Traduceri patristice

*

vol. 4

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

***

Sfantul Isidor al Sevillei

Sfântul Isidor, Arhiepiscopul  Sevillei

(n. c. 560-636, † 4 aprilie,

pomenit pe 4 aprilie în Biserica Ortodoxă)

*

Istoria regilor

goți,  vandali  și

suevi

 *

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a.

***

[Istoria vandalilor]

75. Însă acesta[1], a cărui prietenie nu fusese pusă la îndoială[2], a încălcat obligația jurământului său, a ocupat Carthagina sub un fals pretext de pace și a adus toate proprietățile sub propria sa jurisdicție, după ce i-a chinuit pe cetățeni cu multe feluri de chinuri.

Apoi el a devastat Sicilia, a asediat Panormus[3], a introdus molima ariană[4] în toată Africa, a scos preoții din Bisericile lor, i-a făcut pe foarte mulți Mucenici[5], și, ca în profeția lui Daniel, după ce a schimbat Tainele, el a dat dușmanilor Sfințeniile Bisericii lui Hristos. [Căci] a poruncit ca ele[6] să nu mai fie locuri ale slujirii dumnezeiești ci lăcașuri ale celor ai săi.

76. Împotriva lui, Theodosius Minor/ Teodosie cel Tânăr[7], împăratul Răsăritului, a pregătit război, care nu a avut niciun rezultat. Căci, întrucât hunii au devastat Thracia[8] și Illyricum[9], armata trimisă împotriva vandalilor a fost rechemată din Sicilia pentru a-i apăra pe thraci și pe illyrici.

Dar când împăratul Majorianus[10] a venit din Italia spre Hispania, pregătind câteva nave în provincia Carthagina, pentru ca să treacă și să îi atace pe vandali, aceștia din urmă, după ce au fost anunțați despre aceasta de niște trădători, i le-au confiscat[11] pe țărmul Carthaginei. Și astfel, Majorianus, fiind dezamăgit de planul său, s-a reîntors în Italia și l-a înconjurat, printr-un șiretlic, pe Ricchimiro și l-a ucis.

77. Când Gisericus a aflat acest lucru, nu a mai fost satisfăcut doar cu devastările din Africa, ci a ridicat ancora și cu navele sale el a intrat în Roma. Timp de 14 zile el a jefuit proprietățile celor din Roma și a luat cu el pe văduva lui Valentinianus, pe fiicele acestuia și multe mii de prizonieri.

Curând după aceasta, el s-a reîntors în Carthagina și, prin trimiși, a cerut [să facă] pace cu împăratul. El a întors pe văduva lui Valentinianus la Constantinopol și a dat-o, prin legea căsătoriei, pe una dintre fiicele ei fiului său, Hugnerico[12].

Și astfel, după ce a distrus multe provincii și i-a jefuit și măcelărit pe creștini, el [Gisericus] a murit în al 40-lea an al domniei sale.

78. În anul 506 [468] [d. Hr.], Hugnerico, fiul lui Gisericus, a devenit rege. El a domnit 7 ani și 5 luni și a fost căsătorit cu fiica lui Valentinianus, pe al cărei tată el l-a luat prizonier de la Roma, dimpreună cu mama ei. De asemenea, și el a fost aprins de nebunia ariană [Ariano suscitatus furore] și i-a persecutat pe catolici prin toată Africa, cu și mai mare asprime decât tatăl său. El a distrus Bisericile și a trimis în exil preoți și toate treptele clerului. De asemenea, el a surghiunit la un exil și mai aspru circa 4.000 de monahi și mireni, care au fost făcuți Mucenici [Martyres fecit], și a tăiat limbile Mărturisitorilor [Confessoribus linguas abscidit], care au continuat să vorbească până la sfârșit [ad finem] deși limbile lor erau tăiate.

79. Atunci Laetus, episcopul cetății Neptensis, a fost încununat în mod strălucit cu martiriul. Căci el n-a putut, în ciuda multelor pedepse [primite], să se spurce prin pata infecției ariene, ci, deodată, a câștigat cerul cel slăvit.

