Sfântul Varlaam al Moldovei, Predică la Învierea Domnului

Sfântul Varlaam al Moldovei

*
Carte românească
de
învățătură

*
Diortosire și note de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Diortosim ediția:

[Sfântul] Varlaam al Moldovei, Carte romănească de învățătură: [la] Dumenecile preste an și la Praznice împărătești și la Svenți mari, ed. îngrijită și glosar de Stela Toma, prefață și studiu de Dan Zamfirescu, vol. II, Ed. Roza Vânturilor, București, 2011, 448 p.

*

La slăvita și luminata zi a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos

 Învățătură despre bucuria zilei și despre de câte ori S-a arătat întru acea zi Ucenicilor Săi, când a înviat [învis] din morți Domnul Hristos.

Astăzi, fraților, s-a împlinit nouă cuvântul pe care l-a grăit David, Prorocul! [Căci] despre această zi luminată s-a zis: „Aceasta e ziua pe care a făcut-o Dumnezeu, ca să ne bucurăm și să ne veselim într-însa” [Ps. 117, 24, LXX].

Și cum ne este nouă această zi de bucurie și de veselie, fiecare poate să cunoască și să înțeleagă [acest lucru]. Căci de vine peste noi întristare [scârbă] și frică datorită vicleșugului și dușmăniei [nepriința] vrăjmașilor noștri, pentru care ne pierdem și sănătatea și agoniseala și libertatea noastră și cădem în robie și în sărăcie și în toată răutatea, cu atât mai mult [vârtos] ne vine nouă bucurie și veselie când îi vedem pe vrăjmașii noștri biruiți și călcați [în picioare] și nimiciți [pieriți]. [Pentru că] în acel ceas ne aflăm veseli și liberi de toată scârba și de toată frica.

Așadar, în acest fel ne bucurăm și ne veselim astăzi. Căci vrăjmașii noștri, diavolii, [erau cei] care ne aduseseră nouă tot răul. Și datorită vicleșugului și a dușmăniei lor, noi pierduserăm Raiul și viața de veci și căzuserăm în sărăcie și în robia diavolului și a Iadului. Și pentru acest lucru era venită peste noi frica și întristarea mare.

Însă, astăzi, iar a venit peste noi veselie și voie bună! Pentru că acești vrăjmași ai noștri sunt călcați și biruiți astăzi de învierea Domnului nostru Iisus Hristos.

Și pe cei care ne îndemnau pe noi la rău, astăzi îi vedem zdrobiți și pieriți.

Pentru aceea, în loc de întristare, astăzi ne-a venit nouă bucurie și în loc de frică, pace și netemere. Și în loc de robie, [ne-a venit nouă] libertatea. În locul întunericului, [noi] ieșim la lumină. Și din munci, [noi] ieșim la odihnă. Și în locul iadului, astăzi dobândim cerul.

Veselește-te, cerule, adică Îngerii care sunt în cer, și te bucură, pământule [Ps. 95, 11, LXX], adică oamenii care sunt pe pământ!

Și pentru ce [acest lucru]? Pentru că astăzi a trecut blestemul cel de demult și a venit binecuvântarea cea nouă. A pierit păcatul și a venit sfințenia [svenția].

Veseliți-vă, morților, și vă bucurați voi, strămoșilor, căci pe voi v-a izbăvit Hristos! [Căci] vouă v-a dat moștenirea [moșiia] cea dintâi, Raiul. Vouă v-a dăruit viața cea de veci. Toate semințiile și toate neamurile vă veseliți astăzi!

Căci astăzi mântuirea noastră se arată. Astăzi, Hristos înviază și puterea diavolului a fost călcată. Astăzi, Hristos a înviat și vrăjmașul neamului nostru a fost biruit. Astăzi, Hristos a înviat și morții cei din veac s-au sculat. Astăzi, Hristos a stat Împărat și diavolul a devenit rob.

Iubiții mei creștini, după îngroparea Domnului nostru Iisus Hristos, jidovii cei invidioși s-au dus și au zis lui Pilat: „Ne-am adus aminte, doamne, că amăgitorul acela, pe când era viu, zicea că va învia a treia zi. Pentru aceea, dă-ne putere să străjuim groapa, ca nu cumva ucenicii Lui să meargă și să-L fure și să zică [apoi] către oameni că a înviat din morți” [Mt. 27, 63-64, GNT].

