Grigore, nu te mai uita la vecinele altora!

România dispune la nivel național de 25.000 de combine, însă ar avea nevoie de 40.000 ca să finalizeze recoltatul grâului în 15 zile”.

În Elveția ești considerat „sărac” dacă ai un salariu lunar de 1.80o de euro pe lună.

Grigore se uită la vecinele lui, la vecinele altora, la vecinele celorlalți. Pentru că are online de mare viteză.

O doamnă mi-a zis că nu trebuie să-i mai pomenim toată ziua pe morți pentru că îi deranjăm. Să îi lăsăm „în pacea lor”?

turnă mămăligă aburindă din ceaunul de tuci

Grindină de mărimi uriașe căzută pe o plajă din Siberia. 13 iulie 2014.

Sfântul Botez primit de oameni maturi.

Ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu: „Nu vreau să cresc taxele!”.

Scaunele rotative din trenurile de mare viteză ale Japoniei.

Grigore va scrie, în curând, o carte despre ce vor femeile care nu vor.

Sfântul Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul: de la Părinte apostolic la „pseudo” autor [3]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Studii
de Teologie Dogmatică Ortodoxă

(vol. 3)

*

Cap. 1. Partea întâi…și a doua

***

Raportarea Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, din introducerea[1] la operele Sfântului Dionisie Areopagitul, este o mare greșeală. Și este inexplicabilă pentru mine, atâta timp cât el ne-a dăruit o traducere extraordinară a operei sale. Dacă nu ar fi vorba despre Sfinția sa, nu m-ar durea atât de tare această negare a Sfântului Dionisie. Pentru că sufăr pentru ea ca și când aș fi făcut-o eu.

Însă ținând cont de faptul că el este cel care ne-a dăruit prima traducere monumentală a operei Sfântului Dionisie, declarația care urmează e ca un ciocan care distruge cubul perfect. Sau ca trădarea unei persoane iubite tocmai când ea avea cea mai mare nevoie de tine.

În finalul introducerii, el afirmă: „ținem să spunem că vrem să păstrăm numele de Dionisie Areopagitul pentru autorul acestor scrieri. Chiar dacă autorul lor ar fi cineva de mai târziu, dacă el a ținut să-și dea acest nume, îi respectăm voința și e vrednic pentru această mare operă de apelativul de Sfânt, ca ceilalți Părinți bisericești”[2].

Pentru că Părintele Stăniloae, prin această afirmație, neagă persoana și opera Sfântului Dionisie Areopagitul, considerându-l, paradoxal, drept Sfânt pe cel care ar fi „plastografiat” această operă.

Numai că, în Tradiția Bisericii, impostorii nu sunt elogiați ci compătimiți. Pentru că ei sunt receptați ca niște înșelați de demoni, ca niște rătăciți. Iar cineva, care ar minți într-un mod atât de grosolan, dându-se de trăitor în secolul I și ucenic al Sfântului Pavel, nu ar merita nici cel mai mic respect, darămite să fie socotit „Sfânt Părinte” al Bisericii.

Însă Părintele Stăniloae știa cum e receptat Sfântul Dionisie de către Tradiția Bisericii dar știa și cum e negat de teologia eterodoxă recentă. Alegerea sa nu a fost făcută în necunoștință de cauză. Ci el a ales să fie de partea detractorilor recenți ai Sfântului Dionisie și nu de partea Tradiției Bisericii.

Părintele Profesor Gheorghe Drăgulin[3] a negat sistematic persoana și opera Sfântului Dionisie Areopagitul[4], vehiculând ideea, cu totul atradițională și ineptă, cum că Sfântul Dionisie Areopagitul ar fi Sfântul Dionisie Exiguus[5].

Canonizat recent în Biserica noastră, în 8 iulie 2008[6], Sfântul Dionisie Exiguus [cel Mic] are propria sa istorie, trăind între c. 470-c. 544[7]. Iar a-l „confunda” pe Sfântul Dionisie Areopagitul din secolul I, într-o teză de doctorat și în alte câteva articole, cu Sfântul Dionisie Exiguus înseamnă că îți place să pierzi timpul.

