Oamenii care gândesc sunt practici, sunt realiști, sunt creatori, sunt dinamici.
Dacă știi mai multe limbi străine înseamnă că știi să faci asocieri lingvistice speciale. Înseamnă că iubești viața simplă și istoria. Ai simțul limbii, îți plac oamenii, ești sociabil, cauți sensurile profunde și esențiale ale cuvintelor.
Iar dacă ești un pictor genial, atunci știi să îți alegi hainele, știi ce pantofi ți se potrivesc, știi de ce casă ai nevoie, știi de ce fel de culori trebuie să te înconjori. Bineînțeles, pe lângă tot ceea ce înseamnă pictură, desen, colaj, sculptură, istorie a artei și psihologie abisală.
Dacă ești un om care inventezi tot felul de lucruri utile atunci prețuiești liniștea, prețuiești onestitatea oamenilor vizavi de tine, prețuiești curajul, vrei mai binele pentru toți, vrei să arăți că noul e posibil și creativitatea e un dar de la Dumnezeu și deopotrivă o muncă zilnică.
Dacă știi să umbli cu computerul, cu telefonul, dacă știi să faci măsurători în spațiu, dacă știi să calculezi diverse mărimi și forme, știi în același timp arhitectură, ești mobil, ești dinamic, ești volubil, ești captivat de noutate, prețuiești efortul celor care învață tot timpul pentru ca umanitatea să progreseze, îți pasă de natură, îți pasă de oameni, îți pasă de națiunea ta.
Omul care gândește nu se problematizează în van. El caută pentru ca să se liniștească știind un anume lucru. El caută pentru că poate să caute. Pentru că toți putem să căutăm răspunsuri la problemele care ne frământă.
Așa că e falsă ideea că intelectualul nu muncește. Orice muncă intelectuală antrenează întregul om, fie că e vorba de a conduce, de a scrie, de a învăța oameni, de a cerceta un anume domeniu.
După cum e tot la fel de falsă ideea că unul care dă la lopată sau ară sau face o piesă la strung nu gândește. Dacă nu ar gândi nu ar putea să se miște doi metri.
Ca să te duci la baie sau ca să mergi pe stradă trebuie să gândești. Ca să știi să sapi sau să ari sau să tai lemne nu numai că trebuie să gândești, dar trebuie să ai și cultură, abilități și rezistență în domeniu.
Nu poți să pui mâna pe drujbă, fără să știi nimic despre ea, și să tai trei metri ster de lemne. Tot la fel, dacă îți pun toate legumele în față și tot ce îți trebuie pentru o anume mâncare, nu te ajută doar gândirea…ci trebuie să ai practică în domeniu. Adică cultură culinară.
Totul e pe învățare. Învățăm de când deschidem ochii, de când ne dăm seama că a țipa înseamnă a fi luat în seamă, de când înțelegem că moalele nu e tare și că focul nu e de jucărie.
E practic să gândești…iar scrisul e practic. Din scris trăiește omul, cu scrisul se învață, prin scris se luminează.
E un lucru practic să faci comparații, să tragi concluzii, să analizezi lucrurile.
E foarte practic să vezi cât ești în comparație cu ieri…și dacă slujba ta sau casa ta înseamnă totodată și împlinirea ta.
Eu gândesc. Eu sunt practic. Îmi place să fiu în mișcare. În mișcare interioară și fizică. Să gândesc tot ce se vede, tot ce se simte, să iubesc oamenii, să interacționez cu ei, să fim spontani, să fim loiali crezurilor noastre.
Dacă vrei să vezi cât de practic e să înveți un anume lucru nu mai ezita! Treci la treabă!