Însă de unde știau ei că va învia Hristos? Din cuvântul Sfinției Sale, pe care îl zisese despre Prorocul Iona [și anume] că, așa cum a fost Iona în pântecele [zgăul] chitului trei zile și trei nopți [en ti chilia tu chitus tris imeras che tris nictas], așa va fi și Fiul omului în inima pământului [en ti cardia tis ghis] [Mt. 12, 39-40, GNT].

Din cauza acestui cuvânt se temeau ei că va învia Hristos. Atunci Pilat le zise: „Aveți slujitori, deci mergeți [păsați] de străjuiți cum știți!” [Mt. 27, 65]. Și jidovii s-au dus și au pecetluit groapa [Mt. 27, 66].

Au pus cincizeci de voinici de o parte a gropii să străjuiască, iar pe alți cincizeci de voinici de cealaltă parte. Căci paza [custodiia] aceea, spune Evanghelistul, înseamnă acea sută de voinici care străjuia groapa lui Hristos. Iar Sfântul Longhin [Loghin][1] era sutaș [hotnog] peste această sută.

Însă, la miezul nopții, s-a făcut cutremur mare [Mt. 28, 2, GNT]. Căci Îngerul lui Dumnezeu s-a pogorât din cer și răsturnă [răntună] piatra de pe ușa gropii [Ibidem]. Iar străjerii de acolo fugiră de frică. Și în acea vreme, când au fugit străjerii, atunci au venit și Mironosițele să aducă mir.

Iar întâi și mai înainte de toate a fost Preacurata și cu Maria Magdalina [Mariam i Magdalini], care au văzut învierea lui Hristos.

Aceasta, Maria Magdalina, și cu Preacurata, a văzut Îngerul care ședea deasupra gropii [Mt. 28, 1-3]. Și iarăși a văzut doi Îngeri care i-a zis: „O, femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? S-a sculat, nu este aici! Caută de vezi locul unde L-au îngropat, că este gol [deșert]” [In. 20, 13 și Mt. 28, 6, GNT].

Atunci a alergat și s-a dus la Petru, Apostolul, și la Ioan și le-a spus toate câte văzuse [Mt. 28, 8]. Iar întorcându-se cu Preacurata [la mormânt], Hristos le-a întâmpinat și le-a zis: „Bucurați-vă!” [Mt. 28, 9]. Căci se cuvenea ca femeia, ce auzise blestemul cel dintâi, acela [cum că]: „cu durere să naști feciori” [Fac. 3, 16], tot ea să audă iarăși bucuria.

Iar Maria, dacă L-a văzut pe Hristos, pentru multa iubire pe care o avea pentru Sfinția Sa, și părându-i că are trup pământesc, ca și mai înainte, a vrut să se atingă de Sfinția Sa. Însă Hristos i-a zis ei: „Marie, nu te atinge de Mine!” [In. 20, 17].

Iar Petru și Ioan, dacă auziră de la Maria [Magdalena] aceste cuvinte, plecară spre groapă. Iar Ioan s-a aplecat numai și a privit în groapă. Pe când Petru, ca un nevoitor spre lucrarea lui Hristos, a intrat înăuntru în groapă, [acolo,] aflând numai pânza cu care fusese înfășurat trupul lui Hristos și sudariul, adică mahrama cu care fusese învelit capul Sfinției Sale [Lc. 24, 12].

În acest chip S-a arătat Hristos prima oară, după ce a înviat din morți. A doua oară S-a arătat acelor femei, Mironosițelor, când ele au mers la groapă, mai spre ziuă. Și dacă L-au văzut, ele au căzut la picioarele Sfinției Sale și I s-au închinat.

Atunci s-au dus și străjerii aceia, de au spus jidovilor toate câte văzuseră. Iar ei au strâns sobor și s-au sfătuit și au dat bani mulți străjerilor. Și i-au mituit [de-i măzdiră] să spună că, pe când ei au adormit, au venit ucenicii Lui și L-au furat și au spus oamenilor că El a înviat din morți [Mt. 28, 12-13].

A treia oară, Hristos i S-a arătat lui Luca și lui Cleopa. Aceștia se duceau din Ierusalim spre un sat care se chema Emmaus. Și mergând cu dânșii, El le spunea din Scripturile Prorocilor, în ce fel avea să pătimească Hristos și să învieze din morți a treia zi și astfel să intre întru slava Sa. Iar dacă sosiră și șezură să mănânce bucate, atunci El li S-a arătat lor. Și când L-au cunoscut, El S-a făcut nevăzut [afantos egheneto] [Lc. 24, 13-31, GNT].

