Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

kayseri evden eve nakliyat eşya depolama kayseri eşya depolama kayseri kiralık asansör kayseri escort

Zi: 16 iunie 2014

Eminescu și editorii săi [1]

N.[icolae] Georgescu, Eminescu și editorii săi, vol. I, Ed. Floare Albastră, București, 2000, 446 p.

editorii lui Eminescu© Anticariat-unu.ro.

Din Cuvânt înainte, aflăm că această carte, în două volume, reprezintă „dezvoltarea tezei noastre de doctorat susținută în anul 1997 la Universitatea din București”, p. 9.

Autorul ne spune că nu avem o ediție critică Eminescu, p. 9.

Cartea de față este una „de construit”, pentru că autorul ne invită să refacem experiența muncii sale de cercetare, p. 10.

Primul volum al ed. Perpessicius a apărut în 1939, după un deceniu de studii la BAR, p. 13.

Perpessicius moare după editarea celui de-al 6-lea volum eminescian, p. 17.

„Perpessicius” (pseudonim latin) = cel trecut prin multe, cel mult încercat, pățitul, p. 17.

„Eminescu nu scria de dragul de a scrie. El dezvolta – mai ales la ziarul Timpul – câteva mari teorii sociale, bine articulate, prin care explica fenomenul românesc în contextul european al timpului său”, p. 19.

Volumul Poesii de Mihail Eminescu, editat de Titu Maiorescu, apare la București, în 1883/1884, la Ed. Socec & Teclu, p. 37. El a apărut pe 22 decembrie 1883, după cum a arătat Garabet Ibrăileanu, citând ziarul Românul din 22 decembrie 1883 și are 300 de pagini, p. 37.

Ioan V. Socec (librar și editor) s-a născut la Săcele, lângă Brașov, în 1830 și s-a stabilit la București în 1848. Prin 1880 s-a asociat cu Sandler și Teclu, p. 37 și moare în 1896, p. 38.

Mite Kremnitz și regina Carmen Sylva au tradus poeme ale lui Eminescu în germană, p. 39.

Autorul vorbește despre intervențiile neavenite ale lui Maiorescu în punctuația și grafia lui Eminescu, p. 50 ș. u.

În p. 93, autorul spune că în toamna lui 1883, Titu Maiorescu nu cunoștea conținutul lăzii de manuscrise a lui Eminescu.

Egipetul apare în Convorbiri literare la 1 octombrie 1872 iar Înger și demon în 1 aprilie 1873, p. 98.

În p. 108, autorul ne invită să ne întoarcem la poemele lui Eminescu din Convorbiri literare, „la textul inițial”, pentru că „acolo se regăsește un Eminescu mai viu decât în ediții, decât în interpretări”. Adică „un Eminescu total diferit față de cel din interpretările sale critice”, p. 108-109.

Mihail Eminescu a locuit pe str. Știrbei Vodă, nr. 72, la doamna L. Acolo va locui și Ilarie Chendi, cf. p. 115, n. 8.

Sara pe deal a fost publicată în Convorbiri literare pe 1 iulie 1885, La steaua, în aceeași revistă, în 1 decembrie 1886. Tot aici și Kamadeva, în 1 iulie 1887, p. 133.

Titu Maiorescu a fost indiferent față de poezia lui Mihail Eminescu, p. 150.

Ediția a 3-a a Poesiilor sale apare în 1888, în care sunt incluse și La steaua, De ce nu-mi vii și Kamadeva, p. 157.

Ediția a 4-a apare în toamna lui 1889, p. 157.

Ed. a 5-a: toamna lui 1890, în care sunt incluse Sara pe deal, Sonet (Oricâte stele) și Dalila, p. 157.

Ediția lui A. D. Xenopol conține 95 de poeme, p. 178-180. Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie ocupă poziția 9, Floare albastră e a 21-a, Revedere (publicată în Convorbiri literare la 1 octombrie 1879) e a 33-a, Lacul e a 49-a, Scrisorile I-IV între 50-53, Luceafărul e pe 57, Glossa 71, Dalila 85, a 95-a: La moartea lui Aaron Pumnul.