Pentru PS Alexander Golitzin de Toledo[8], episcop în OCA[9], devenit monah în Muntele Athos, Sfântul Dionisie Areopagitul este „un anonim” care a trăit între anii 487-532[10] și a scris în Siria-Palestina[11]. Însă, susține el, „Areopagitul este, deopotrivă, creștin și mistic…un teolog care pune întâlnirea mistică [the mystical encounter] în centrul gândirii sale”[12].

Pentru Părintele Profesor Ioan I. Ică jr., Toma d’Aquino este „Sfântul Toma d’Aqui- no”[13], Sfântul Isaac Sirul este „un episcop nestorian”[14] iar cel care „pretinde” că este Sfântul Dionisie Areopagitul este un autor din secolele IV-V[15].

Pentru Ică jr., creatorul „legendei” dionisiene este Hilduin, abate al abației Saint-Denis de lângă Paris[16]. El ar fi „inclus” în pielea aceluiași „personaj” „trei figuri distincte:

[1] filozoful atenian convertit de Apostolul Pavel în secolul I menționat în Faptele Apostolilor;

[2] primul episcop al Parisului și apostol al Galiei, decapitat în secolul III, probabil în cursul persecuției lui Decius; și

[3] autorul „Areopagiticelor” atestat la începutul secolului VI”[17].

Însă Părintele Ică jr. spune această frază fără să ne indice vreo sursă.

La cine se referă profesorul de la Sibiu? La Hilduinus Abbas S. Dionysii[18], care a scris Passio Sanctissimi Dionysii [Pătimirea Preasfințitului Dionisie], publicată în PL 106, col. 23-50. Numai că ce spune Hilduinus, spun toate sursele patristice despre Sfântul Dionisie Areopagitul.

Hilduinus spune că Sfântul Pavel l-a întâlnit în Atena pe Sfântul Dionisie[19], că Sfântul Dionisie era în Heliopolis când s-a petrecut răstignirea Domnului[20] și că el crede propovăduirii Sfântului Pavel[21].

În cap. al 8-lea al scrierii se vorbește despre vindecarea orbului de către Pavel și despre trimiterea lui la Dionisie. Fapt pentru care el se convertește, împreună cu soția sa și cu casa lui[22]. Se botează, e ucenicul lui Pavel pentru 3 ani de zile, și Pavel îl hirotonește episcop al Atenei[23]. Sfântul Dionisie pleacă la Roma[24], ajunge Apostol al Galliei[25] și a pătimit dimpreună cu Sfinții Mucenici Rusticus și Eleutherius[26].

În cap. al 31-lea, Hilduinus ne oferă ultima rugăciune a Sfântului Dionisie[27], care este identică cu cea care apare în ediția românească din 1999, pe care am citat-o anterior:

Dionisie 40Dionisie 41După tăierea capului, Sfântul Dionisie își poartă capul în mâini în mod minunat[28]. El a fost martirizat în timpul lui Domitianus[29] și în cap. 34 este amintită Catulla[30]. Așa că Hilduinus nu „l-a inventat” pe Sfântul Dionisie Areopagitul, ci a scris despre el potrivit datelor Tradiției Bisericii.

După ce l-a „desființat” pe Sfântul Dionisie ca Părinte apostolic, Părintele Ică jr. îl „desființează” și pe Sfântul Maxim Mărturisitorul ca sholiast al Sfântului Dionisie. Pentru că Hans Urs von Balthasar în 1940[31] și „cercetările filologice ulterioare ale Beatei Regina Suchla – care în 2011 a demarat publicarea ediției lor critice – au confirmat această intuiție. Ioan din Skythopolis este autorul”[32] comentariilor Sfântului Maxim la opera Sfântului Dionisie. Și, după cum se observă, pentru Prof. Ică jr., un teolog romano-catolic (Hans Urs von Balthasar[33]) și un profesor de filosofie (Beate Regina Suchla[34]) sunt autoritățile „teologice” care înlocuiesc întreaga Tradiție a Bisericii. Același fel de „autorități” au contat pentru Părintele Ică jr. și în „desființarea” Sfântului Dionisie Areopagitul.

Între p. 161-174, într-o bătaie de joc exuberantă, jovială, la adresa Sfântului Dionisie, Părintele Profesor Ică jr. traduce, într-un mod neingurgitabil, câteva pagini dionisiene „în limbajul sacral și filozofic antic”[35]. E un fel de Sfântul Augustin de Hippo în traducere românească catolicizantă, în care nu îl simți deloc pe marele teolog al Bisericii.

