliție unde sunteți arondați.

La ghișeul acestei direcții cereți, mai înainte de a sta la rând, cererea tip pentru schimbarea cărții de identitate. Adică primul act de pe lista din fotografie.

Taxa pentru o nouă carte de identitate e de 7 lei și o plătiți la ghișeu, dacă tot dosarul dumneavoastră va fi validat. Și funcționarul care vă ia actele xeroxate…vă face și fotografia pentru viitorul act de identitate.

De ce e bine să vă schimbați cartea de identitate mai înainte ca ea să expire? Pentru că o puteți folosi în cele 14 zile până când veți avea o nouă carte de identitate.

Acasă plecați cu cartea de identitate (dacă nu este expirată) și cu actele dumneavoastră în original. După 14 zile veți avea o nouă carte de identitate.

Adică întreaga „afacere” buletinul costă 5 + 7 lei + banii de xerox.

*

Atenție! Toate actele originale trebuie să fie în bună stare. Cele foarte deteriorate și ilizibile nu sunt primite. Și fără actul de naștere în original nu vi se eliberează un nou act de identitate.