Mihail a publicat Rugăciunea unui dac în Convorbiri literare, pe 1 septembrie 1879, p. 181. În aceeași revistă a publicat Doina pe 1 iulie 1883, Luceafărul pe 1 august 1883, Criticilor mei, Somnoroase păsărele și poemul Și dacă ramuri bat în geam pe 1 februarie 1884, p. 181-182.

În 1895, Matei Eminescu a scos o ediție de lux a poemelor lui Mihail, p. 200. Iar „ediția Matei Eminescu este singura de secol XIX care prezintă portretul lui Eminescu pe copertă”, p. 205.

Mihail Eminescu: patriot român și om universal

Academia Română, luni, 16 iunie 2014. Cuvântul Patriarhului României la pomenirea a 125 de ani de la adormirea lui Mihail Eminescu.

*

„Luceafărul poeziei românești”, cum l-a numit pentru prima dată Patriarhul Miron Cristea, Mihai Eminescu a fost şi rămâne un mare creator de sinteze perene, care i-au permis să fie în același timp un mare patriot român şi un om universal. În această calitate, el este mereu actual ca pildă de urmat pentru fiecare generație.

Din opera poetică şi din publicistica lui Mihai Eminescu se desprind trei mari sinteze creatoare:

1. Iubirea faţă de spiritualitatea poporului român şi pasiunea pentru cultura universală;

2. Admirația faţă de frumusețile peisajului natural românesc şi pasiunea pentru înțelegerea universului fizic;

3. Elogierea istoriei poporului român şi pasiunea pentru analiza critică a problemelor prezente din societatea românească.

1. Prima sinteză creatoare amintită anterior se vede în dorinţa lui Eminescu de-a cunoaște limba română din diferite provincii românești, dar şi limba română veche, inclusiv cărțile bisericeşti, mai ales că patru dintre surorile mamei sale erau monahii (Fevronia, Olimpiada, Sofia şi Xenia), una dintre ele fiind stareța mănăstirii Agaton, lângă Botoșani, unde copilul şi apoi tânărul Mihai mergea adesea.

Astfel, Mihai Eminescu a recunoscut şi apreciat constant rolul Bisericii în dezvoltarea culturii şi a limbii române ca veșmânt viu al învățăturilor de credinţă şi al cultului liturgic, dar mai ales eforturile ei ca poporul să înțeleagă în graiul său Sfânta Scriptură. Pe de altă parte, studiile sale la Viena şi Berlin i-au permis să cunoască bine gândirea filosofică şi cultura occidentală.

Sinteza creatoare dintre spiritualitatea sa românească şi cultura sa filosofică universală l-a ajutat pe Mihai Eminescu să devină făuritor al limbii române literare moderne, înțelegând că între multele daruri moștenite din generațiile anterioare, în patrimoniul spiritual al neamului românesc cel mai mare dar este limba națională, în care se exprimă identitatea etnică şi comuniunea între generații.

De aceea, Eminescu ne cheamă azi să iubim limba română, să o cunoaștem temeinic şi să o cultivăm cu iubire şi respect, ea fiind Patria spirituală a identității şi demnității noastre naționale.

2. Admirația lui Mihai Eminescu pentru frumusețile plaiurilor românești, pentru păduri şi poieni, pentru tomnaticii „codri de aramă” şi pentru pitoreștile „păduri de argint”, pentru munte şi mare se îmbină cu admirația sa pentru frumuseţea lunii şi a stelelor, dar şi cu pasiunea sa pentru înțelegerea filosofică a începutului timpului şi spațiului, a universului fizic, a cosmosului, astfel încât unele dintre expresiile sale poetico-filosofice uimesc şi azi prin profunzimea intuițiilor sale personale.

Eminescu a preluat idei filosofice universale şi le-a prelucrat artistic într-un mod creator admirabil.

De aceea, el ne îndeamnă azi să iubim frumusețile pământului românesc, să le păstrăm, să le apărăm de distrugeri şi să le cultivăm pentru ca din frumuseţile naturii să primim inspirație pentru a cultiva şi frumusețile sufletului.

Totodată, pasiunea lui Eminescu pentru înţelegerea universului, a cosmosului, ne îndeamnă să promovăm dialogul dintre credinţă, ştiinţă şi filosofie, dialog pe care noi îl cultivăm în prezent împreună cu Universitățile din Bucureşti şi Iaşi şi a dat roade frumoase în ultimii zece ani.

3. Poet romantic, Mihai Eminescu a avut şi cultivat o admiraţie deosebită faţă de istoria poporului român, elogiind adesea pe domnitorii români viteji şi demni, care şi-au apărat patria şi credinţa strămoşească în faţa năvălitorilor străini.

Totodată, poetul romantic care elogia trecutul glorios al poporului român era şi un „analist politic”  foarte realist şi critic al problemelor acute ale societăţii româneşti în care trăia. El cunoștea bine situaţia socială şi politică a Europei, dar şi starea lucrurilor din propria sa ţară.

A militat constat pentru unitatea şi demnitatea poporului român. De pildă, a dorit mult unirea Basarabiei şi a Transilvaniei cu România, dar şi propăşirea materială şi culturală a poporului român.

De aceea, Mihai Eminescu era un critic aspru al nedreptăților sociale, fapt care l-a făcut uneori incomod. În acest sens, publicistica sa îl evidențiază ca fiind o adevărată enciclopedie, el posedând vaste cunoştinţe de sociologie, statistică, economie, istorie, arheologie, religie şi altele.

Prin urmare, Eminescu ne îndeamnă să fim patrioţi români autentici şi în acelaşi timp români cu deschidere spre a învăţa ceea ce este bun şi la alte popoare.

Mihai Eminescu a fost şi rămâne modelul românului dornic de cunoaştere universală şi în acelaşi timp un fidel păstrător al identităţii sale naţionale.

La împlinirea a 125 de ani de la trecerea în eternitate a lui Mihai Eminescu, mulţumim lui Dumnezeu  pentru acest mare dar făcut poporului român şi ne rugăm să-l numere împreună cu drepţii în Împărăţia cerurilor.

† Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Patru sintagme din Mineiul pe luna mai

În p. 85: „și fața lor întru rușine să se îmbrace”. Pentru că rușinea e interioară și nu exterioară. Ea nu este pomadă ci conștientizare a stării interioare. Iar dacă te îmbraci cu rușine pe interior, faldurile acestei îmbrăcăminți sfinte se văd și pe trupul tău.

Care a fost motivul întrupării Domnului? Fiul S-a făcut om „din bogăția bunătății Sale”, p. 92. Din multa Sa bunătate față de noi și nu pentru vreun scop egoist sau imperialist.

Ce sunt Sfintele Moaște în viața Bisericii? Sunt „o dumnezeiască visterie ascunsă în pământ”, p. 202, care e scoasă la lumină, pusă în Biserică și izvorăște minuni și luminări și tămăduiri de tot felul celor care vin cu credință și cu dragoste către ajutorul Sfinților.

Slava dumnezeiască este „o strălucire…a firii celei în trei sori”, p. 224. A dumnezeirii tripersonale.

***

Sursa citată: Mineiul lunei lui Maiu, tipărit cu aprobarea Sântului Sinod al Sântei nóstre Biserici Autocefale Ortodoxe Romăne, Ed. Tipografia „Cărților Bisericesci”, Bucuresti, 1893, 273 p.

Mineiul pe mai, ed. 1893, p. 214

Mineiul pe mai, ed. 1893, p. 214Pentru că îmi place simplitatea complexă.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

konya escort eskişehir escort izmit escort bursa escort halkalı escort
ücretsiz porno