Predică la Sfinții Mucenici Brâncoveni [16 august 2014]

© Basilica

 Iubiții mei,

Doamna Maria Brâncoveanu, soția Sfântului Mucenic Constantin Brâncoveanu, a adus Sfintele Moaște ale soțului ei în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, în 1720 și le-a îngropat acolo. Și din inscripția de pe candela pe care a pus-o deasupra mormântului, aflăm că ele au fost îngropate la București pe 12 iulie 1720.

În fotografia supra este fostul amplasament al mormântului Sfântului Constantin, după ce Sfintele sale Moaște au fost puse în raclă și locul a fost reamenajat.

În 2013 a fost pictată această Sfântă Icoană a Sfinților Mucenici Brâncoveni…de pe care putem citi, în mod lizibil, numele Sfinților Brâncoveni pomeniți astăzi: Sfântul Constantin Voievod, Sfântul Constantin, Sfântul Ștefan, Sfântul Radu, Sfântul Matei (cei 4 copii ai Sfântului Constantin Brâncoveanu) și Sfântul Ianache Sfetnicul. Adică 6 Sfinți Mucenici.

© Lumina

Însă la București, în Biserica pomenită mai sus, noi găsim doar Sfintele Moaște ale Sfântului Constantin Brâncoveanu, racla cu Sfintele sale Moaște fiind aceasta:

© Patriarhia. ro

Iar Sfintele Moaște ale Sfântului Constantin Brâncoveanu, înainte de a fi introduse în raclă, arătau așa:

© Basilica

Adică niște oase pline de putere dumnezeiască, pentru că slava lui Dumnezeu a fost și este în ele. Pentru că slava lui Dumnezeu a fost în Sfântul Constantin pe când el trăia, dar a rămas în Sfintele sale Moaște și după martirizarea lui.

Și vă vorbeam într-o predică anterioară despre experiența mistică pe care am trăit-o, când m-am rugat, recent, la Sfintele sale Moaște. Și sunt convins că astfel de trăiri duhovnicești au mulți oameni care vin și se roagă Sfântului Constantin și sărută cu evlavie Sfintele sale Moaște.

Pentru că el e viu la Dumnezeu, el se roagă pentru noi iar simțirile sfinte pe care le trăim în apropierea sa sunt daruri ale iubirii sale față de noi.

Căci nu numai noi facem efortul de a veni și de a i ne închina lui…ci și el vine, cu repeziciune dumnezeiască, în ajutorul nostru. Pentru că se roagă pentru noi Prea Sfintei Treimi. Se roagă pentru Biserica lui Dumnezeu, pentru țara noastră, pentru întreaga lume, pentru mântuirea tuturor.

Pentru că Sfinții lui Dumnezeu doresc tot la fel de mult mântuirea lumii ca și Dumnezeul nostru. Căci în ei este slava lui Dumnezeu care îi învață pe Sfinți să compătimească cu lumea. Să se roage neîncetat pentru lume. Să vrea mântuirea și sfințirea oamenilor.

Sfinții Mucenici Brâncoveni au fost închiși la Istanbul în martie 1714. În cetatea Edikule, care arată astăzi așa. Era Săptămâna Patimilor. Li s-a cerut să se convertească la islam și ei au refuzat. Au fost chinuiți îndelung…și martirizarea lor a avut loc pe 15 august 1714, în ziua în care Sfântul Constantin Brâncoveanu a împlinit 60 de ani. Care s-a produs prin tăierea capului.

Primul cap tăiat a fost cel al Sfântului Mucenic Ianache Văcărescu Sfetnicul.

După care Sfântul Constantin Brâncoveanu a văzut cum îi sunt martirizați cei 4 fii…

Și turcii au început cu cel mai mare și au terminat cu cel mai mic: Sfinții Mucenici Constantin, Ștefan, Radu și Matei.

Și se observă și din Icoana lor de deasupra diferența de vârstă.

Ultimul a fost Sfântul Mucenic Constantin Brâncoveanu, cel care a fost Domnul Țării Românești între 1688 și 1714. Adică pentru 26 de ani.

După care, capetele Sfinților Mucenici „au fost purtate de turci prin Constantinopol, în vârful suliţelor, iar trupurile le-au fost aruncate a doua zi în Bosfor. Nişte pescari creştini le-au găsit pe mare şi le-au îngropat în mănăstirea grecească din insula Halki”.

Sultanul care i-a martirizat a fost Ahmed al III-lea iar Sfintele lor Moaște „au fost înmormântate la Mănăstirea „Sfânta Maria“ Camariotissa de pe insula Halki”.

Nu știu unde sunt celelalte Sfinte Moaște ale Sfinților Brâncoveni…dar Sfintele Moaște ale Sfântului Constantin Brâncoveanu sunt în mijlocul Bucureștiului. Și dacă vrem să ne întâlnim cu el, prin Sfintele sale Moaște, o putem face.

