„Mistrețul cu colți de argint” era fugărit de „un prinț din Levant” (p. 7). Prințul, ca orice prinț infatuat, credea că o să-i meargă toată viața matrapazlâcurile. Că huzuririle lui vor fi nesfârșite. Că el poate omorî pe oricine și oricând.

Însă mistrețul (anonim și fără frică) ieși – „un mistreț uriaș” – și cu colții săi de argint „îl trase sălbatic prin colbul roșcat” (p. 8) pe vânător. Îl trase…până îi veni moartea…A se vedea: Ștefan Augustin Doinaș, Locuiesc într-o inimă. Poezii, Ed. Militară, București, 1978, 118 p.

Pentru că orice vânător infatuat își găsește nașul (sau moartea) în colții unui mistreț nu de argint, nici de aur, nici de cupru…ci de carne.

În Premature [2014], el a spus: „viața e cel mai mare bătăuș”. Pentru că viața te bate peste bot…ca mistrețul de argint pe prinț.

Viața te învață ce nu sperai.

Pe când în Divergent [2014], în lumea celor care construiesc utopia segregării oamenilor, a alege în mod asumat este cel mai mare pericol. Un pericol „pe care nu ni-l putem permite”.

Pentru că mistrețul cu colți de pixeli vine și te mușcă de față…când tu stai în fața ecranului, liniștit, cu o cafea în mână și aștepți să citești ceva ca lumea.

Poliția nu se sesizează din oficiu când ești mușcat din online cu ambele mâini.

Cad avioanele ca picăturile de lacrimi…în timp ce „în rețelele de socializare/ morții sunt/ încă vii”.

Cad peste tine evenimente nedorite.

Cad peste tine tone de promisiuni electorale neverosimile.

Cade peste tine vestea, auzită la Antena 3, astăzi, din gura unei prezentatoare, că pauza publicitară e „sfântă”.  Cine „a sfințit-o”?! Nevoia de bani?

El se trezea, de fiecare dată, dintr-un vis erotic. Și mama lui îi spăla rufele de fiecare dată.

Lumea ei nu o lasă să aleagă mai multe lucruri odată ci doar unul singur. Pentru că lumea ei nu e o lume liberă ci o ficțiune socială.

Și exclusivismul e terorist!

Exclusivismul are colți mari, care îți distrug viața prostește. Degeaba. Pentru nimic.

Prințul din Levant a murit în pădure…sau ciuruit de gloanțe…sau aruncat la coșul de gunoi al istoriei.

Prințul din Levant, ca orice parabolă, a rămas scris undeva. Are dosar. Are file rupte. Poate că are mulți complici.

Vor mai cădea și alte evenimente peste noi, în vara lungă și lată a anului de față.

Cei care vor comenta evenimentele vor fi tot la fel de uituci ca și necitirea istoriei.

Did you like this? Share it: