Despre ierarhia Bisericii în sec. I d. Hr. [4]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Studii
de Teologie Dogmatică Ortodoxă

(vol. 3)

 *

Partea întâi, a doua și a treia.

*

***

Cei 12 Sfinți Apostoli ai Domnului[1] și cei 70 de Sfinți Apostoli ai Lui[2], mulți dintre ei, au fost și episcopi ai unor Biserici locale sau au hirotonit episcopi, preoți și diaconi în Bisericile pe care le-au întemeiat. Și toți au trăit în secolul 1 al Bisericii.

Astfel, Sfântul Apostol Petru hirotonește episcop în Cezareea – presupun a Palestinei[3], dacă „s-a dus din Ierusalim în Cezareea”[4] –, în Sidon, în Vivli[5]. În Tripoli (Fenicia) îl hirotonește episcop pe Marson. Hirotonește episcop și în Laodiceea[6].

cei 12 Sfinti ApostoliSfinții 12 Apostoli ai Domnului[7]

În Siracuza Siciliei, Sfântul Apostol Petru îl hirotonește episcop pe Marchian iar în Tavromenia pe Pancratie[8]. În Ancira Galatiei hirotonește episcopi[9], în Antiohia îl hirotonește episcop pe Evod, în Nicomidia îl hirotonește episcop pe Prohor, care îl însoțea pe Sfântul Ioan Evanghelistul[10].

cei 70 Sfinti ApostoliSfinții 70 de Apostoli ai Domnului[11]

În Ilion, cetatea Helespontului, Sfântul Petru îl hirotonește episcop pe Sfântul Sfințit Mucenic Corneliu Sutașul[12], pomenit pe 13 septembrie[13].

În ultima sursă citată, adică în Viața lui, se pomenește despre faptul că Sfântul Corneliu l-a hirotonit preot pe Evnomie, pe care îl convertise[14].

Episcopul Evod al Antiohiei Siriei, amintit anterior, este Sfântul Apostol Evod, pomenit pe 7 septembrie[15]. Iar Sfântul Apostol Prohor, episcopul Nicomidiei, a avut moarte martirică și e pomenit pe 28 iulie, el fiind unul dintre cei 7 diaconi, dar e pomenit și pe 4 ianuarie, la Soborul celor 70 de Sfinți Apostoli[16].

Pentru Tars, Sfântul Apostol Petru l-a hirotonit episcop pe Urban, în Lichia Andriatiei l-a hirotonit episcop pe Epafrodit și în Efes pe Fugel[17]. Pe Apelie, fratele lui Policarp, l-a hirotonit episcop în Smirna, la Filipeni, în Macedonia, l-a hirotonit episcop pe Olimp, în Tesalonic pe Iason și în Corint pe Sila, ucenicul Sfântului Pavel[18]. În Patra l-a hirotonit episcop pe Irodion, iar în Tavromenia l-a învățat, botezat și hirotonit episcop pe Maxim[19].

În Roma, Sfântul Apostol Petru i-a botezat pe mulți și l-a hirotonit episcop al Romei pe Lin[20]. În Parachin, Petru l-a hirotonit episcop pe Epafrodit. Un altul decât primul pomenit. În Sirmia, Spania, Petru l-a hirotonit episcop pe Epenet, iar în Cartagina Africii l-a hirotonit episcop pe Crescent. În Teba Egiptului, Sfântul Petru l-a hirotonit episcop pe Ruf, iar în Alexandria Egiptului l-a hirotonit episcop pe Sfântul Marcu Evanghelistul[21].

După adormirea Maicii Domnului, Sfântul Apostol Petru a hirotonit episcopi și preoți în Mediolan și Fotichin[22] și episcopi, preoți și diaconi în Bisericile din Britania[23].

Reîntors la Roma, el l-a hirotonit episcop al Romei pe Sfântul Clement Romanul[24], la care ne-am referit anterior.

Pancratie sau Pangratie al Tavromeniei (Taormina) Siciliei este Sfântul Sfințit Mucenic Pangratie, pomenit pe 9 iulie și 9 februarie[25] iar Sfântul Apostol Sila, episcopul Corintului, a adormit în pace și e pomenit pe 30 iulie și pe 4 ianuarie[26]. Sfântul Apostol Irodion e pomenit pe 8 aprilie[27], pe când Sfântul Sfințit Mucenic Linus, papă al Romei, a fost episcop între 67-76 d. Hr.[28], fiind pomenit pe 23 septembrie[29].

