Cum se dă interviu pe stradă unei televiziuni
Televiziunile vin pe stradă pentru „probleme arzătoare”. Care nu mai încap în mintea oamenilor din televiziuni…și vor să le implanteze și în capul nostru.
Spre exemplu, ne pot pune întrebări „de genu’ ”:
1. Cine are minte mai multă în cap, bărbatul sau femeia?
2. Cu cine votați la prezidențiale în decembrie?
3. Știați că păpușile mapeț au fost violate de un român în Spania?
4. S-a descoperit virusul prostiei. Știți în ce țară? etc.
Dumneavoastră, dacă sunteți pe stradă, și sunteți încercuit de întrebarea unei televiziuni…nu trebuie să stați drept, zâmbitor la față, gata pentru un răspuns coerent și meticulos. Ci, dimpotrivă, trebuie să spuneți o balivernă cât casa sau să faceți un gest sau să adoptați un mod de a vorbi aiurea, pentru că numai acelea fac rating.
Iar televiziunile nu sunt interesate de oameni întregi la minte ci doar de săriți după fix.
Spre exemplu, dacă nenea reporterul de aici venea la un teolog ortodox întreg la cap…și îl întreba „cine e Fecioara Maria” nu mai avea cum să facă haz de prostia oamenilor. Pentru că răspunsul teologic mariologic pe care îl va fi primit nu lăsa loc de ilarități goale.
Ce a făcut el în acest caz și în altele, când a întrebat un lucru pe cine nu trebuia și pe tonul care nu trebuia, pot face oricând cu el. Și eu îl pot întreba lucruri la care nu poate să îmi răspundă. Sau nu îmi poate răspunde suficient de bine argumentat. De ce? Pentru că anumite răspunsuri cer zile, luni, ani de studii…
Cauți râsul, îl găsești…
Dar dacă vrei să cauți răspunsuri…trebuie să cauți oamenii care trebuie pentru anumite răspunsuri.
Dar dacă televiziunile caută prostii…trebuie să le dai prostii.
Și dacă le oferi prostii cu carul, ele vor fi foarte mulțumite…dar tot nu te vor plăti pentru demersul tău „științific”.
De aceea…dacă nu vrei să îmbogățești televiziunile cu prostiile tale…te dai plecat când vin ele să te intervieveze. Sau îți iei tălpășița…și dai un telefon mamei tale…de ziua tricolorului. Sau de ziua aviației. Sau de ziua înghețatei.