Ce ne-am fi făcut însă, dacă, în locul Părintelui Stăniloae, Părintele Ică jr. ar fi tradus astfel întreaga operă dionisiană? Sau de ce nu a încercat Părintele Ică jr. să îi traducă barbar pe Sfântul Ioan de Kronstadt sau pe Sfântul Siluan Athonitul, ci a fost evlavios și „politicos” cu publicul cititor, dar îi traduce din topor pe, spre exemplu, Sfântul Dionisie Areopagitul și pe Sfântul Isaac Sirul?

Sunt greu de înțeles pentru mine și, mai ales, imposibil de acceptat, asumările „teologice” non-tradiționale ale Părintelui Profesor Ică jr. Probabil că vom mai avea și alte surprize negre din partea Părintelui Ică jr., dacă Tradiția Bisericii este atât de „plină de falsuri” și „nefrecventabilă”.

Părintele Profesor Andrew Louth[36], membru al Bisericii Ortodoxe Ruse și profesor la Universitatea din Durham, Anglia[37], consideră și el că sholiile Sfântului Maxim Mărturisitorul la opera Sfântului Dionisie Areopagitul sunt ale lui Ioan de Skythopolis[38].

Iar despre opera Sfântul Dionisie, el spune că este „ascribed [atribuită]”[39] lui Dionisie Areopagitul dar nu este a lui iar teologia sa este un „mixture of Christianity and Neoplatonism [amestec de creștinism și neoplatonism]”[40].

Căci, pentru Louth, „corpusul areopagitic” a fost scris între secolele 5-6, în Siria[41].

Pentru Dr. Bogdan G. Bucur[42], Sfântul Dionisie Areopagitul este „Dionisie Pseudo-Areopagitul”[43], pe când, pentru Pr. Dr. Ciprian Marius Cloșcă, el este „Sfântul Dionisie Pseudo-Areopagitul”[44].

Și aș putea să continui, pe încă multe pagini, această tristă enumerare de nume. Pentru că toți cei care îl neagă pe Sfântul Dionisie Areopagitul, nu îl neagă din interiorul Tradiției și pe baza rejectării lui de către Sfinții Părinți sau de vreun sinod al Bisericii (cum e în cazul lui Arie sau Origen) ci pe baza unei ralieri sinucigașe la atacurile eterodoxe la adresa Sfântului Dionisie Areopagitul.

Protestanții, cei care și-au pus prima dată, la modul demolator, „problema autenticității” Sfântului Dionisie Areopagitul, au văzut în el o imagine amplă a Bisericii primului secol, pe care ei nu o suportau. L-au văzut pe Sfântul Dionisie vorbind despre ierarhia tripartită a Bisericii, despre Sfânta Liturghie, despre Sfintele Taine, despre Sfânta Tradiție, despre vederea lui Dumnezeu și despre îndumnezeire, despre Sfinți și Puterile cerești, adică despre tot ceea ce ei neagă că ar fi existat în Biserica secolului I.

De aceea tot acest război continuu, de 6 secole, cu posteritatea Sfântului Dionisie. Însă a nu înțelege miza, ca teolog ortodox, a luptei cu Marele Dionisie, înseamnă a nu înțelege nici trecutul, nici prezentul și nici viitorul Bisericii. Adică a nu înțelege că Biserica trăiește în Tradiție pentru că fundamentul ei este slava Prea Sfintei Treimi. Iar toată istoria Bisericii și înțelegerea ei este lăsată în seama Sfinților Bisericii și nu a celor din afara ei.


[1] Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete și scoliile Sfântului Maxim Mărturisitorul, ed. cit., p. 7-13.

[2] Idem, p. 13.

[3] A se vedea:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Dr%C4%83gulin.

[4] Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete și scoliile Sfântului Maxim Mărturisitorul, ed. cit., p. 13, n. 3.

[5] Idem, p. 7.

[6] A se vedea:

http://ro.orthodoxwiki.org/Dionisie_cel_Smerit.

[7] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Dionysius_Exiguus.

[8] Idem:

http://orthodoxwiki.org/Alexander_%28Golitzin%29_of_Toledo.