Pentru că suntem împreună cu Sfinții noștri prin rugăciune și prin citirea vieților lor. Ei, cei martirizați, fiind vii la Domnul, ne aud și ne văd și ne pot ajuta pe noi în toată ziua și în tot ceasul.

Numai să strigăm spre ei.

Numai să strigăm spre ajutorul lor.

Numai să îi rugăm pe ei ca să se roage Dumnezeului nostru treimic pentru noi. Pentru noi și pentru întreaga umanitate vie și adormită.

Pentru că Sfinții lui Dumnezeu știu cu adevărat să se roage!…

Noi credem că știm să ne rugăm, că știm ce să facem pentru mântuirea noastră…că mergem bine…Însă numai Sfinții lui Dumnezeu ne pot învăța să ne rugăm, să trăim bine, să ne vedem cu adevărat.

Și de aceea ei sunt mereu în viața noastră, ei, Sfinții lui Dumnezeu și Îngerii Lui și, mai ales, Prea Curata Stăpână, pentru că fără ei nu știm nimic serios, nimic sfânt, nimic curat despre Dumnezeu și viața ortodoxă.

Anul 2014 e anul comemorativ al Sfinților Mucenici Brâncoveni pentru că se împlinesc 300 de ani de la martirizarea lor. Iar cărțile care s-au scris și care se vor scrie despre ei și despre oricare alt Sfânt al românilor ni-i va aduce tot mai aproape de noi.

Numai să citim aceste cărți! Numai să vrem să îi cunoaștem pe Sfinți așa după cum ei vor să intre în viața noastră.

Pentru că Sfinții vor să intre în viața noastră la modul definitiv. Ei vor să rămână cu noi și noi să fim cu ei pentru veșnicie. Pentru că Sfinții vor să ne învețe necesitatea absolută a vieții cu Dumnezeu. Vor să ne facă ca ei.

De aceea, când ne rugăm Sfinților lui Dumnezeu să nu cerem de la ei doar lucruri pământești, deși și astea sunt bune și necesare. Și noi avem nevoie de ele din destul. Ci să le cerem Sfinților și să nu ne părăsească nicicând. Să fie mereu cu noi. Și acum și veșnic, pentru că adevărata relație nu e de trei clipe sau de trei ani ci e veșnică.

Așadar, iubiții mei, în zilele acestea de bucurie sfântă ale praznicului Prea Curatei Stăpâne, praznicul de azi, de pe 16 august, e pentru noi, românii, și o zi în care trebuie să conștientizăm tot mai mult ce contează cu adevărat.

Pentru că, pentru Sfinții Mucenici Brâncoveni a contat credința și viața ortodoxă în primul rând.

Nu s-au putut închipui fără a fi și a trăi ortodox.

Iar când cel mai mic Mucenic de azi, Sfântul Matei, a ezitat…tatăl său, Sfântul Constantin Brâncoveanu, l-a întărit și el a primit să moară pentru Hristos ca și frații săi.

Pentru că mucenicia e alegere, pentru că iubirea e alegere.

Și cine alege să trăiască și să moară pentru Dumnezeu, acela alege să Îl iubească pe El mai mult decât pe sine și decât întreaga lume.

Să ne lăsăm învățați de Sfinții Lui ce trebuie să facem, ce trebuie să simțim, cum trebuie să gândim, cum trebuie să acționăm în ziua de azi!

Să nu mai copiem gesturi și moduri de a vorbi și de a fi ale trecutului ci să fim de un realism necruțător, dar totodată plini de o evlavie și de o teologie suplă și frumoasă.

Pentru că putem fi ortodocși și în hainele și în dogoarea vremii de acum.

Putem fi ortodocși dacă ne lăsăm sufletul să simtă ce trebuie făcut azi, acum, în clipa de față.

Pentru că numai astfel putem trăi pentru Dumnezeu și pentru oameni, adică slujind lui Dumnezeu și oamenilor. Pentru ca să îi facem pe oameni să se îndrăgostească de viața cu Dumnezeu, adică de viața sfântă.

Îndrăgostiți-vă de Dumnezeu, iubiții mei!

Îndrăgostiți-vă, fără nici cea mai mică reținere, de Maica lui Dumnezeu, de Sfinții Lui, de Îngerii Lui!

Îndrăgostiți-vă de oameni!

Adică de faptul de a-i cunoaște și de a-i înțelege pe oameni în adâncul lor, în frumosul lor, în binele de care sunt în stare.

Ajutați-i să fie ei înșiși!

Pentru că a da aripi unui om înseamnă a-l ajuta, prin rugăciunile tale, să zboare.

Și omul care e ajutat să zboare…care e lăsat să zboare…va zbura cu un zbor fără seamăn spre Dumnezeu, pentru că e plin de iubirea pe care El o revarsă în noi.

Mai pe scurt: lăsați-L pe Dumnezeu să Își iubească creația Sa! Lăsați-L să ne învețe ce trebuie să facem! Și să Îi urmăm Lui, pentru că El ne duce la Sine! Amin.