Dar Hugnerico, în mijlocul imensului măcel cauzat de lipsa de evlavie pe care el a arătat-o împotriva catolicilor, după cei 8 ani ai săi de domnie, el și-a sfârșit viața în mod jalnic, ca și [ereticul] Arius venerat de el, cu toate intestinele lui ieșite afară.

80. În anul 514 [476] [d. Hr.], Guntamundus[13] i-a succedat lui Hugnerico. Și el a domnit timp de 12 ani. El, imediat [după ce a devenit rege], a restaurat pacea în Biserică și i-a rechemat pe catolici din exil.

81. În anul 526 [488] [d. Hr.], după moartea lui Guntamundus, a devenit rege Trasemundus[14]. El a domnit pentru 27 de ani și 4 luni. [Fiind] plin de nebunia ariană, el i-a persecutat pe catolici, a închis Bisericile, și a trimis 120 de episcopi, din fiecare Biserică a Africii, în exil, în Sardinia. El a murit în Carthagina [Carthago][15]. În timpul său, Fulgentius, episcop de Ruspensis[16], a fost luminat în învățătura noastră [in nostro dogmate claruit][17].

82. În anul 553 [515] [d. Hr.], după Trasemundus, Ildericus[18], fiul lui Hugnerico și al fiicei împăratului Valentinianus, a devenit rege. Și el a domnit timp de 7 ani și 3 luni. Acesta a fost obligat, prin jurământ, înainte de a deveni rege, de predecesorul său Trasemundus, ca să nu deschidă Bisericile catolicilor și nici să nu restaureze privilegiile lor în timpul domniei sale.

Însă asta nu l-a făcut să nu strice legământul jurământului său, [fapt pentru care] a ordonat ca preoții catolici să fie chemați din exil și Bisericile să fie deschise.

[Dar] Gilimer[19] a luat puterea în mod despotic, i-a răpit regalitatea, și l-a dat pe el și pe fiii lui ca să fie închiși în pușcărie.

83. În anul 560 [522] [d. Hr.], Gilimer a luat domnia prin putere despotică. El i-a nimicit, în mod crud, pe mulți dintre nobilii provinciei Africa și a luat proprietățile multor oameni. Împotriva lui, împăratul Justinianus[20] a trimis o armată datorită vizitei [visitatione][21] episcopului Laetus, care fusese martirizat de către Hugnerico, regele vandalilor.

Forța l-a făcut pe Belisarius[22] magister militum[23] al armatei. După ce a intrat în luptă, Belisarius i-a ucis pe Guntemirus și Gebamundus, frații regelui [Gilimer], care au fost învinși de la prima confruntare. Apoi, după ce l-a pus pe fugă pe Gilimer, el[24] a luat Africa în al 97-lea an de la intrarea vandalilor [în Africa].

84. Dar în timpul atacului [condus] de însuși Belisarius, înainte ca întâlnirea [dintre cele două armate] să aibă loc, despotul Gilimer l-a ucis pe regele Ildericus, dimpreună cu câteva rude ale familiei sale.

Însă Belisarius l-a prins pe tiranul Gilimer și l-a adus pe el la împăratul Justinianus la Constantinopol, dimpreună cu multe bogății obținute prin jefuirea provinciilor și a Africii. Astfel, regatul vandalilor, dimpreună cu oamenii săi și cu neamul său a fost distrus în anul 563 [525] [d. Hr.]. El a durat 113 ani, de la regele Gundericus și până la moartea lui Gilimer.

Istoria suevilor

85. În anul 446[25] [408] [d. Hr.], suevii, sub conducerea lui Hermericus[26], intră în Hispania, dimpreună cu alanii și vandalii, și ocupă toată Gallaecia [dimpreună] cu vandalii. Dar când vandalii au trecut în Africa, suevii au stăpânit Gallaecia de unii singuri. [Iar] Hermericus a fost conducătorul lor, în Hispania, pentru 32 de ani.

