Academia Română, luni, 16 iunie 2014. Cuvântul Patriarhului României la pomenirea a 125 de ani de la adormirea lui Mihail Eminescu.

*

„Luceafărul poeziei românești”, cum l-a numit pentru prima dată Patriarhul Miron Cristea, Mihai Eminescu a fost şi rămâne un mare creator de sinteze perene, care i-au permis să fie în același timp un mare patriot român şi un om universal. În această calitate, el este mereu actual ca pildă de urmat pentru fiecare generație.

Din opera poetică şi din publicistica lui Mihai Eminescu se desprind trei mari sinteze creatoare:

1. Iubirea faţă de spiritualitatea poporului român şi pasiunea pentru cultura universală;

2. Admirația faţă de frumusețile peisajului natural românesc şi pasiunea pentru înțelegerea universului fizic;

3. Elogierea istoriei poporului român şi pasiunea pentru analiza critică a problemelor prezente din societatea românească.

1. Prima sinteză creatoare amintită anterior se vede în dorinţa lui Eminescu de-a cunoaște limba română din diferite provincii românești, dar şi limba română veche, inclusiv cărțile bisericeşti, mai ales că patru dintre surorile mamei sale erau monahii (Fevronia, Olimpiada, Sofia şi Xenia), una dintre ele fiind stareța mănăstirii Agaton, lângă Botoșani, unde copilul şi apoi tânărul Mihai mergea adesea.

Astfel, Mihai Eminescu a recunoscut şi apreciat constant rolul Bisericii în dezvoltarea culturii şi a limbii române ca veșmânt viu al învățăturilor de credinţă şi al cultului liturgic, dar mai ales eforturile ei ca poporul să înțeleagă în graiul său Sfânta Scriptură. Pe de altă parte, studiile sale la Viena şi Berlin i-au permis să cunoască bine gândirea filosofică şi cultura occidentală.

Sinteza creatoare dintre spiritualitatea sa românească şi cultura sa filosofică universală l-a ajutat pe Mihai Eminescu să devină făuritor al limbii române literare moderne, înțelegând că între multele daruri moștenite din generațiile anterioare, în patrimoniul spiritual al neamului românesc cel mai mare dar este limba națională, în care se exprimă identitatea etnică şi comuniunea între generații.

De aceea, Eminescu ne cheamă azi să iubim limba română, să o cunoaștem temeinic şi să o cultivăm cu iubire şi respect, ea fiind Patria spirituală a identității şi demnității noastre naționale.

2. Admirația lui Mihai Eminescu pentru frumusețile plaiurilor românești, pentru păduri şi poieni, pentru tomnaticii „codri de aramă” şi pentru pitoreștile „păduri de argint”, pentru munte şi mare se îmbină cu admirația sa pentru frumuseţea lunii şi a stelelor, dar şi cu pasiunea sa pentru înțelegerea filosofică a începutului timpului şi spațiului, a universului fizic, a cosmosului, astfel încât unele dintre expresiile sale poetico-filosofice uimesc şi azi prin profunzimea intuițiilor sale personale.

Eminescu a preluat idei filosofice universale şi le-a prelucrat artistic într-un mod creator admirabil.

De aceea, el ne îndeamnă azi să iubim frumusețile pământului românesc, să le păstrăm, să le apărăm de distrugeri şi să le cultivăm pentru ca din frumuseţile naturii să primim inspirație pentru a cultiva şi frumusețile sufletului.

Totodată, pasiunea lui Eminescu pentru înţelegerea universului, a cosmosului, ne îndeamnă să promovăm dialogul dintre credinţă, ştiinţă şi filosofie, dialog pe care noi îl cultivăm în prezent împreună cu Universitățile din Bucureşti şi Iaşi şi a dat roade frumoase în ultimii zece ani.

3. Poet romantic, Mihai Eminescu a avut şi cultivat o admiraţie deosebită faţă de istoria poporului român, elogiind adesea pe domnitorii români viteji şi demni, care şi-au apărat patria şi credinţa strămoşească în faţa năvălitorilor străini.

Totodată, poetul romantic care elogia trecutul glorios al poporului român era şi un „analist politic”  foarte realist şi critic al problemelor acute ale societăţii româneşti în care trăia. El cunoștea bine situaţia socială şi politică a Europei, dar şi starea lucrurilor din propria sa ţară.

A militat constat pentru unitatea şi demnitatea poporului român. De pildă, a dorit mult unirea Basarabiei şi a Transilvaniei cu România, dar şi propăşirea materială şi culturală a poporului român.

De aceea, Mihai Eminescu era un critic aspru al nedreptăților sociale, fapt care l-a făcut uneori incomod. În acest sens, publicistica sa îl evidențiază ca fiind o adevărată enciclopedie, el posedând vaste cunoştinţe de sociologie, statistică, economie, istorie, arheologie, religie şi altele.

Prin urmare, Eminescu ne îndeamnă să fim patrioţi români autentici şi în acelaşi timp români cu deschidere spre a învăţa ceea ce este bun şi la alte popoare.

Mihai Eminescu a fost şi rămâne modelul românului dornic de cunoaştere universală şi în acelaşi timp un fidel păstrător al identităţii sale naţionale.

La împlinirea a 125 de ani de la trecerea în eternitate a lui Mihai Eminescu, mulţumim lui Dumnezeu  pentru acest mare dar făcut poporului român şi ne rugăm să-l numere împreună cu drepţii în Împărăţia cerurilor.

† Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Did you like this? Share it: