Înjurături cuvioase

În urma sesizărilor mele, pe care le-am făcut aici și aici, cu privire la plagiatele lui Mihail Stanciu din teza mea doctorală, nu numai că nu am primit scuzele pe care le așteptam și le meritam, ci am primit…înjurături.

„O admiratoare” a lui Mihail Stanciu și-a dezbrăcat caracterul la comentarii, la articolele indicate, încercând să dilueze gravitatea faptelor comise de arhimandritul plagiator.

Zice că acesta n-a furat mare lucru de la mine…adică ce atâta tevatură…însă, dacă nu era mare lucru, de ce s-a mai ostenit atâta?! Pentru că s-a ostenit să le și publice – ba să le și comunice în emisiuni televizate, după cum ni se atrage atenția. Și se ostenește mai departe la un doctorat în Grecia…și s-ar putea să aflu peste cine știe cât timp că am fost tradusă în grecește, bineînțeles, sub numele lui Stanciu.

Înțeleg că Stanciu este foarte supărat pentru că a fost expus rușinii publice, dar nu e vina mea că încearcă să-și construiască o reputație de „cercetător” cu ajutorul furtului din munca mea.

„Admiratoarea” lui Stanciu încearcă să ne discrediteze, și pe mine și pe soțul meu (!), printr-o metodă securistică, aceea de a devia atenția…aruncând cu noroi asupra noastră…dar adevărul este că, până acum, nu am primit niciun răspuns în ceea ce privește sesizările noastre punctuale legate de plagiatele comise de Stanciu.

Nici Mihail Stanciu, nici „admiratoarea lui” nu au venit să explice de ce textele, argumentările și concluziile mele științifice sunt preluate în diverse texte publicate ale lui Stanciu (la nivel online, dar și în ediții de opere și în articole publicate în reviste de specialitate), fără a fi menționată sursa, adică teza mea de doctorat.

În timp ce victima este supusă unui dur „examen psihologic” de către „admiratoarea” lui Stanciu, hoțul scapă neexaminat…

Noi suntem invidioși și paranoici pentru că suntem….furați, în timp ce Stanciu e preasmerit pentru că formulează „contribuții științifice” cu ce citește din teza mea.

Iar „admiratoarea” zice că a găsit altundeva una din informațiile care se află în teza mea, însă, în mod foarte convenabil, uită să pună linkul sau să ofere citarea exactă pentru trimiterile la care face aluzie, în mod parșiv. Eu cred că e numai praf în ochi…

Însă Mihail Stanciu nu a furat de la mine doar idei și concluzii la care eu am ajuns după multă muncă și judecată asupra surselor, ci a furluat (vorba lui Creangă) fragmente întregi din parcursul exegetic pe care l-a aflat în teza mea doctorală.

Și cred că „admiratoarea” prea înfocată ar trebui să-și reorienteze intențiile psihanalitice. Pentru care probabil că are în spate tot atâția ani de studii în medicină câți are și Mihail Stanciu în a face analize critice și articole științifice – dacă nu cumva sunt una și aceeași persoană, care își arogă cunoștințe în domenii în care, de fapt, n-are niciun fel de experiență sau de competență.

Dar ceea ce a devenit o obișnuință, e greu de dezvățat…

Dacă vreți să înjurați mai departe…e o țară liberă. Însă injuriile nu vă absolvă de ceea ce sunteți. Dimpotrivă…