[9] Idem: http://orthodoxwiki.org/OCA.

[10] Mystagogy. A Monastic Reading of Dionysius Areopagita, by Alexander Golitzin, with the collaboration of Bogdan G. Bucur, edited by Bogdan G. Bucur, Pub. Cistercian Publications and Liturgical Press, Collegeville, Minessota, 2013, p. xxxiv.

[11] Idem, p. xxxiii.

[12] Idem, p. 50. Cunosc doar fragmentul acesta din carte, prezent online:

http://www.cistercianpublications.org/Content/Site143/FilesSamples/146716978087907_00000076320.pdf.

Însă în el se reproduce, cu modificări, studiul: Hieromonk Alexander (Golitzin), Dionysius Areopagites: a Christian Mistycism?, in rev. Scrinium, Tome 3, Byzantinorossica Saint-Pétersburg, 2007, p. 128-179. Care se poate downloada de aici:

http://www.marquette.edu/maqom/scrinium3.pdf.

De unde trag concluzia că, în acest volum, probabil avem de-a face cu o publicare la un loc a articolelor sale anterioare despre „problema areopagitică”.

[13] Sfântul Grigorie Palama, Fecioara Maria și Petru Athonitul – prototipuri ale vieții isihaste și alte scrieri duhovnicești. Scrieri II, cu studiu introd. și trad. de Diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2005, p. 10.

[14] Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici despre viața duhului, taine dumnezeiești, pronie și judecată. Partea a II-a recent descoperită, cu studiu introd. și trad. de Diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2003, p. 21.

Publicând a treia parte isaaciană în 2005, din introducerea lui Sabino Chialà aflăm că Sfântul Isaac Sirul a aparținut „Bisericii siro-orientale (nestoriană)” (p. 7) și că „s-a născut în Beit Qatraye (actualul Qatar) la începutul secolului VII” (p. 9). Citate din: Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici. Partea a III-a recent regăsită, cu cuvânt înainte, introd. și text de Sabino Chialà, trad. în rom. [din italiană] de Diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2005, 188 p.

[15] Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici despre viața duhului, taine dumnezeiești, pronie și judecată. Partea a II-a recent descoperită, ed. cit., p. 21.

[16] Diac. Ion I. Ică jr., De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului – integrala comentariilor liturgice bizantine. Studii și texte, Ed. Deisis, Sibiu, 2011, p. 134.

[17] Ibidem.

[18] A se vedea:

http://fr.wikipedia.org/wiki/Hilduin_de_Saint-Denis.

[19] Hilduinus Abbas S. Dionysii, Passio Sanctissimi Dionysii, în PL 106, col. 26-27.

[20] Idem, col. 27.

[21] Idem, col. 28.

[22] Ibidem.

[23] Idem, col. 29.

[24] Idem, col. 38.

[25] Idem, col. 39.

[26] Idem, col. 44.

[27] Idem, col. 46.

[28] Idem, col. 47.

[29] Idem, col. 48.

[30] Ibidem.

[31] Diac. Ion I. Ică jr., De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului – integrala comentariilor liturgice bizantine. Studii și texte, op. cit., p. 135.

[32] Ibidem.

[33] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Hans_Urs_von_Balthasar.

[34] Idem:

http://www.herder.de/autoren/autoren_detail_html?k_autor=1726860.

[35] Diac. Ion I. Ică jr., De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului – integrala comentariilor liturgice bizantine. Studii și texte, op. cit., p. 161, n. 1.

[36] A se vedea:

https://www.dur.ac.uk/theology.religion/staff/profile/?id=670.

[37] Idem: http://orthodoxwiki.org/Andrew_Louth.

[38] Andrew Louth, Denys the Areopagite, Pub. Continuum, London – New York, 2001, p. 133. Care poate fi citită aici: http://www.scribd.com/doc/197259743/Andrew-Louth-Dionysius-the-Areopagite.

[39] Idem, p. 111.

[40] Idem, p. 23.

[41] Idem, p. 14.

[42] A se vedea:

http://duq.edu/academics/faculty/bogdan-bucur.

[43] Bogdan G. Bucur, Dionysius East and West: Unities, Differentiations, and the Exegesis of Biblical Theophanies, in rev. Dionysius, vol. 26 (dec. 2008), p. 115.

Care poate fi downloadat de aici:

http://www.bgbucur.com/PDFuri/DionysiusUnitiesandDiffTheophanies.pdf.

[44] Teza sa doctorală are titlul: Pr. Dr. Ciprian Marius Cloșcă, De docta ignorantia. În theognosia apofatică a Sfântului Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ed. Lumen, Iași, 2009, 360 p.

Sfântul Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul: de la Părinte apostolic la „pseudo” autor [2]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Studii
de Teologie Dogmatică Ortodoxă

(vol. 3)

*

Cap. 1. Partea întâi

*

Dionisie 25Dionisie 26De unde trag concluzia dureroasă că până la Sfântul Maxim doar aceste tratate teologice dionisiene și scrisorile sale au mai ajuns, pe care le cunoaștem și noi astăzi. Adică celelalte scrieri dionisiene s-au pierdut înainte de secolele 6-7 d. Hr.

Dionisie 27Dionisie 28Și în introducerea cărții, Sfântul Maxim ne spune că începe cu o spusă a lui Grigorie „tu teofronos [cugetătorul-de-Dumnezeu]”, care este mai aproape de timpul său[3]. Cu sensul: încep cu o spusă a celui care e mai aproape de timpul meu. Și asta, se subînțelege: în comparație cu Dionisie Areopagitul din secolul I.

Iar a cincea problemă a tratatului este prima și ultima dedicată Sfântului Dionisie[4], din prima parte a lui. În a doua sa parte, prima referire la Sfântul Dionisie o face în col. 1085[5]. Și aici îl numește: „Sfântul Dionisie Areopagitul”[6].

Iar dacă doar acești doi Sfinți Părinți, Dionisie Areopagitul și Grigorie Teologul, aveau nevoie, din perspectiva teologică a Sfântului Maxim, de explicații extinse, din aceasta înțelegem iubirea imensă pe care el le-o purta. Și – se observă asta la tot pasul –, după cum nu se îndoia de persoana și de opera lui Grigorie Teologul, tot la fel nu se îndoia de persoana și opera lui Dionisie Areopagitul.

Pentru că în întregul tratat de care ne ocupăm acum, ca și în comentariile sale la opera dionisiană, la care m-am referit anterior, este evidentă familiaritatea lui Maxim cu teologia lui Dionisie. El îl comentează pe Dionisie ca pe un Părinte iubit și de la care învață continuu. Pe care îl admiră și pe care îl consideră o autoritate teologică.

După lungi comentarii mistice la Sfânta Scriptură, Sfântul Maxim se întoarce la Sfântul Dionisie pentru un pasaj din Despre numele dumnezeiești[7]. Și aici, în col. 1188, el îl numește: „o megas che tios  Dionisios [marele și dumnezeiescul Dionisie]”.

La finalul pasajului abia citat, Sfântul Maxim îl numește din nou „marele Dionisie”[8]. Se ocupă de mai multe locuri ale Scripturii și din teologia Sfântului Grigorie Teologul, după care se întoarce la Sfântul Dionisie și îl numește: „Sfântul și cugetătorul de Dumnezeu Dionisie Areopagitul [o Aghios che teofron Dionisios o Areopaghitis]”[9].

Dionisie 29Fiind citat aici după „putătorul-de-Dumnezeu Grigorie”[15]. Grigorie Teologul.

Pentru că Sfântul Maxim citează, fără niciun dubiu, din operele Sfântului Dionisie Areopagitul, găsind autentice și persoana și opera lui.

Am aflat anterior, tot de la Sfântul Maxim Mărturisitorul, că Sfântul Dionisie al Corintului s-a referit la Sfântul Dionisie Areopagitul. Sfântul Dionisie al Corintului a adormit pe 8 aprilie 171[16].

Și am găsit în TLG scrierile, fragmentare, ale Sfântului Dionisie al Corintului. Care încep cu: Beati Dionysii, Corinthii Episcopi, Fragmenta. Ex. Epistola ad Romanos[17]. Epistolă din care s-au păstrat 4 fragmente.

După care urmează ultimele fragmente ale sale: De reliquis septem epistolis[18]. Despre care ne dă mărturie Eusebiu de Cezareea.

Dionisie 30Dionisie 31Dionisie Areopagitul”[23]. În II. 3, când Ioan vorbește despre Ierarhiile cerești, el îl numește: „preasfântul, și preasfințitul, și prea-marele-teolog, Dionisie Areopagitul

Dionisie 32

În III. 6, Dionisie este mărturisit drept ucenicul Apostolului Pavel, purtător de Dumnezeu și cunoscător al celor dumnezeiești[25]. Și când cineva e numit cunoscător al celor dumnezeiești înseamnă că i se recunosc vederile sale mistice imense dar și cunoașterea teologiei dumnezeiești, păstrată și învățată tradițional. Pentru că el este, deopotrivă, un om al experienței mistice și teologice. Pe când în III. 19, el este „fericitul Dionisie [o macarios Dionisios]”[26].

Și după cum se poate vedea, Sfântul Ioan Damaschin cunoaște și cinstește opera și viața Sfântului Dionisie Areopagitul. El știe că Dionisie este un mare Sfânt Părinte al Tradiției Bisericii.

Dionisie 33Sfântul Simeon Noul Teolog citează din Sfântul Dionisie Areopagitul în Al treilea discurs teologic[33] dar și în alte părți ale operei sale.

În introducerea sa la Imnele simeoniene, Sfântul Nichita Stithatos spune că Sfântul Simeon îl imita pe „Dionisie cel Mare [Dionisiu ton megan]…[fiind și] el răpit, asemenea lui, de pe pământ”[34].

Tot Nichita îl numește pe Sfântul Dionisie Areopagitul „marele în cele dumnezeiești Dionisie [o polis ta tia Dionisios]”[35]. Și prin această numire se referă, ca și Sfântul Ioan Damaschin, la marea sa experiență extatică dar și la cunoașterea sa teologică. Iar prin faptul că Sfântul Nichita îl compară pe Sfântul Simeon cu Sfântul Dionisie Areopagitul ne arată marea evlavie și admirație pe care o avea pentru imensa experiență mistică și teologică a Sfântului Dionisie.

Pentru Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Dionisie Areopagitul este „Dionisie cel Mare”[36] și „acel nerătăcit privitor [văzător mistic n.n.] al celor duhovnicești”[37]. În p. 177 a ediției românești citate, el este de două ori numit „Dionisie cel Mare” dar și „marele Dionisie”.

În p. 190: „Dionisie Areopagitul”, „marele Dionisie” în p. 191, „Marele Dionisie din Areopag” în p. 201, „Dionisie Areopagitul” în p. 207, „marele Dionisie” în p. 209, „Dionisie” și „marele Dionisie” în p. 216, e citat în p. 223 fără să fie numit, e numit „Dionisie cel Mare” în p. 252, în p. 268 și 269: „Marele Dionisie”, în p. 293: „Dionisie cel Mare”, citat în p. 294, „Marele Dionisie” în p. 297 iar în p. 299: „Dionisie cel Mare”. Traducerea de față a Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae fiind aceea care i-a familiarizat pe români, în secolul al 20-lea, cu teologia Sfântului Grigorie Palama.

Dionisie 34Dionisie 35În aceeași epistolă, el este „marele Dionisie”[47]. Și ori de câte ori îl citează, Sfântul Dionisie este, pentru Sfântul Grigorie Palama, o autoritate teologică incontestabilă.

Dionisie 36Dionisie 37Dionisie 38Dionisie 39Așa că, după un astfel de nor de mărturii ale Tradiției, să vii să spui, ca ortodox, că Sfântul Dionisie Areopagitul nu a trăit în secolul I al Bisericii și că opera sa teologică este „un fals teologic” înseamnă a avea multă aroganță demonică. Și, în același timp, înseamnă a te pune într-o postură extrem de penibilă, atâta timp cât marii Sfinți Părinți ai Bisericii s-au fundamentat, în mod substanțial, pe teologia sa.


[1] Cf. http://en.wikipedia.org/wiki/George_Pachymeres.

[2] În limba română îl găsim în: Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua. Tâlcuiri ale unor locuri cu multe și adânci înțelesuri din Sfinții Dionisie Areopagitul și Grigorie Teologul, trad. din gr., introd. și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în col. PSB, vol. 80, Ed. IBMBOR, București, 1983, 372 p. În continuare voi cita textul grecesc sub forma PG 91, col. iar traducerea românească citată sub forma Ambigua ro, p.

[3] PG 91, col. 1033/ Ambigua ro., p. 46.

[4] Idem, col. 1045/ Idem, p. 55.

[5] Ambigua ro., p. 88.

[6] PG 91, col. 1085/ Ambigua ro., p. 88.

[7] Idem, col. 1188/ Idem, p. 177.

[8] Ibidem/ Idem, p. 178.

[9] Idem, col. 1213/ Idem, p. 194.

[10] Ambigua ro., p. 214.

[11] PG 91, col. 1235/ Ambigua ro., p. 229.

[12] Idem, col. 1312-1313/ Idem, p. 268.

[13] Ambigua ro., p. 350.

[14] PG 91, col. 1413/ Ambigua ro., p. 315.

[15] Ibidem/ Ibidem.

[16] Cf.

http://en.wikipedia.org/wiki/Dionysius,_Bishop_of_Corinth.

[17] TLG, #001 179.1t – #001 181.10.

[18] Idem,#001 181.21 – #001 183.11.

[19] Idem, #001 182.1.

[20] Idem, #001 182.8 – #001 182.11.

[21] Tu en Aghiis Patros imon Ioannu tu Damaschinu, Pighi gnosesos. Ecdosis acrivis tis ortodoxu pisteos, în PG 94, col. 789-1228.

[22] Idem, col. 836/ Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, ed. a III-a, trad. de Pr. D.[umitru] Fecioru, col. „Mari scriitori creștini”, Ed. Scripta, București, 1993, p. 32.

[23] Idem, col. 844/ Idem, p. 35.

[24] Idem, co. 872-873/ Idem, p. 48.

[25] Idem, col. 1005/ Idem, p. 105.

[26] Idem, col. 1077/ Idem, p. 136.

[27] Fotiu, Miriobiblon i  Bibliotichi, în PG 103, col. 41-1586.

[28] Idem, PG 103, col. 43-46.

[29] Idem, PG 103, col. 44-45.

[30] Idem, PG 103, col. 45.

[31] Ibidem.

[32] Ibidem.

[33] Syméon le Nouveau Théologien, Traités théologiques et éthiques, tome I, introd., texte critique, trad. et notes par Jean Darrouzès, A. A., en SC, n∘ 122, Les Éditions du Cerf, Paris, 1966, p. 162/ Sfântul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice și etice. Scrieri I, studiu introd. și trad. de Diac. Ioan I. Ică jr., cu un studiu de Ierom. Alexander Golitzin, Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 104.

[34] Syméon le Nouveau Théologien, Hymnes 1-15, Tome 1, introd., texte critique et notes par Johannes Koder, trad. par Joseph Paramelle s.j., en SC, n∘ 156, Les Éditions du Cerf, Paris, 1969, p. 112/ Sfântul Simeon Noul Teolog, Imne, epistole și capitole. Scrieri III, introd. și trad. de Diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2001, p. 35.

[35] Idem, p. 114/ Ibidem.

[36] Preot Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Membru al Academiei Române, Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama, – cu patru tratate traduse –, ed. a 2-a, cu o pref. revăzută de autor, Ed. Scripta, București, 1993, p. 169.

[37] Ibidem.

[38] Sfântul Grigorie Palama/ O Aghios Grigorios o Palamas, Opere complete/ Evgrammata, vol. II/ B, Antiepigrafii, Epistolele către Achindin și Varlaam, introd, trad. și note de Cristian Chivu, Cornel Coman, Adrian Tănăsescu, Caliopie Papacioc, Cristina-Costena Rogobete, coord. Cristian Chivu, Ed. Gândul Aprins, București, 2013, p. 86.

[39] Idem, p. 139.

[40] Idem, p. 148.

[41] Idem, p. 216.

[42] Ibidem.

[43] Idem, p. 234, 242, 248.

[44] Idem, p. 246, 262.

[45] Idem, p. 308.

[46] Ibidem.

[47] Idem, p. 310.

[48] Sfântul Marcu Evghenicul/ O Aghios Marcos o Evghenicos, Opere/ Ta evriscomena apanta, vol. I, introd., note și trad. de Marcel Hancheș, Cristian Chivu, Cornel Coman, Adrian Tănăsescu, Cristina Rogobete, Emanuel Dumitru, Marios Pilavakis, Caliopie Papacioc, coord. Cristian Chivu, Ed. Pateres, București, 2009, p. 258. În fapt, întregul volum e tradus de Pr. Marcel Hancheș, care mi-a arătat o parte din traduceri și pe care le-am discutat, înainte ca ele să fie publicate.

[49] Ibidem.

[50] Idem, p. 402.

[51] Idem, p. 460-462.

[52] Idem, p. 460.

[53] Idem, p. 462.

[54] Idem, p. 486.

[55] Idem, p. 502.

[56] Idem, p. 510.

Depinde ce vezi în fața ochilor atunci când treci strada

„Pablo Neruda, Salvador Dali, Nikita Hrușciov, Charles de Gaulle, Somerset Maugham, Indira Ghandi, generalul Francisco Franco,  Miguel  Asturias, Konrad Adenauer, Mao Zedong, Ho Și Min, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, Augusto Pinochet, Marlene Dietrich,  Charlie  Chaplin, Kirk Douglas, Claudia  Cardinale, Aristotel Onassis, dar  și contesa  Swarowsky au venit în România şi au urmat tratamentul-minune, bazat pe  pastile sau fiole și prescris de Ana Aslan”.

Poesis international

Bibliografia românească veche (1508-1830)

Costică Acsinte: fotograf de Slobozia.

În SUA, „90% dintre pruncii depistați cu sindromul Down sunt avortați”.

Sloganul dricului din Arad: „Pentru ce-am muncit pe pământ? Pentru o cruce și-un mormânt”.

Trupa Altar caută „un erou național”.

Papa Francis a declarat că are informații credibile care sugerează că aproximativ 2% din[tre] preoții catolici sunt pedofili”. „”Printre cei 2% pedofili sunt preoți, episcopi, cardinali, dar mult mai mulți sunt slujitorii Bisericii care știu despre astfel de cazuri, însă păstrează tăcerea„, a mai spus Papa”.

„SUA, Rusia și Germania sunt în prezent cei mai mari exportatori de arme din lume”.

„Bilanțul” atacurilor israeliene recente: 200 de palestinieni uciși.

Salariul guvernatorului [BNR, Mugur Isărescu,] se învârte în jurul a 15.000-16.000 de euro net pe lună”.

Aseară, după ora 23, Dan Diaconescu, avându-l invitat pe Florin Călinescu la România TV, a folosit, în mod ilegal, și sigla OTV, în partea de jos, stânga, a ecranului.

o mangleală de imagine specifică unui politician”. Mangleală = hoție.

M-am hotărât ca următorul meu bagaj să fie unul ușor. Să călătoresc cu mine și cu lucrurile de care am nevoie”.

Coadă la ASE.

Calea ferată cu ecartament îngust a fost construită între anii 1910 și 1912. Inaugurarea oficială a liniei ferate Turda – Abrud a avut loc la 20 iunie 1912. Mocănița avea o lungime totală de 94 de kilometri. Trenul avea 21 de stații, dintre care patru gări: Turda, Baia de Arieș, Câmpeni și Abrud. Pe această cale ferată circulau două tipuri de trenuri: un accelerat care străbătea cei 94 de kilometri în 5 ore și 30 de minute și un personal care străbătea distanța în 6 ore și 30 de minute”.

Una din cinci femei din Europa păstrează la rece, în frigider, obiecte vestimentare sau produse cosmetice pentru a le asigura un aspect plăcut şi prospeţime pentru cât mai mult timp”. Poate că, de azi, vor exista femei…care își vor pune telefonul mobil sau laptopul în frigider, pentru ca să funcționeze „mai bine”.

Hackerii care îl ajută pe Google să nu mai fie așa de „vulnerabil”. De unde înțelegem că hoții informatici, pentru Google, sunt ca filmulețele interlope pentru sistemul judiciar din România.

Strada poate însemna…trecutul străzii…dar trecutul străzii poate înseamna și trecutul vieții. Ce crezi că vei vedea în fața ochilor…atunci când vei trece strada aceasta? Ce te-așteaptă dincolo?