Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 7 iulie 2014

La Roma [iulie 2014] [3]

WP_20140705_18_42_40_Pro WP_20140705_18_44_24_Pro

WP_20140705_18_42_56_ProWP_20140705_18_43_11_ProWP_20140705_18_43_19_ProWP_20140705_18_44_08_ProWP_20140705_18_45_03_ProWP_20140705_18_45_24_ProWP_20140705_18_57_33_ProWP_20140705_22_02_54_Pro

WP_20140705_22_03_59_Pro WP_20140705_22_05_59_Pro

WP_20140705_22_08_05_ProWP_20140705_22_12_42_ProWP_20140705_22_14_26_Pro WP_20140705_22_22_46_Pro
WP_20140705_22_22_52_Pro
WP_20140706_14_00_05_ProWP_20140706_19_21_17_ProWP_20140706_19_37_35_ProWP_20140706_20_23_04_Pro

La Roma [iulie 2014] [2]

WP_20140705_18_07_49_Pro WP_20140705_18_08_09_Pro

WP_20140705_18_08_59_ProWP_20140705_18_28_35_ProWP_20140705_18_28_46_ProWP_20140705_18_28_55_Pro WP_20140705_18_29_09_Pro WP_20140705_18_29_21_Pro

WP_20140705_18_29_30_Pro WP_20140705_18_29_40_Pro WP_20140705_18_29_52_Pro

WP_20140705_18_29_46_Pro schimb WP_20140705_18_31_01_Pro

WP_20140705_18_31_17_Pro WP_20140705_18_31_59_Pro

WP_20140705_18_32_08_Pro

WP_20140705_18_35_44_Pro

WP_20140705_18_36_26_Pro WP_20140705_18_37_57_Pro WP_20140705_18_38_15_Pro

WP_20140705_18_39_59_ProWP_20140705_18_40_09_ProWP_20140705_18_42_28_Pro

La Roma [iulie 2014] [1]

WP_20140701_22_02_40_Pro WP_20140701_22_12_06_Pro WP_20140701_22_12_14_Pro

WP_20140702_23_05_15_Pro WP_20140702_23_21_43_Pro

WP_20140702_23_22_19_Pro
WP_20140702_23_28_08_Pro WP_20140702_23_32_22_Pro WP_20140705_12_55_06_Pro

WP_20140702_23_30_36_Pro

WP_20140705_12_59_58_Pro

WP_20140705_13_04_29_Pro WP_20140705_13_04_37_Pro WP_20140705_13_36_45_Pro

WP_20140705_13_04_52_Pro

WP_20140705_13_37_22_Pro WP_20140705_13_37_59_Pro

WP_20140705_13_39_08_Pro WP_20140705_13_39_39_Pro WP_20140705_18_06_43_Pro

WP_20140705_18_07_22_Pro

Botezați în Duhul. O teologie penticostală globală [4]

Frank D. Macchia, Botezați în Duhul. O teologie penticostală globală, trad. de Ionel Mitra, Ed. Casa Cărții, Oradea, 2010, 344 p.

***

Prima parte, a doua și a 3-a.

*

penticostalii „au tânjit să vină o trezire peste „bisericile adormite””, p. 183. Iar cele „adormite”…sunt „altele” decât cele penticostale.

„Biserica devine produsul natural al revărsării penticostale a Duhului în lume”, p. 184. Căci „Botezul în Duhul…nu doar împuternicește și înnoiește poporul lui Dumnezeu, ci a dat naștere poporului lui Dumnezeu”, p. 184.

Familia, în postmodernitate, „nu rezistă la influențele unei lumi impersonale guvernate de instituții capitaliste uriașe”, p. 187.

„Duhul ca legătura de dragoste dintre Tatăl și Fiul”, p. 188, înseamnă teologia lui Filioque, ca în romano-catolicism?

„Biserica considerată [un] domeniu al Duhului”, p. 192-193. „botezul în Duhul are o structură trinitară”, p. 193. „Solitudinea autentică…[cât și] comuniunea autentică…sunt posibile numai în contextul unei relații de încredere cu Dumnezeu”, p. 205.

În p. 233, autorul recomandă penticostalilor să fie „mai puțin” triumfaliști în ideea lor că penticostalismul „restaurează” Biserica primară.

În p. 267, autorul admite (spre surprinderea mea) un mare adevăr istoric: „Biserica Romano-Catolică are un anumit rol „părintesc” în arborele genealogic al Bisericii creștine în lume. Simpla căutare de a redescoperi Biserica Cincizecimii în ploaia târzie a Duhului, într-un mod care ignoră această istorie, este neîntemeiată în opinia mea”.

Mai pe înțeles, ceea ce spune autorul, e că penticostalii nu pot redescoperi Biserica primară în „ploaia târzie” de la 1900 ci ei au la bază teologia Bisericii Romano Catolice. Da, ei, și tot protestantismul, și toate cultele Apusului au la bază teologia romano-catolică preluată într-un mod extremist. Prin reducție. Fiecare și-a ales cât a vrut din ea. Restul: de producție proprie.

Pe cale de consecință, protestantismul și neoprotestantismul ar trebui să facă „eforturi ecumenice” de unire mai întâi cu romano-catolicismul, din care provin, și apoi cu ortodocșii. Pentru că singura noastră dezbatere teologică trebuie să o avem cu romano-catolicismul și nu cu facțiunile desprinse din el.

În ciuda mărturiilor scripturale din Noul Testament [care este scris în secolul I d. Hr. și nu în secolul al II-lea], că preoția are trei trepte ierarhice, autorul spune că „oficiul întreit de episcop, de prezbiter și de diacon a apărut în secolul al II-lea în urma unei evoluții complexe în care aceste categorii erau fluide și interschimbabile”, p. 271.

De ce „vor” penticostalii să fie „fluide și interschimbabile” treptele ierarhice și de secol II? Pentru ca să nu aparțină Bisericii apostolice a secolului I. Să pară „invenții tardive”.

Și pentru că „se folosește” de Tradiția Bisericii după cum dorește, după care se plânge fariseic că nu avem „unitate creștină” în lume, autorul spune că „oficiul de episcop este util, dar nu esențial pentru prezența lui Cristos la constituirea Bisericii”, p. 272. Numai că Sfinții Apostoli nu au găsit episcopatul doar ca pe o realitate „utilă” ci ca pe una constitutivă ierarhiei Bisericii, alături de preoție și diaconat. Și așa e până azi!

Cartea e plină de presupunerea că „botezul în Duhul” penticostal e „o experiență harismatică”, când ea este o experiență demonică. Pentru că Dumnezeu nu dăruie vedenii care să fundamenteze erezii. Același lucru se poate spune, pe baza experienței ortodoxe, și despre „vedeniile” romano-catolice.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno

antalya escort istanbul escort ataköy escort istanbul escort beylikdüzü escort escort istanbul ataşehir escort şişli escort ataşehir escort kadıköy escort escort beylikdüzü escort kadıköy

antalya escort istanbul escort ataköy escort istanbul escort beylikdüzü escort escort istanbul ataşehir escort şişli escort ataşehir escort kadıköy escort escort beylikdüzü escort kadıköy