Botezul primilor creştini pe pământul românesc

Emilian Popescu, Câteva gânduri despre botezul primilor creştini pe pământul românesc [Quelques réflexions sur le baptême des premiers chrétiens dans l’espace roumain], în rev. Pontica, XLV, 2012, Constanța, p. 549-576.

***

Rezumatul în franceză al studiului, p. 549-551, iar în română, p. 551-552.

Conform studiilor sale din ultimii 30 de ani, autorul a ajuns la concluzia că „Apostolii Andrei și Filip au fost ctitorii învățăturii creștine pentru strămoșii poporului român”, p. 553.

Nota a 2-a a studiului, p. 553-554, e una polemică. Cel luat în discuție: Nelu Zugravu. Despre a cărui operă, Popescu spune că este „o maculatură fără valoare”, p. 553, pentru că scriitura lui Zugravu pornește „dintr-o logică bolnavă”, p. 553.

De ce ripostează împotriva lui Nelu Zugravu? Pentru că acesta i-a făcut un profil dezagreabil: „slugarnic față de Biserică, operă minusculă, ingrat față de profesorul meu D. M. Pippidi”, p. 553.

Emilian Popescu spune despre Nelu Zugravu că nu cunoaște limbile greacă și latină și de aceea nu poate cerceta izvoarele de bază ale primelor veacuri creștine, p. 553, dar este și un agnostic, pentru care Creștinismul e un fenomen oarecare, p. 554.

Redacția revistei însă, în n*, p. 554, „se delimitează de conținutul acestei note” a Prof. Popescu, pentru că vrea să fie „echidistantă”.

Mărturia despre prezența Sfântului Apostol Filip în Sciția a preluat-o din Le martyrologe d’Adon, p. 6, ed. Paris, 1984, cf. n. 3, p. 554. Manuscrisul cărții citate fiind aici.

„Primii beneficiari ai harului Duhului Sfânt au fost apostolii, și de la ei s-a transmis episcopilor și preoților”, p. 556.

Cf. n. 5, p. 558, în Dictionary of the Christian Church, ed. by F. L. Cross and E. A. Livingstone, Oxford Univ. Press, 1997, p. 478‐479, „Didahia [Sfinților Apostoli] este considerată o lucrare veche din secolul I, alcătuită către anul 60, probabil în Siria, înscriindu‐se printre cele mai vechi reflectări ale orânduirii Bisericii. Clement Alexandrinul o consideră Scriptură, iar Eusebiu de Cezareea şi Athanasie o menționează şi ei”.

Prof. Popescu consideră Traditio apostolica ca fiind scrisă „la începutul secolului al III‐lea”, p. 558. Citează din Epistola a II-a către Corinteni a Sfântului Clement Romanul în p. 559 și, tot în aceeași pagină, consideră că Epistola lui Barnaba a fost scrisă „către sfârșitul secolului I”.

Saxer consideră că De Baptismo a fost scrisă de Tertullian între 198-200 d. Hr., pe când el era ortodox, cf. p. 559, n. 11. Unde citează: Victor Saxer, La Didachè, în Histoire du christianisme, I. Le nouveau peuple (dès origines à 250), sous la responsabilité de Luce Piétri, Desclée, 2000, p. 457.

În p. 560, fără să ne indice vreo sursă, Acad. Emilian Popescu afirmă că „Tertulian este printre primii scriitori creştini care vorbeşte de păcatul originar, fără să‐i arate însă toate consecințele”. Însă, pentru că afirmă acest lucru în contextul discuției  despre tratatul Despre Botez al lui Tertullian, poate că se referă la acest tratat.

Din p. 560, autorul se ocupă cu Sfânta Liturghie baptismală. Și afirmă că „De baptismo, precum şi alte mențiuni din lucrările lui Tertulian, ne ajută să reconstituim ritualul următor: în zori, după cântatul cocoşului, comunitatea se adună în jurul bazinului de botez. Episcopul binecuvintează apele în prezența preoților şi diaconilor. Binecuvântarea cuprinde o epicleză a Sfântului Duh, după care candidatul se dezbracă şi pronunță lepădările de diavol, de însoțitorii şi demonii lui, în care se cuprind toate formele de idolatrie (De corona, 3, 2)”, p. 560-561.

Întreita cufundare în apă, p. 561.

După Botez, cel nou-botezat era uns cu ulei sfințit pe tot trupul și nu făcea baie timp de 8 zile, p. 561. Și tot când ieșea din apa Botezului, nou-botezatul primea „o gustare dintr‐un amestec de lapte şi miere, care simbolizează primirea neofitului în Țara Făgăduinței”, p. 561.

În p. 562, autorul consideră că Η αποστολικη παραδοσις îi aparține Sfântului Ipolit al Romei, dar consideră că tratatul Constituțiile apostolice este alcătuit în sec. al 4-lea, p. 564.

Pruncii au fost botezați dintotdeauna în Biserică, p. 566. Mărturii de la Origen despre botezarea copiilor, p. 566. Și o altă mărturie a lui Origen despre Botezul sângelui, p. 567, adică despre martiriu.

Tot în p. 567 citează din Sfântul Ciprian al Carthaginei, care spunea: „Botezul cu apă ne dă iertarea păcatelor, cel al sângelui coroana virtuților (corona virtutuum)”. Unde a citat, cf. n. 24, p. 567: Cyprianus, Ad Fortunatum, Praefatio, 4, apud Benoit, Munier 1994, p. 213.

În p. 568: „Cel mai vechi baptisteriu a fost descoperit la Doura Europos (Mesopotamia) şi datează de dinainte de anul 256”.

Însă „și la noi s‐au descoperit baptisterii la Callatis (Mangalia), Histria, Axiopolis (lângă Cernavodă), Tropaeum Traiani (Adamclisi) – (vezi fig. 1, a, b; 2; 3, a, b) –, Argamum (Capul Dolojman, com. Jurilovca), Ibida (Slava Rusă) –, dar predominant atestate în secolele V‐VI. Cel mai reprezentativ baptisteriu, cu începuturi chiar în secolul al IV‐lea, a fost descoperit la Tropaeum Traiani. Este o clădire cu ziduri solide de piatră, separată, şi lângă „basilica de marmură”, descoperită de V.[asile] Pârvan; are trei încăperi destinate celor trei momente principale ale botezului: I. pregătirea prebaptismală; II. botezul propriu‐zis; III. acțiunile postbaptismale”, p. 568-569.

„Este important de adăugat că botezul sângelui a fost primit de numeroşi locuitori ai pământului românesc. Numai din Dobrogea cunoaştem numele a cca. 180 de martiri, care şi‐au vărsat sângele pentru Hristos, şi aceasta este o cifră minimală”, p. 570.

În bibliografia finală găsim citate, printre altele, și:

Victor Heinrich Baumann, Sângele Martirilor, Constanța, 2004.

Nicolae Dănilă, Martyrologium Daco‐Romanum, Bucureşti, 2003.

Emilian Popescu, Christianitas Daco‐Romana. Florilegium studiorum, Bucureşti, 1994.

Între p. 573-576, autorul ne oferă 9 imagini auxiliare. Și anume ruinele Bazilicii și ale baptisteriului de la Tropaeum Traiani, p. 573-574, o reconstruire ipotetică a ei, p. 575 și vase ceramice folosite la botezul pruncilor, p. 576.