Dumnezeu și Arghezi [1]

 Tudor Arghezi are o relație specială cu Dumnezeu.

Uneori se comportă ca un argat cu El și își varsă prea sincer toți rărunchii nădușiți în fața Lui.

Sau țipă ca un copil care a căzut și-și vede pielea jupuită de pe picioare.

Se zbate ca o pasăre prinsă în laț.

Alteori intră în pământ în fața Lui și nu îndrăznește nici să își mai ridice ochii.

Ceea ce e frumos la Arghezi, e faptul că, chiar și atunci când nu-și înțelege și nu-și acceptă suferința, nu e un răzvrătit ridicol de luciferic, cum „șade bine” poetului lumii moderne.

Arghezi a fugit foarte mult, cât de mult a putut, de falsitate, de a ajunge să scrie ceea ce nu simte.

Și-a „cântat” drama în versurile cele mai inaccesibile pentru gustul poetic cu care erau obișnuiți publicul și critica.

A fost imediat remarcat pentru inedit, de exegeza literară, într-o vreme când se căuta noutatea.

Dar Arghezi și-a învelit fragilitatea în versuri cu solzi și țepi…fără a fi ateu sau mizantrop.

Ideea unui astfel de subiect mi-a venit de la poemul Denie (vol. Versuri de seară):

Seara stau cu Dumnezeu
De vorbă-n pridvorul meu.

El e colea, peste drum,
În altarul Lui de fum,
Aprinzând între hotare
Mucuri mici de lumânare.

Din cerdacul meu la El
E un zbor de porumbel.

Îmi trimite danie
Câte o gânganie,
Paianjini pe sanie
Sau pe o metanie,
Atârnați de-o sfoară, groasă
Cât o umbră de mătasă.

Și se leagă de pridvoare
Mirodenii dulci de floare,
Ca o punte de poteci
Pentru fluturii-n scurteici.

Pe drumul de El ales
Graiul n-are înțeles.

Mai mult spune cucuruzul
Decât gura și auzul.

Domnul tace.
Glasul nu-Și trimite-ncoace.
Domnul face.

Da, pentru Dumnezeu vorbesc lucrurile pe care El le-a făcut și le face.

La El a vorbi înseamnă a face.

Iar Arghezi e foarte atent, pentru a observa ce mare artizan e Dumnezeu și în cele mai mici lucruri.

Lucrurile simple, lucrurile complicate

Pe de o parte, noi vrem mașini și unelte complicate, rapide, uzuale, fără prea mare consum iar, pe de altă parte, vrem să avem o viață simplă, fără griji, fără necazuri. Ne place mâncarea simplă, îmbrăcămintea simplă, liniștea, detașarea, evadarea din cotidian…dar ne complicăm viața în interiorul nostru și la nivelul relațiilor sociale.

Pentru că nu ne decidem asupra a ceea ce vrem: vrem lucruri complicate sau lucruri simple? Realitatea e că nu putem să scăpăm de lucrurile complicate, de mașini, de computere, de legi, de știință, însă, în același timp, știm că lucrurile simple ne sunt la îndemână când vrem să avem minute, ore, zile de relaxare.

A sta pe o bancă e un lucru simplu. A privi. A contempla lucrurile din fața ta. A respira cu bucurie ceea ce vezi. A mânca un fruct e un lucru simplu. A alerga. A săpa ceva. A spăla. A picta. A fotografia. Toate sunt lucruri simple. Fără o prea mare specializare.

Dar a lucra la computer e un lucru complicat sau a conduce o mașină…E nevoie să înveți o serie de lucruri pe măsura la cât de mult trebuie să știi din lucrul cu lucrurile complicate. Pe măsura la cât îți folosește.

Pentru că o anume știință sau tehnologie trebuie învățată bine în măsura în care aceasta e munca ta. Cu asta te ocupi.

Însă lucrurile complicate te simplifică dacă le înțelegi mecanismul. În timp acest lucru se petrece: înveți ce e de învățat și tot lucrul complicat devine o obișnuință.

Pentru mine a scrie sau a lucra la computer sau pe telefon e sinonim cu a face mâncare sau a preda ceva anume.

Pentru că eu nu gândesc în termenii lui simplu și complicat…ci în termenii obișnuinței.

Dacă am învățat să zidesc, să fac mâncare sau să produc vin, am învățat pentru că m-am obișnuit cu această nevoie. Am învățat pentru ca să fiu propriu nevoilor pe care le am.

Și cred că lucrul cel mai important în viață e acesta: să înveți lucrurile de care ai nevoie, pe lângă serviciul tău, munca ta, în așa fel încât, în mare, să fii propriu tuturor muncilor din gospodăria ta.

Îmi place să ucenicesc/ să învăț de la alții tot felul de științe și meșteșuguri. Pentru că mă interesează cum mă simt când lucrurile învățate devin simple, normale, obișnuite în viața mea.

De aceea, vă sfătuiesc să nu vă dați înapoi de la muncă și de la învățare. Să învățați de la oricine atât lucruri simple cât și complicate. Să învățați cu bucuria că vă împliniți prin ceea ce acumulați și că deveniți utili pentru oameni.

Așa că, dacă cineva dorește să mă învețe ceva anume, online sau în viața practică, îi stau alături printre picături!

Mă interesează, spre exemplu, cu ce se hrănesc albinele pe timp de iarnă? Cum se face brânza de oaie tare, cu miros puternic? Cum se ajunge la o claritate mare a vinului? Cu ce se tăbăcește pielea de vacă? Cum se face foița de aur folosită la construirea Sfintelor Icoane? etc.

Plin de dulceață și de adevăr

Titlul exprimă In. 1, 14 în trad. Diaconului Coresi. Pentru că, pentru el, har = dulceață. Cf. Coresi, Tâlcul Evangheliilor și Molitevnic rumânesc, ed. critică de Vladimir Drimba, cu un studiu introd. de Ion Gheție, Ed. Academiei Române, București, 1998, p. 31.

Victor Roncea s-a întors din Athos.

Vrei să ai parte de întârzieri între 30 și 60 de minute? Vrei să stai pe câmp și în stații degeaba? Vrei să mergi cu viteza melcului?  CFR te ajută cu dragă inimă.

Cum a arătat un subiect de BAC la limba română. Proba orală.

Patru cărți pentru copii de la Danion Vasile.

Martorii acelor zile declară că s-au comis atrocităţi, au fost molestaţi oameni nevinovaţi, unii pentru că erau confundaţi cu te miri cine, alţii pentru că purtau barbă, tinerele pentru că purtau fuste prea scurte sau erau fardate şi oricine îndrăznea să aibă opinii”.

Mulți vor „superputeri” demonice, revanșarde, genialoide câștigate peste noapte. Vor să fie, după o căzătură sau după o fulgerare, niște „oameni extraordinari”. Un fel de câștig la loto de „puteri speciale”. Pentru că nu știu că adevărata schimbare e din năuntru spre în afară și se numește curățire de patimi.

Furtuna de-aseară cu fulgere și tunete. Cerul devine mov.

Locomotiva Călugăreni, prima din România, are 145 de ani. Trei vagoane și compartimente de 6 locuri cu ieșirea direct pe peron.

Fiul lui Dumnezeu întrupat este Cel „plin de dulceață și de adevăr”. Hristos e plin de dulceață și de adevăr. Asta înseamnă că Hristos Dumnezeu ne umple de dulceață/ de har și de adevăr, dacă credem în El. Dar și faptul că nu se poate să existe în cineva har fără adevăr. Pentru că harul și adevărul sunt la un loc.