Sfinții Apostoli Epenet și Crescent sunt pomeniți pe 30 iulie[30], Sfântul Apostol Ruf e pomenit pe 8 aprilie[31] iar Sfântul Evanghelist Marcu este pomenit pe 25 aprilie, pe 27 aprilie, pe 27 septembrie, pe 30 octombrie și pe 4 ianuarie[32]. Potrivit aceleiași surse, Sfântul Evanghelist Marcu a fost Episcopul Alexandriei Egiptului între anii 43-63 d. Hr.[33].

Sfântul Apostol Pavel hirotonește preoți în Listra, Iconiu și Antiohia Pisidiei[34]. Și este găzduit în casa Sfântului Apostol Filip, unul dintre cei 7 diaconi[35]. Însă, așa cum spuneam în primul studiu al cărții de față, Sfântul Pavel l-a hirotonit episcop al Atenei pe Sfântul Dionisie Areopagitul[36].

Sfântul Apostol Andrei, cel-întâi-chemat, a hirotonit preoți în Trapezunt[37], în Niceea[38] și în Sinopi[39]. Iar pentru Sinopi (Turcia) l-a hirotonit episcop pe Sfântul Apostol Filolog[40], unul dintre cei 70, care este pomenit pe 4 ianuarie și 5 noiembrie[41].

Pentru Bizantium, Sfântul Andrei l-a hirotonit episcop pe Sfântul Apostol Stahie[42], tot dintre cei 70, pomenit pe 31 octombrie și care a adormit în pace, după 16 ani de episcopat: 38-54 d. Hr.[43].

În Iraclia Traciei, Sfântul Apostol Andrei l-a hirotonit episcop pe Apelin[44]. Sau Apellos/Apelles, unul dintre cei 70, pomenit pe 31 octombrie[45].

În Ahaia, Sfântul Andrei a hirotonit episcopi și preoți[46] iar în Paleapatra l-a hirotonit episcop pe Stratoclis[47].

La pătimirea Sfântului Apostol Andrei au fost martori preoții și diaconii din Ahaia, care au și dat mărturie despre ea[48].

Sfântul Apostol Ioan, Evanghelistul, a hirotonit episcopi și preoți pentru insula Patmos[49].

Sfântul Apostol Filip, pomenit pe 14 noiembrie, l-a hirotonit pentru Elada pe episcopul Narcis[50]. Care este pomenit pe 31 octombrie ca episcop al Atenei[51]. Iar în Ierapolis[52], Siria, Sfântul Filip îl hirotonește episcop pe Ir[53].

Sfântul Apostol Vartolomeu, pomenit pe 11 iunie, tot în Ierapolis, după martirizarea Sfântului Apostol Filip, l-a hirotonit episcop pe Stahie[54].

Sfântul Apostol Toma, pomenit pe 6 octombrie și pe 30 iunie, l-a botezat pe Dionisie în India, care mai apoi va fi hirotonit episcop[55].

Sfântul Apostol Matei, pomenit pe 16 noiembrie și pe 30 iunie, l-a hirotonit episcop pe Platon pentru cetatea Mirmenia[56]. Iar episcopul Platon îl va hirotoni preot pe Matei, fostul ighemon, care, după moartea episcopului său, va fi hirotonit episcop[57].

De la Sfântul Sfințit Mucenic Ipolit al Romei avem lista celor 70 de Sfinți Apostoli ai Domnului[58], conținută de Codex Baroccianus 206[59], codex pe care îl găsim aici[60].

Astfel, potrivit mărturiei Sfântului Ipolit, Sfântul Iacov, fratele Domnului, a fost episcopul Ierusalimului. La fel și Sfântul Cleopa. Sfântul Anania, cel care l-a botezat pe Sfântul Pavel, a fost episcop al Damascului.

Sfântul Prohor a fost episcopul Nicomidiei, Sfântul Timon a fost episcop de Bostra, Sfântul Parmenas a fost episcop de Soli, Nicolae a fost episcop de Samaria, Sfântul Varnava a fost episcopul Milanului, Sfântul Marcu Evanghelistul a fost episcopul Alexandriei Egiptului[61].

Sfântul Sila a fost episcopul Corintului, Sfântul Silvanus a fost episcopul Tessalonicului, Sfântul Crisces/ Crescens a fost episcop de Carchedon în Galia, Epaenetus a fost episcop de Carthage, Sfântul Andronicus a fost episcop de Pannonia, Sfântul Amplias a fost episcopul de Odyssus, Sfântul Urban a fost episcop de Macedonia, Sfântul Stahis a fost episcop de Bizantium, Varnava a fost episcop de Heraclea (nu am nicio dată despre el), Phygellus a fost episcop de Efes dar s-a făcut părtaș lui Simon Magul, ca și Hermogenes, numărați ca al 25-lea și al 26-lea în lista Sfântului Ipolit[62].