A patra oară, tot astăzi, în ziua învierii Sale, Hristos S-a arătat Sfântului Petru Apostolul.

Iar mai apoi, către seară, fiind toți Apostolii adunați la un loc, și fiind închiși [în casă], de frica jidovilor, Hristos a stat în mijlocul ucenicilor Săi și le-a spus lor: „Pace vouă!” [In. 20, 19]. După aceea, le-a arătat lor mâinile și tălpile Sale străpunse [pătrunse] și coastele Sale împunse. Iar ei se veseliră și se bucurară dacă Îl văzură pe Dumnezeu [In. 20, 20].

[Astfel], de atâtea ori S-a arătat Domnul Hristos în ziua învierii Sale[2].

O, ce veselie era [în viața] Apostolilor, când li se aducea lor vestea despre învierea lui Hristos și se mângâiau de întristarea ce-o aveau!

În același fel și noi, deopotrivă cu Apostolii, ne veselim pentru tăria credinței noastre. Căci credem, cu adevărat, că Domnul nostru Iisus Hristos a înviat din morți și deopotrivă cu Sine ne-a înviat pe noi toți din moartea de veci și ne-a făcut moștenitori ai Împărăției cerului.

Căci, astăzi, Hristos a înviat și cu învierea Sa a făcut veselie netrecătoare celor întristați și mângâiere celor ce plâng, ridicare pentru cei căzuți, eliberare pentru cei robiți, răscumpărare pentru cei vânduți, lumină pentru cei întunecați, viață pentru cei morți. Și ne-a mutat din întuneric la lumină, din moarte la viață, de pe pământ la cer.

Și de aceea ne învață Pavel, Apostolul, când zice că viața noastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu [Col. 3, 3]. Căci, atunci când va veni Hristos la judecată și se va arăta întru slava Sa, atunci și viața noastră se va arăta întru slava Lui.

Mai întâi de toate, se va arăta slava trupurilor noastre. Căci ele vor fi nestricăcioase și luminate mai mult decât soarele. Și ne vom veseli în veci văzând frumusețile noastre și cinstea întru care vom petrece în mijlocul Îngerilor. Și vom auzi cântarea lor dulce și frumoasă.

Alături de acestea, vom vedea binele și dulceața vieții celei veșnice și fața cea luminată a Creatorului [a Tvorețului] nostru. Cea pe care doresc Îngerii să o vadă.

Și iarăși [vom vedea] scaunul lui Dumnezeu, așternut cu mare cuviință și înconjurat de lumină frumoasă și curată [neatinsă], în care lumină sunt vistieriile a toată bucuria.

Și pe acel scaun Îl vom vedea pe Dumnezeu întru cinste și întru slavă mare. Și de acolo vor izvorî nouă izvoarele tuturor bunătăților.

Atunci sufletele și inimile Drepților se vor umple de bucurie și de dulceața iubirii lui Dumnezeu și se vor sătura de hrană nestricăcioasă și se vor veseli din cauza beției băuturii celei dumnezeiești. Din care [bând] se vor umple de înțelepciune și de știința tainelor dumnezeiești cele neștiute.

După aceea, vor vedea locurile cele minunate și curțile cele luminate ale Împăratului ceresc, unde este toată veselia și bucuria și cântări neîncetate. Acolo e viața fără de moarte și sunt pregătite cununi pentru cei care biruiesc poftele și păcatele și pentru cei care se trudesc pentru Dumnezeu.

[Acolo] sunt paturi de odihnă veșnică, așternute cu lumină. Acolo nu sunt suspine, nici lacrimi, pentru că Dumnezeu va șterge toate lacrimile din ochii lor [Is. 25, 8, LXX] și-i va umple de binecuvântare și de veselie și de tot belșugul [bișiugul]. Și acolo El va împărăți peste dânșii, în veci, iar ei vor împărăți înaintea feței Sale. Și El va pune cununile acelea pe capetele lor.

[Căci] într-acea slavă și într-acea mărire vor locui cei care vor fi încununații Împărăției cerului. Întru care și pe noi ne învrednicește [ne spodobește], Doamne, Iisuse Hristoase! Căci Ție se cuvine cinste și slavă și închinăciune de la toate făpturile [faptele], împreună cu Părintele [Tău] și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și întru vecii nesfârșiți și netrecuți. Amin!


[1] A se vedea:

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsoct/10-16-sf_longhin_sutasul.html.

[2] Adică S-a arătat oamenilor de cinci ori în ziua Învierii Sale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *