Despre a vedea bine
Am întâlnit de câteva ori, pe căldura de afară care te topește, familii musulmane ieșite la plimbare sau cu alte treburi.
Ea: îmbrăcată din cap până în picioare, în haine groase și negre, tradiționale, cu unul sau chiar două batice pe cap.
El: îmbrăcat occidental, în haine subțiri, obișnuite, cu mânecă scurtă, cel mai adesea și fără barbă, irecognoscibil ca musulman dacă nu ar fi avut și femeia lângă el.
Eu înțeleg foarte bine respectul pentru tradiție sau pentru cultura tradițională. Nu numai că îl înțeleg, dar îl și susțin.
Însă tradiția este „unisexuată”? E doar pentru un singur sex? Unul poate să mai lase din tradiție, dar nu și celălalt?
Problemele de înțelegere ale unei alte culturi nu sunt deloc superficiale, așa cum sunt prezentate adesea.
Acceptarea/ toleranța e una, dar adaptarea e cu totul altceva, care presupune dizlocări interioare masive, de concepții și sentimente.
Întâlnirile de care am pomenit m-au făcut să mă gândesc mai bine la decizia statului francez de a interzice purtarea vălului. Pentru că lucrurile s-ar putea să fie ceva mai complicate decât par la prima vedere.
Până nu vezi realitatea în față, s-ar putea să-ți faci o impresie greșită…
*
Am auzit de foarte multe ori: statul să ne asigure locuri de muncă, stabilitate socială, ca să putem munci.
Și eu zic la fel!
Dar degeaba ai locuri de muncă, dacă nu ai asigurată și o competiție reală și corectă pentru a ocupa aceste locuri de muncă.
Pentru că în România, mai gravă decât problema locurilor de muncă, este cea a competiției corecte prin care se fac angajările.
Cineva spunea zilele trecute la televizor: am copii care termină facultatea și mă gândesc cu groază că trebuie să umblu, să mă rog și să mă umilesc pe la nu știu câte uși ca să îi angajeze.
De ce caută părinții să bată pe la uși pentru „copii”?
Încă cam așa merge treaba peste tot în România. Te duci, bați la uși, te rogi (și nu doar te rogi)…pentru ce?
Pentru că nu există promovarea valorilor adevărate.
Pentru că angajările se fac peste tot pe pile și pe cunoștințe. Pe relații și pe „cadouri”.
Pe alte motive decât: să se intre în ordinea calificării pentru un loc de muncă.
Angajările nu se fac decât rar pe criterii profesionale. Sau chiar dacă până la urmă se face angajarea, nu se face și promovarea în condiții normale, onorabile.
Și acest lucru e cel care distruge România din temelii. O va duce la ruină.
Chiar dacă am avea locuri de muncă…dar lumea face tot lucruri mediocre sau proaste la locurile de muncă…degeaba le-am avea. Pentru că oricum nu poate fi vorba de vreo prosperitate.
Însă oamenii continuă să facă ce s-au obișnuit să facă: să invidieze, să-și fure postul, să se bage în față, să-și bage copii unde e mai bine, indiferent dacă sunt sau nu potriviți la locul potrivit.
Nu pot să spun un procent…al celor care procedează astfel.
Însă mulți se dezvinovățesc zicând că așa fac toți și că…nu se poate altfel, dacă vrei să trăiești.
Ba se poate și altfel!
Dar dacă nimeni nu se hotărăște că se poate și altfel, este evident că nicio schimbare nu este posibilă.
Dacă înjuri președintele, guvernul și parlamentarii, dar te duci și dai mită ca să intri undeva…atunci președintele, guvernanții și parlamentarii nu vor fi vreodată alții sau altfel decât sunt acum.
Schimbarea începe cu fiecare, nu începe de sus!
Conducătorii nu pică din cer și nici nu vin din altă țară. Sunt educați în această țară și…se comportă ca atare.
Așa că oricine înjură incompetența altora…să tacă, dacă are ceva asemănător prin curte.
Cineva ar putea spune că nu se compară hoția mică cu hoția mare.
Ba se compară!
Și nu numai că se compară, dar devine din ce în ce mai evident faptul că a doua pornește de la prima.
Și că nu vom ajunge nicăieri până când oamenii nu vor realiza că a nu renunța la obiceiurile proaste nu aduce un mare câștig…ci înseamnă a-și săpa groapa, până la urmă, pentru ei și pentru copii lor.
Dumnezeu (sau istoria, pentru cei care n-au Dumnezeu) răsplătește celor care rabdă și suferă multă vreme…și răsplătește și celor care tot timpul aspiră numai la nedreptate.