Ajungând la numărul 27, Sfântul Ipolit spune că Demas s-a făcut „preot al idolilor”[63] căzând astfel din apostolat.


[1] A se vedea: http://orthodoxwiki.org/Apostles.

[2] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Seventy_disciples.

[3] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Cezareea.

[4] Viețile Sfinților pe luna iunie, retipărite și adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, după ediția din 1901-1911, Ed. Episcopiei Romanului, Mănăstirea Sihăstria, 1997, p. 479.

[5] Ibidem.

[6] Ibidem.

[7] Sfânta Icoană am preluat-o de aici:

http://iconreader.files.wordpress.com/2010/08/holyapostles_icon.gif.

[8] Viețile Sfinților pe luna iunie, ed. cit., p. 480.

[9] Ibidem.

[10] Ibidem.

[11] Sfânta Icoană am preluat-o din articolul de aici:

http://oca.org/saints/lives/2014/01/04/100017-synaxis-of-the-seventy-apostles.

[12] Viețile Sfinților pe luna iunie, ed. cit., p. 480.

[13] A se vedea:

http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-sfintit-mucenic-corneliu-sutasul.

[14] Ibidem.

[15] A se vedea:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie07.htm.

[16] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Prohor.

[17] Viețile Sfinților pe luna iunie, ed. cit., p. 481.

[18] Ibidem.

[19] Ibidem.

[20] Idem, p. 485.

[21] Ibidem.

[22] Ibidem.

[23] Idem, p. 486.

[24] Ibidem.

[25] A se vedea:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie09.htm.

[26] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Sila.

[27] Idem:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/aprilie/aprilie08.htm.

[28] Idem:

http://www.documentacatholicaomnia.eu/01_01_0067-0076-_Linus,_Sanctus.html.

[29] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Linus.

[30] Idem:

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/iulie/07-30-sf_apostoli_sila_silvan.html.

[31] Idem:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/aprilie/aprilie08.htm.

[32] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Marcu.

[33] Ibidem.

[34] Viețile Sfinților pe luna iunie, ed. cit., p. 491.

[35] Idem, p. 496.

[36] Viețile Sfinților pe luna octombrie, retipărite și adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române după ediția din 1901-1911, ed. a II-a, Ed. Episcopiei Romanului, Mănăstirea Sihăstria, 1999, p. 51.

[37] Viețile Sfinților pe luna noiembrie, retipărite și adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române după ediția din 1901-1911, Ed. Episcopiei Romanului, Mănăstirea Sihăstria, 1993, p. 610.

[38] Idem, p. 611.

[39] Idem, p. 613.

[40] Idem, p. 615.

[41] A se vedea:

http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Filolog.

[42] Viețile Sfinților pe luna noiembrie, ed. cit., p. 615.

[43] A se vedea:

http://orthodoxwiki.org/Apostle_Stachys.

[44] Viețile Sfinților pe luna noiembrie, ed. cit., p. 615.

[45] A se vedea:

http://orthodoxwiki.org/Apostle_Apelles.

[46] Viețile Sfinților pe luna noiembrie, ed. cit., p. 617.

[47] Idem, p. 619.

[48] Ibidem.

[49] A se vedea:

http://paginiortodoxe.tripod.com/vssep/09-26-sf_apostol_si_evanghelist_ioan.html.

[50] Viețile Sfinților pe luna noiembrie, ed. cit., p. 260.

[51] A se vedea:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie31.htm.

[52] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Hierapolis.

[53] Viețile Sfinților pe luna noiembrie, ed. cit., p. 261-262.

[54] Idem, p. 263, 265. Lucru reconfirmat și în Viețile Sfinților pe luna iunie, ed. cit., p. 171.

[55] Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. cit., p. 77.

[56] Viețile Sfinților pe luna noiembrie, ed. cit., p. 308.

[57] Idem, p. 311.

[58] Cf. Appendix to the Works of Hippolytus, p. 255-256, included in The Ante-Nicene Fathers, translations of The Writings of the Fathers down to A. D. 325, by the Rev. Alexander Roberts, D. D., and James Donaldson, LL. D, editors, and revised and chronologically arranged, with brief prefaces and occasional notes by A. Cleveland Coxe, D. D., volume V., Hippolytus, Cyprian, Caius, Novatian, Appendix, Pub. The Christian Literature Company, Buffalo, 1886, 699 p.

[59] Cf. Idem, p. 255, n. 9.

[60] A se vedea:

http://viewer.bodleian.ox.ac.uk/icv/page.php?book=ms._barocci_206&page=1.

[61] Cf. Appendix to the Works of Hippolytus, ed. cit., p. 255.

[62] Ibidem.

[63] Idem, p. 256.

Creatori de limbă și de viziune poetică în literatura română. Dimitrie Cantemir [11]

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

 Creatori de limbă și de viziune poetică
în literatura română:

Dosoftei,
Cantemir,
Budai-Deleanu,
Eminescu,
Arghezi,
Nichita

***

Pensula tainică a lui Cantemir continuă să zugrăvească fizionomia lăuntrică a înțeleptului, care nu se vede în afară, ci iradiază din interior, neputând fi reprezentată cu instrumente clasice și neputând corespunde, prin urmare, portretului literar clasic.

Această concepție este foarte apropiată de cea a Sfântului Antim Ivireanul – încă o apropiere, care se adaugă la cele câteva semnalate până acum, inclusiv de noi, de la caracterul poetic și ritmat (și/ sau rimat) al unor pasaje întinse până la – mai important – elemente de perspectivă comună.

Remarcam, în teza noastră doctorală dedicată Sfântului Antim, prezența a numeroase portrete spirituale care, ca mod de realizare, nu corespund genului clasic[1].

La rândul său, Cantemir construiește treptat profilul înțeleptului, care nu poate fi considerat un portret obișnuit. Reliefarea trăsăturile sale se face prin adăugarea continuă de trăsături, pe parcursul elaborării operei, prin mijloace diverse.

E un portret în relief, alcătuit prin aluvionări de materiale diferite, mai diafane sau mai grosiere: din tușe, din penițe, din mozaicuri, din lumini și umbre uneori, iar alteori din culori intense. Chiar piesele muzicale (incantațiile ritmice sau aliterațiile – Cantemir fiind „primul scriitor român care utilizează în mod intenţionat aliteraţia”[2]) au uneori sens pictural.

Elvira Sorohan descoperea „portretele psihologice anamorfozate ale Istoriei ieroglifice”, realizate printr-o „optică spirituală exagerată”. Exegeta se rezuma însă la exemplele unor portrete caricaturale și la „deformări ilariante”[3], ca posibilități de exprimare ale ironiei și satirei.

Există însă și portrete pozitive, realizate tot printr-o deformare, care este însă o exagerare sau o punere în evidență a trăsăturilor bune/ pozitive ale personajului (vom vedea pe parcurs). Deși este adevărat că ies în evidență caricaturile.

În general însă, la cei doi scriitori pomeniți, Antim și Cantemir, portretele nu sunt realizate în maniera obișnuită, precum, să zicem, cea a cronicarilor, din tradiția literară românească. Ceea ce ne conduce – iarăși și iarăși – la concluzia unor evidente intenții auctoriale, a unor certe manifestări de originalitate literară, deși niciunul dintre ei nu a pus literatura mai presus de scopul religios sau didactic-moral.

Dar să ne întoarcem la portretul înțeleptului, care ascunde adâncimi inaccesibile pentru o reprezentare strict fizionomică sau sumară (acesta era și motivul pentru care Antim recurgea la „portrete” pe care le-am numit suprarealist-duhovnicești și aceasta este, în esență, rațiunea pentru o exprimare alegoric-simbolistă a icoanei).

După ce a spus că înțeleptul nu are aripi, după cum nici nebunul coarne – din care înțelegem că, pentru Cantemir, înțeleptul este sinonimul sfântului, în timp ce nebunul este echivalentul păcătosului (cf. Ps. 13, 1) sau al diavolului – autorul continuă, în deja obișnuitele sale intervenții din paranteze, să contureze chipul inefabil al înțeleptului:

(înțelepții precum de laudele lumii fug,
așe pentru ca lumea de buni să-i laude,
înțelepți a să face s-au nevoit). /…/

 (ca lauda numelui de la dânșii
pre cât pot gonind,
ea singură pre atâta
asupră-le să alerge fac) /…/

 Lupul partea cea mai multă a vremii
tăcerii da

 [căci tăcerea capul filosofiii ieste,
și încă toată cinstea înțelepciunii
mai mult întrînsă să prijenește,
de vreme ce aplos a grăi
de la maice și de la mance [doice] ne deprindem;
frumos și mult a vorovi,
toate școalele, mai prin toate locurile
(nu cu puțină pagubă a tot muritoriul!),
pre canoane ne învață.

 Iară înțelepțește a tăcea
și vremea voroavii puține și grele
prea la puțini videm,
și învățătura tăcerii undeva
macară în lume a să profesui
nu audzim.

 O, fericita tăcere!
că totdeauna cu tăcerea ascultăm
și învățăm
orice ar fi de învățat
și pururea din fântâna tăcerii
cuvântul înțelepciunii au izvorât.

 Că cine tace mult,
mult gândește,
și cine mult gândește,
mai de multe ori ce-i mai cuvios nemerește.

Acela dară ce
ce-i mai de folos au nemerit,
dzic că, de va grăi,
va grăi mai negreșit][4].

Caracterizările acestea îl portretizează cu adevărat pe…înțeleptul cu aripi.

În iconografie există o singură reprezentare a unui Sfânt cu aripi, și anume a Sfântului Ioan Botezătorul, modelul unei maxime asprimi a ascezei:

http://roxanaiordache.files.wordpress.com/2014/01/sf-ioan-botezatorul-crestinortodox-ro.jpg

Preluată de la Roxana Iordache

Desigur, în timpul vieții nu toți oamenii i-au văzut aripile

De asemenea, despre mulți Sfinți isihaști se spune că au trăit ca niște îngeri în trup.

Este ipostaziată așadar, de către Cantemir, înțelepciunea ascetică, isihastă.

În ceea ce privește fuga de slava deșartă, nu este aici o semnificație izolată. Undeva mai sus[5] am oferit exemplul unui alt pasaj, poetizat de Nichita Stănescu, al cărui fond expresiv și ideatic este aproape identic cu al unui fragment extras de noi din Paza celor cinci simțuri a Sfântului Nicodim Aghioritul.

Cum Sfântul Nicodim reactualiza, de multe ori, textele Sfinților Părinți, este sigur că literatura patristică și isihastă reprezintă izvorul unor asemenea îndemnuri, precum cele de mai sus.

Elogiul tăcerii este, de asemenea, fără îndoială, o învățătură de sorginte monahală. Și iată-l pe Cantemir că nu se dă în lături de la a insera – precum Neagoe Basarab mai înainte – o filosofie care învederează, în mod evident, asceza în mănăstire sau în sihăstrie. Și aceasta în interiorul unui text care, în curgerea sa narativă, nu prevede astfel de evenimente – chiar dacă, mai târziu, va interveni episodul recluziunii Inorogului pe creasta unui munte înalt.

Acum însă, trâmbița Corbului –

Cine în lume ieste
atâta de înțelept
căruia altă înțelepciune
să nu-i trebuiască?

Cine între muritori
ieste atâta de învățat
căruia mai multă partea învățăturii
să nu-i lipsască?

Cine în tot theatrul acesta ieste
atâta de ascuțit la minte
carile vânt să socotească
a altora cuvinte?[6]

nu îl determină pe Lup să-și părăsească opțiunea sa de a nu se exprima public în fața gloatelor varvare [barbare], adică neiubitoare de rațiune.


[1] A se vedea Gianina Picioruș, Antim Ivireanul: avangarda literară a Paradisului. Viața și opera, Teologie pentru azi, București, 2010, p. 264-288,

http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/10/antim-ivireanul-avangarda-literara-a-paradisului-viata-si-opera-2010/.

[2] Gheorghe Chivu, Dimitrie Cantemir și limba română literară veche, în rev. Limba Română, Chișinău, nr. 10-12, anul XVII, 2007, cf.

http://www.limbaromana.md/index.php?go=articole&n=617.

[3] Cf. Elvira Sorohan, Cantemir în cartea ieroglifelor, op. cit., p. 123-124.

În opinia sa, „Istoria ieroglifică este în literatura manieristă o „perspetivă curioasă”, o operă similară anamorfozei picturale a „Vexierbild”-ului (tablou cu secret), practicat încă din Renaștere. Portretul transformat, supradilatat și ascuns sub mască este o recunoscută pasiune a scriitorului Cantemir”, cf. Idem, p. 124.

[4] Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 82-83.

[5] A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2014/07/17/creatori-de-limba-si-de-viziune-poetica-in-literatura-romana-dimitrie-cantemir-2/.

[6] Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 83.