Predică la adormirea Maicii Domnului [2014]
O, iubiții mei,
praznicul de astăzi e praznic plin de frumusețe! De frumusețe dumnezeiască, care copleșește întreaga creație. Pentru că Fecioara și Maica cea prea-frumoasă, Stăpâna cerului și a pământului, se mută de pe pământ la cer, fiind plină de slavă dumnezeiască.
Și mutarea ei la cer o numim adormire, adică un somn de scurtă durată…și nu moarte.
Căci adormirea ei a fost scurtă, la fel ca cea a Fiului ei…
Astăzi, sufletul ei cel prea-curat și prea-frumos a fost primit de Domnul pe palmele Sale cele-preacurate și prea-sfinte. Așa cum arată icoana praznicului de deasupra, unde avem o inversare a îmbrățișării.
Căci Maica lui Dumnezeu e iconizată cel mai adesea ținându-L în brațe pe Fiul ei. Iar acum, la adormirea ei, Domnul ține în brațe sufletul Maicii Sale, care e ca o pruncă înfășată.
Iar ambele țineri în brațe ne vorbesc despre frumusețea dumnezeiască a dragostei curate, sfinte, copleșitoare. Căci ele arată dragostea Maicii pentru Fiul ei și dragostea Fiului pentru Maica Sa.
Și dragostea e pusă în centrul…icoanei.
Pentru că cea care este purtată de Fiul ei pe brațe, înconjurați fiind de Puterile cerești, e dusă în Împărăția lui Dumnezeu cu bucurie și cutremurare dumnezeiască imensă.
Sufletul ei a intrat astăzi în Împărăția lui Dumnezeu, pentru că mutarea celei preasfinte a fost o mutare de la viață la și mai multă viață, la viața cea veșnică.
Însă Acatistul zilei, la stihurile icosului al 7-lea, ne vorbește despre o arătare a Maicii Domnului, în văzduh, Sfântului Apostol Toma, prin care i-a adeverit mutarea ei cu trupul la cer. Moment în care, în văzduh fiind, înălțându-se spre cer și cu trupul, ca o ființă vie și duhovnicească, i-a dat Sfântului Toma omoforul ei drept „podoabă de încredințare” a mutării sale cu trupul la cer [Buchet de Acatiste ale Maicii Domnului, tipărite cu binecuvântarea PS Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Ed. Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2001, p. 165-166].
Evenimentul duhovnicesc descris de către Acatist nu s-a petrecut în ziua îngropării sale. Trupul ei a fost îngropat de către Sfinții Apostoli și de către Sfinții ierarhi aduși, în mod dumnezeiesc, pe norii slavei dumnezeiești. Trupul Maicii Domnului a fost îngropat și a stat în mormânt timp de 3 zile.
Sfântul Apostol Toma a fost adus și el pe norii slavei dumnezeiești, însă a 4-a zi de la îngroparea Maicii Domnului. Și atunci…s-a întâlnit cu Maica Domnului, în văzduh, vie și duhovnicească, care era ridicată și cu trupul la cer.
Lucruri pe care ni le confirmă Sinaxarul zilei: „Iar Apostolii, sosind în satul Ghetsimani, au așezat trupul-de-viață-începător [al Maicii Domnului] în mormânt, și au stat trei zile lângă el, auzind neîncetat glasuri îngerești provenind din el.
Și de vreme ce, după dumnezeiasca rânduială, a lipsit unul dintre Apostoli, adică Toma, care nu a fost la preamărita [ei] îngropare, și a sosit cu trei zile mai pe urmă, era mâhnit foarte și întristat, căci nu se învrednicise să vadă și el, ca toți ceilalți, care erau împreună-Apostoli cu el, s-a deschis, cu sfătuire de obște, mormântul, pentru ca să se închine și el acelui prea-sfânt și prea-curat locaș, adică trupului Născătoarei de Dumnezeu.
[Însă dacă a deschis mormântul] și a privit în el, s-a minunat. Pentru că a aflat mormântul fără sfântul trup [în el] și era numai giulgiul, care rămăsese [drept] mângâiere Apostolilor, celor care erau întristați și tuturor credincioșilor, și [ca] mărturie nemincinoasă a mutării Născătoarei de Dumnezeu” [Mineiul pe luna august, ed. BOR 1894, p. 170-171. Textul prezentat supra e diortosit de către mine].
Sinaxarul zilei ne confirmă mutarea Maicii Domnului cu trupul la cer la 4 zile de la îngroparea ei și faptul că prin Sfântul Apostol Toma s-a produs adeverirea acestui lucru. Însă nu ne confirmă și întâlnirea mistică, în văzduh, a lui Toma cu Maica Domnului, despre care ne vorbește Acatistul zilei, pe care l-am citat anterior.
În Viețile Sfinților avem aceeași mărturie ca în Sinaxar: Sfântul Toma a venit a 4-a zi de la înmormântarea Maicii Domnului, a intrat în mormânt și a văzut că trupul ei nu mai e acolo [Viețile Sfinților pe luna august, retipărite și adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române după ediția din 1901-1911, Ed. Episcopiei Romanului, 1998, p. 207].
Însă tot aici, în continuare, găsim niște amănunte tradiționale foarte importante pentru noi: Sfinții Apostolii au văzut mormântul gol, în el nefiind decât „cele de îngropare” [Ibidem], dar din mormânt…„ieșea mare mirosire de bună mireasmă. Sfinții [Apostoli] stăteau și se minunau și nu pricepeau ce este aceasta! Deci, sărutând cu lacrimi și cu cucernicie acea pânză cinstită și curată ce rămăsese în mormânt, s-au rugat împreună Domnului ca să li se descopere unde se află cinstitul trup al Maicii Domnului” [Ibidem].