Gallaecienii își aveau propriul lor regat într-o parte a provinciei. Hermericus i-a jefuit prin continue raiduri, pentru ca, în cele din urmă, învins de o [anume] boală, el a făcut pace cu ei. Atunci, el i-a dat fiului său, Recchila[27], puterea sa regală.

El a fost trimis [la război], cu o mare parte a armatei. Și după ce a început un război zdrobitor asupra lui Andevotus, comandantul soldaților romani, [care venise] cu multe trupe la fluviul Singilius al provinciei Baetica, el i-a confiscat acestuia mari cantități de aur și argint.

Apoi el asediază Emeritas [Merida]. Și după ce a intrat în ea și a ocupat-o, adună aici regatul său. Dar tatăl său, Hermericus, era bolnav de o lungă boală, de 7 ani, și a murit.

86. În anul 478 [440] [d. Hr.], după moartea lui Hermericus, devine rege Recchila. El a domnit 8 ani. După moartea tatălui său, el ocupă Sevilla și a adus provinciile Baetica și Carthaginiens sub puterea sa și apoi și-a sfârșit viața la Emeritas, în cultul [păgân] în care trăise.

87. În anul 486 [448] [d. Hr.], Recchiarius[28], fiul lui Recchila, care a devenit catolic, i-a succedat la domnie, și el a domnit timp de 9 ani.

El a primit în căsătorie pe fiica lui Theuderedus[29], regele goților, și și-a început domnia sa prin jefuirea Vasconiei. Curând după aceasta, el a mers la socrul său, Theuderedus, și când s-a întors, el a devastat regiunea Caesaraaugustana [Saragossa[30]] cu ajutorul goților.

El a invadat provincia Tarraconensis, care era sub puterea domniei romane. El a prădat teritoriile Carthaginiens, pe care tatăl său, Recchila, le înapoiase romanilor, și, în cele din urmă, când Theudericus, regele goților, invadează Hispania, Recchiarius intră în luptă împotriva lui. [Însă] e pus pe fugă, și apoi e prins și ucis.

88. În anul 495 [457] [d. Hr.], după moartea lui Recchiarius, suevii, care rămăseseră într-o mare parte din Gallaecia, l-au înălțat pe Maldras[31], fiul lui Masilla, ca rege al lor. În curând, [suevii] s-au împărțit în două. Și unii și-au numit rege pe Frantan[32], iar ceilalți pe Maldras. Însă, după moartea lui Frantan, suevii l-au ales imediat pe Recchimundus[33], [care], după ce a făcut pace cu Maldras, ei, cu toții, au jefuit împreună Lusitania. Însă în al 3-lea an al domniei lui Maldras, el a fost omorât de un om al său.

89. În anul 498 [460] [d. Hr.], după uciderea lui Maldras, a apărut o ceartă între Frumarius[34] și Recchimundus asupra conducerii regatului. [De aceea], Frumarius, cu trupele suevilor, au distrus regiunea cetății Flaviensis cu grea ruină. Iar Recchimundus a devastat împrejurimile regiunii Auregenses, precum și pământurile maritime ale regiunii Lucensis.

90. În anul 502 [464] [d. Hr.], după moartea lui Frumarius, Remismundus[35] a luat înapoi pe toți suevii sub autoritatea sa regală, a restaurat pacea cu gallaecienii și a trimis oameni care să facă un tratat [de pace] cu Theudericus, regele goților, de la care el a primit, prin ambasadori [per legatos], deopotrivă arme și o soție pe care el să o aibă.

Atunci, el a trecut în Lusitania și a distrus Conimbria[36], după ce a fost dezamăgit de simulacrul de pace. De asemenea, el a ocupat Olyssipona [Lisbon[37]], pe când Lusidius, cel care deținea stăpânirea acolo, s-a predat. În acest timp, Ajax[38], de neam gal, care a devenit un apostat și un arian, [și] care avea scopul să își ajute regele, a apărut printre suevi ca un dușman al credinței catolice și al Treimii Dumnezeiești [hostis catholicae fidei et Divinae Trinitatis].

