Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [39]

Traduceri patristice

*

vol. 5

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

***

Sfântul Augustin,

Episcopul Hipponei

(13 noiembrie 354-28 august 430,

pomenit la 15 iunie în Biserica Ortodoxă)

*

Despre Sfânta Treime

 [cartea a treia]

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a.

***

19. Așadar, să le lăsăm deoparte pe acestea, care se întâmplă, într-o perioadă obișnuită de timp, în ordinea naturii lucrurilor, cum sunt răsăritul și apusul stelelor [siderum], nașterea și moartea animalelor, diversitatea nenumărată a semințelor și a germenilor/ mlădițelor [seminum et germinum], aburii/ ceața [nebulae] și norii, zăpezile și ploile, fulgerele și tunetele, trăsnetele și grindina [grandines], vânturile și focurile, frigul și căldura și toate de acest fel.

Să le lăsăm deoparte chiar și pe cele care sunt rare în aceeași ordine [a naturii], precum eclipsele [defectus luminum] și apariția unor stele neobișnuite și monștrii și cutremurele și altele asemenea.

Le lăsăm așadar pe acestea toate, a căror primă și cea mai înaltă cauză, cu certitudine, nu este decât voia lui Dumnezeu [voluntas Dei].

De unde și în Psalm, când sunt amintite anumite lucruri de acest gen, „focul, grindina, zăpada, gheața, viforul [spiritus tempestatis]”, se spune [imediat] mai departe: „care fac cuvântul Lui” (Ps. 148, 8). Pentru ca nimeni să nu creadă că acestea au fost aduse întru ființă [existentibus agi] fie din întâmplare, sau numai din cauze trupești sau chiar [din cauze] spirituale dar în afara voinței lui Dumnezeu.

* 

Capitolul X

Dar chiar dacă le exceptăm pe acestea, pe care am început a le zice, [mai] sunt [și] altele. [Și anume, sunt] acelea care, deși din aceeași materie trupească, totuși ele apar simțurilor noastre pentru a ne anunța ceva dumnezeiesc.

Acestea se numesc minuni și semne. [Însă] nu în toate care ne sunt vestite nouă de la Dumnezeu este asumată persoana lui Dumnezeu Însuși [Ipsius persona Dei suscipitur]^[1].

Când este asumată, uneori este arătată în Înger, alteori în acea formă/ vedere care nu este un Înger, dar totuși e pregătită prin Înger pentru a sluji.

Apoi, atunci când este asumată în acel chip care nu este un Înger, uneori este [folosit] un trup care deja există, și este asumată cu o oarecare schimbare [in aliquam mutationem assumitur], pentru ca să fie arătată aceasta [, adică ceea ce dorește Dumnezeu].

Alteori, [un trup/ un lucru] apare pentru aceasta^[2] și lucrul este apoi nimicit cu totul^[3].

Chiar și atunci când oamenii vestesc [ceea ce vrea Dumnezeu], uneori vorbesc cuvintele lui Dumnezeu din persoana lor [ex sua persona], ca atunci când mai înainte a spus: „A zis Domnul” sau „Acestea zice Domnul” (Ier. 31, 1-2) sau altceva la fel.

Alteori însă, neîncepând cu nimic de acest fel, asumă în ei [in se suscipiunt] însăși persoana lui Dumnezeu [, pe care o simbolizează, nu o substituie], cum ar fi [în cazul acesta]: „Îți voi da ție înțelegere și te voi pune pe tine în calea pe care vei merge” (Ps. 31, 9)^[4].

Astfel, nu numai în ziceri, ci cu adevărat și în fapte, simbolizarea persoanei lui Dumnezeu [Dei persona significanda] este impusă profetului, ca să o poarte pe aceasta în slujba profeției [ut eam gerat in ministerio prophetiae]. Precum a purtat persoana Lui, [a Celui] Care Și-a împărțit veșmântul Său în douăsprezece părți, dintre care zece i le-a dat slujitorului regelui Solomon, [adică] viitorului rege al lui Israel (cf. III Reg. 11, 30-31).

---

[1] Prin asumare nu se referă aici la întrupare, ci la simbolizarea/ întruchiparea într-un fel sau altul a uneia dintre persoanele treimice.

Ca mai totdeauna, Sfântul Augustin se exprimă foarte concis, considerând că numai un nebun poate înțelege anapoda ceea ce orice creștin cunoaște. Numai că, între timp, cunoașterea s-a diminuat și nebunii s-au înmulțit foarte mult…

[2] Este creat în acest scop.

[3] După ce și-a îndeplinit scopul.

[4] Adică Sfântul Profet David vorbește ca din gura lui Dumnezeu.