Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [38]
Traduceri patristice
*
vol. 5
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*** 
Sfântul Augustin,
Episcopul Hipponei
(13 noiembrie 354-28 august 430,
pomenit la 15 iunie în Biserica Ortodoxă)
*
Despre Sfânta Treime
[cartea a treia]
*
Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a.
***
Dar a folosi cauze exterioare adăugate [naturii], [aceasta] nu numai îngerii răi, dar chiar și oamenii răi pot, după cum am arătat mai sus prin analogia agriculturii.
[Ei folosesc aceste cauze exterioare,] care, deși nu sunt naturale [non sunt naturales], totuși sunt adăugate conform firii [secundum naturam], pentru ca cele care sunt ascunse în taină, în sânul naturii [naturae sinu], să răsară și să fie create în afară, într-un anumit mod, arătând [explicando] măsurile [lor] și numerele și greutățile lor, pe care în taină le-au primit de la Acela, Care pe toate le-a dispus/ le-a rânduit [disposuit] cu măsură, cu număr și cu greutate (cf. Înț. lui Sol. 11, 20).
17. Dar, ca și cum [aici ar fi] o altă rațiune, cineva s-ar putea tulbura în privința animalelor, care au suflarea vieții [spiritum vitae], împreună cu simțul de a dori cele care sunt după fire [secundum naturam] și de a evita pe cele contrare.
Așadar, este de văzut aceasta, [și anume] cum mulți oameni cunosc din care ierburi sau trupuri sau oarecare lucruri, sucuri sau umori oarecare, fie astfel așezate, fie astfel ascunse, fie astfel risipite, fie astfel amestecate, pe care animalele sunt obișnuite să le nască/ producă. [Însă] cine dintre ei ar fi atât de nebun [tam demens] încât să îndrăznească să se considere creator [pentru că știe aceste lucruri]?
Așadar, ce [lucru] de mirare este [faptul] că, dacă cineva poate cunoaște, chiar și cel mai nevrednic om, de unde se nasc acele larve sau acele muște, astfel [și ] îngerii răi [mali angeli], prin subtilitatea simțurilor lor, cunosc semințele mai adânc ascunse în elemente, din care s-au născut broaștele și șerpii, și adăugând mișcări tainice acestor semințe, în anumite condiții favorabile cunoscute [de către demoni], le-au făcut să apară, dar nu le-au creat?
Dar oameni aceia nu se miră, care sunt obișnuiți cu cele care sunt făcute de către oameni.
Dacă cineva s-ar minuna, poate, de repeziciunea creșterii [provocate de către demoni], [pentru faptul] că acele creaturi [animantia] au fost făcute atât de ușor/ rapid, să observe cum acestea pot fi produse și de către oameni, în limita posibilităților umane [pro modulo facultatis humanae].
De unde este, deci, că aceleași vietăți [corpora] produc larve [vermescant] mai repede vara decât iarna, mai repede în locurile mai calde decât în cele mai reci?
Dar acestea sunt adăugate [naturii] de către oameni cu atât mai multă greutate, cu cât lor le lipsesc subtilitățile simțurilor [demonice] și mobilitatea trupurilor [imateriale ale demonilor], în mădularele [lor] pământești și lente.
Așadar, cu cât mai ușor este pentru îngerii de orice fel să extragă cauzele apropiate [vicinas causas] din elemente, cu atât mai uluitoare [mirabiliores] se arată a fi repeziciunea lor [celeritates] în lucrări de acest fel.
18. Dar nu este Creator decât Cel care le-a creat pe acestea de la început/ fără intermediar [principaliter]. Nici nu poate aceasta cineva, în afară de Cel în puterea Căruia dintru început sunt toate care sunt măsuri, numere și greutăți. Și Acesta este unul Dumnezeu Creatorul [unus Creator Deus], din a Cărui putere inefabilă, așadar, este că acei îngeri pot [să facă anumite lucruri], dacă li se îngăduie [de către El]. [Și,] prin urmare, întrucât nu li se îngăduie, nu pot [să facă nimic].
Așadar, pentru că aceia [, demonii,] care au făcut [să apară] broaște și șerpi (Ieș. 7, 12; 8, 7), nu pot să facă muște minuscule (Ieș. 8, 18), [aceasta] nu se întâmplă dintr-o altă rațiune decât pentru că era de față o putere mai mare, Dumnezeu oprindu-i [prohibentis] prin Duhul Sfânt. Căci chiar magii înșiși au mărturisit, zicând: „Degetul lui Dumnezeu este acesta” (Ieș. 8, 19).
Așadar, ceea ce pot prin cele naturale[1] [per naturam], nu pot însă prin neîngăduire [per prohibitionem] [de la Dumnezeu].
Și a cerceta oamenii ceea ce, prin însăși condiția firii lor, nu li se permite, este [un lucru] greu, dacă nu imposibil, decât doar prin acest dar al lui Dumnezeu [donum Dei], despre care amintește Apostolul, zicând: „[și] altuia judecarea/ cunoașterea duhurilor [dijudicatio spirituum]” (I Cor. 12, 10)[2].
Știm deci că omul poate să meargă, însă nici aceasta nu poate dacă nu i se permite, dar a zbura nu poate chiar dacă i se permite.
Astfel și acei îngeri pot face anumite lucruri, dacă li se permite de către Îngerii mai puternici din Împărăția lui Dumnezeu/ prin autoritatea lui Dumnezeu [ex imperio Dei].
Cu adevărat nu pot [face] anumite lucruri, decât dacă El îngăduie.
Pentru că Acela [care] nu îngăduie, [este Cel] de la Care este [dat] unor astfel de lucruri [illis talis] modul ființării [lor] [naturae modus], Care chiar pentru Îngerii Săi nu îngăduie multe dintre acelea pe care le-a îngăduit/ dăruit [lor] ca să poată [să le facă].
[1] Manipulând legile naturale din univers, datorită superiorității firii lor spirituale, chiar dacă este decăzută.
[2] Nu pot să cerceteze oamenii, prin mijloace obișnuite, viteza cu care lucrează demonii sau știința lor, prin care fac să apară lucruri ca prin minune, ci aceasta o pot cunoaște numai cei care au darul dumnezeiesc de a înțelege care este lucrarea demonilor.