El a adus acest venin distructiv [pestiferum virus] de la galli în regiunile goților și a infestat întregul neam al suevilor cu stricăciunea unei erezii ucigașe. Astfel, după ce mulți regi ai suevilor au stat în erezia ariană, în cele din urmă, Theudemirus[39] a îndepărtat-o prin autoritatea sa regală.

91. El a distrus dintr-odată eroarea impietății ariene și a restaurat suevilor credința catolică, cu ajutorul lui Martinus, episcop al Mănăstirii Dumiensis, un om care se distingea în credință și cunoaștere. Prin eforturile sale pacea Bisericii [pax Ecclesiae] a crescut și mai multe aspecte referitoare la învățăturile Bisericii au fost stabilite în regiunea Gallaecia.

După Theudemirus, Miro[40] a fost făcut conducător al suevilor și el a domnit 13 ani. În al doilea an al domniei sale, el a purtat război împotriva rucconilor. Apoi el a venit să-l ajute pe Leovigildus, regele goților, împotriva fiului său rebel și l-a ajutat pe el în capturarea Hispalimului [Sevillei], unde și-a sfârșit și viața.

92. Fiul său, Heboricus[41], i-a succedat lui la domnie. Dar pe când el era un adolescent [adolescentem], Andeca[42], prin putere despotică, l-a deposedat pe el de regalitate, și după ce l-a făcut monah, l-a osândit pe el într-o mănăstire.

Însă pedeapsa pentru această faptă a lui n-a întârziat să vină. Leovigildus, regele goților, a făcut în curând război cu suevii, și după învingerea regatului lor și detronarea lui Andeca, l-a tuns pe el [monah], supunându-l slujirii preoțești, după [ce l-a deposedat de] demnitatea puterii sale regale.

Căci trebuia ca el să sufere aceeași răsplată cu cea pe care o făcuse față de regele său. Astfel, regatul suevilor a fost distrus și stăpânit de goți. Și el a durat 177 de ani.


[1] Gisericus.

[2] De către Valentinianus cel Tânăr.

[3] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Palermo.

[4] Erezia ariană.

[5] I-a martirizat.

[6] Bisericile.

[7] A se vedea:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Teodosiu_al_II-lea.

[8] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Thracia.

[9] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Illyricum_%28Roman_province%29.

[10] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Majorian.

[11] Se referă la navele imperiale.

[12] A se vedea:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Huneric.

[13] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Gunthamund.

[14] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Thrasamund.

[15] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cartagina.

[16] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Fulgentius_of_Ruspe.

[17] Însă claruit poate fi tradus și cu sensul: a devenit cunoscut/ faimos. Eu am tradus însă sensul de bază al verbului, pentru că acela vorbește despre umplerea Sfântului Fulgentius de slava lui Dumnezeu. Pentru că numai harul dumnezeiesc e cel care ne luminează ca să scriem teologie și, datorită lui, devenim celebri ca teologi.

[18] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Hilderic.

[19] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Gelimer.

[20] Idem:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustinian_I_%28cel_Mare%29.

[21] În ediția engleză avem of the vision/ vedeniei și pe drept cuvânt. Pentru că Sfântul Sfințit Mucenic Laetus l-a vizitat pe Sfântul Împărat Justinianus cel Mare după martirizarea lui și nu în timpul vieții sale.

[22]A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Belisarius.

[23] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Magister_militum.

[24] Belisarius a recăpătat Africa.

[25] În textul latin e 447.

[26] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Hermeric.

[27] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Rechila.

[28] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Rechiar.

[29] Idem:

http://la.wikipedia.org/wiki/Theodoricus_I_%28rex_Visigothorum%29.

[30] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Zaragoza.

[31] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Maldras.

[32] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Framta.

[33] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Rechimund.

[34] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Frumar.

[35] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Remismund.

[36] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Con%C3%ADmbriga.

[37] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Lisbon.

[38] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Ajax_%28missionary%29.

[39]         Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Theodemar.

[40] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Miro_of_Gallaecia.

[41] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Eboric.

[42] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Audeca.

Did you like this? Share it: