Mai multe degete nu înseamnă mai multe mâini

„Aceste Românii, scriam în cartea mea, nu există ca fotografii ce surprind o clipă sau îngheață o imagine. Ele trăiesc în interiorul nostru, modelându-ne”.

„cum de găsește cineva resursele de onoare de a se raporta critic la un popor, dar nu găsește niciun dram de curaj să se raporteze critic la un om”?

Nu, nu e vorba despre „trafalet”…ci despre minimalizarea faptului că Patriarhia Română are noi studiouri pentru radio și televiziune! E vorba despre enervarea că Biserica merge înainte și nu clachează în materie de media. Sau e ca și cum eu aș remarca doar că lui Teo i-a căzut o geană pe obraz…când mai nimerit ar fi, de ziua ei, să-i spun: „La mulți ani!”.

„Am fost învățat că pe părinți nu trebuie să îi judeci”.

Eminescu și editorii săi [3]

Prima parte…și a doua.

*

N.[icolae] Georgescu, Eminescu și editorii săi, vol. II, Ed. Floare Albastră, București, 2000, 319 p.

„după studiile lui Garabet Ibrăileanu și, mai ales, după ediția sa din 1930, eminescologia s-a concentrat la Biblioteca Academiei Române”, p. 7.

Cele 43 de caiete de poeme, p. 9.

Constantin Botez (medicul lui Mihail Eminescu) „a…deschis calea edițiilor critice după manuscrisele lui Eminescu”, p. 26.

Mihail Dragomirescu nu admite…pluralul la substantivul extaz, [pentru că] îl consider[ă] defectiv de plural”, p. 100. Dar, continuă autorul, „pluralul, estaze, poate fi considerat un…singular iterativ, ceea ce gramatica, evident, nu acceptă. Dar nici femininul extază, pentru singular, nu este acceptat gramatical – deci Mihail Dragomirescu adaugă paradox la paradox”, p. 101.

George Călinescu a editat în 1932 Viața lui Mihai Eminescu, p. 119.

Opera lui Goethe are 143 de volume, p. 123.

În p. 185, autorul găsește că ediția lui Dumitru Murărașu „nu este reușită” din punct de vedere filologic.

Odată cu p. 181 încep anexele cărții. Formate din diverse articole ale sale de revistă.

Cratima în limba română se introduce în 1953, p. 190. Unde avem acum cratimă, Eminescu folosea trei felul de apostrofuri: cu blanc, fără blanc și mediu, p. 190.

Ultimele norme ortografice sunt din 1993, p. 218.

Din p. 245: al doilea rând de anexe. De data aceasta anexele fiind despre poemele eminesciene.

Poemul Dorința a fost publicat în Convorbiri literare în septembrie 1876, p. 259. Mortua est!, în aceeași revistă, pe 1 martie 1871, p. 260. La fel și Floare albastră, pe 1 aprilie 1873, p. 266.

În p. 303, autorul conchide că poemul Criticilor mei a fost definitivat „prin 1877”, pentru că îi cita o strofă din ea lui Slavici, într-o scrisoare.

Sara pe deal a fost publicată în Convorbiri literare pe 1 iulie 1885, p. 312.

În p. 313, autorul spune că Maiorescu a avut lada cu manuscrise a lui Eminescu „probabil de prin 1886-1888”.

Poemul Rugăciune a fost tipărit în 1892 și este „ultima poezie editată de Titu Maiorescu din manuscrisele eminesciene”, p. 319.