Și astfel, noi avem aici un mormânt care miroase dumnezeiește…avem niște Sfinți Apostoli care cinstesc cu evlavie locul sfânt unde fusese îngropată Maica Domnului…și care fac rugăciune în comun, pentru ca Domnul să le descopere taina negăsirii trupului ei în mormânt.
Și însăși cea vie și prea-frumoasă, Maica lui Dumnezeu, mutată în acea zi cu trupul la cer, în mod duhovnicește, de către Dumnezeu, li se arată Sfinților Apostoli!
Sfinții Apostoli au parte de o vedere extatică…pentru că tot vedere extatică fusese și întâlnirea ei, în văzduh, cu Sfântul Toma.
O vedere în slava lui Dumnezeu. O vedere dumnezeiască…
Căci, „spre seară, Apostolii au șezut să-și întărească puțin trupurile cu hrană. Iar obiceiul mesei apostolice era într-acest chip: între dânșii lăsau un loc gol, cu o pernă pe dânsul, iar pe pernă, o bucată de pâine. [Pentru că] locul acela era în cinstea Mântuitorului Hristos. După masă, sculându-se și făcând mulțumire, au luat acea bucată de pâine ce era menită Domnului, și au ridicat-o, slăvind numele cel mare al Preasfintei Treimi. […]
[Însă când au făcut acest lucru], îndată s-a auzit un glas de cântare îngerească. [Și] ridicându-și ochii, au văzut-o vie, în văzduh, pe Preacurata Fecioară, pe Maica Domnului nostru, stând cu mulțime de Îngeri și strălucind cu negrăită slavă, și a zis către dânșii: Bucurați-vă, căci eu sunt cu voi în toate zilele!
Atunci ei, umplându-se de bucurie, în loc de Doamne, Iisuse Hristoase, au strigat: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă!
[Și] de atunci Sfinții Apostoli s-au încredințat despre aceasta și toată Biserica a crezut astfel, că Preacurata Născătoare de Dumnezeu a fost înviată a treia zi de Fiul și Dumnezeul său, și a fost luată cu trupul la ceruri” [Idem, p. 207-208. Text diortosit de mine].
Încredințare prin vedere extatică!
Căci ei au văzut-o pe Maica lui Dumnezeu vie, în slava lui Dumnezeu, împreună cu Puterile cele cerești…și astfel au aflat unde e trupul ei. Căci ea a fost înviată de către Fiul ei și mutată cu trupul la cer, a patra zi de la îngroparea ei.
În ediția românească a Vieților Sfinților, în Viața și pătimirea Sfântului Apostol Toma nu găsim amănuntul întâlnirii în văzduh cu Maica Domnului. Însă, cum venirea lui pe norii slavei dumnezeiești era una minunată și la fel era și mutarea Maicii Domnului cu trupul la cer, vederea extatică a Maicii Domnului, înainte ca el să ajungă la mormânt, nu exclude dorința lui de a vedea trupul ei.
Pentru că putea să vadă, în mod extatic, doar sufletul Maicii Domnului, fără să vadă și trupul ei…dar în vederea extatică el să vadă sufletul ei ca și când ea ar fi fost vie și cu trupul. Lucru care se petrece cu mulți Sfinți, care sunt văzuți în mod extatic. Pentru că le vedem doar sufletul…însă ei ne apar în vedenie ca și când ar fi și cu trupul în slava lui Dumnezeu.
De aceea, Sfântul Toma, ca și în cazul Domnului, a vrut să se încredințeze. A mers la mormânt, a deschis mormântul…după care a văzut-o, alături de toți ceilalți Apostoli, în slava lui Dumnezeu, în mod extatic, pe Maica Domnului și a înțeles în mod mistic că ea a fost mutată și cu trupul nu doar cu sufletul în Împărăția lui Dumnezeu.
Din acest motiv, Maica lui Dumnezeu e preaslăvită de către Biserică ca o ființă vie, care este și cu trupul și cu sufletul în Împărăția lui Dumnezeu, așa cum e Sfântul Profet Ilie, și el mutat în mod dumnezeiește cu trupul la cer.
Pentru că numai cu un trup transfigurat, îndumnezeit poți intra în Împărăția lui Dumnezeu.
Și de aceea, noi, astăzi, deși vorbim despre adormirea ei…știm cu toții că ea e vie! Fapt pentru care strigăm către Maica Domnului ca să nu ne uite, să nu ne lase, să nu ne părăsească în neputințele noastre, ci să ne întărească în fiecare clipă.
Așadar, iubiții mei, Maica Stăpânului și Ocrotitoarea noastră e bucuria vieții noastre!
Ea e frumusețea care ne împodobește viața.
Ea e pacea care ne mătură grijile.
Ea este întăritoarea noastră în ispite, sprijinul nostru în boli, ridicarea noastră din căderile noastre.
Să ne îmbrățișăm unii pe alții cu îmbrățișarea frățietății!
Să lăsăm la o parte ura, invidia, nesimțirea, intoleranța, dacă vrem să vedem cum gâlgâie harul lui Dumnezeu în ființa noastră.
Pentru că, dacă nu iertăm, dacă nu iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru cu sfințenie, dacă nu ne curățim de păcate, nu vom ajunge niște morți frumoși ci niște cadavre pustiite de frumusețe.
Să fim frumoși, iubiții mei!
Să fim plini de frumusețea pe care fața Maicii Domnului o revarsă în viața noastră!
Pentru că frumusețea prea-dumnezeiască a feței sale ne umple de toată bucuria dumnezeiască.
La mulți ani, multă sănătate și pace!
Dumnezeu să ne întărească în toate zilele vieții noastre, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!