Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 27 august 2014

Sfântul Apostol Evodios, Epistola Lumina (fragmente)

Traduceri patristice

vol. 5

*

 Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

 ***

Sfantul Apostol EvodiosEvodios 1Sfântul Apostol Evodios, Epistola Lumina (fragmente)

1. Hristos, cu mâinile Sale, l-a botezat [evaptise] numai pe Petros. Iar Petros [i-a botezat] pe Andreas și pe fiii lui Zebedei. Iar Andreas și ai lui Zebedei [i-au botezat] pe ceilalți Apostoli. Iar pe cei 70 [de Sfinți Apostoli] i-au botezat Petros și Ioannis Teologul.

Evodios 2

2. De la Botezul și până la Patima lui Hristos au trecut 3 ani. Iar de la Patima și Învierea și Înălțarea întru cer [a Domnului] până la uciderea cu pietre a lui Stefanos sunt 7 ani. Iar de la mucenicia lui Stefanos până la arătarea luminii [dumnezeiești] lui Pavlos sunt 6 luni. De la arătarea luminii [dumnezeiești] lui Pavlos până la adormirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu sunt trei ani. Iar toți [anii] de la nașterea lui Hristos până la mutarea [la cer] a Sfintei Născătoare de Dumnezeu sunt 44 de ani.

Căci [Maica Domnului] a fost adusă la Templu la vârsta de trei ani și în Sfânta Sfintelor a viețuit până la 11 ani. Și apoi, prin mâna preoților, a fost dată lui Iosif spre păzire. Și a stat 4 luni în casa lui Iosif, după care [a avut loc] bună-vestirea Arhanghelului Gavriil. Și [Maica lui Dumnezeu] a născut pe Lumina lumii pe când avea 15 ani, în ziua de 25 a lunii decembrie.

Evodios 3Astfel, anii vieții [Domnului] au fost 33 de ani. Căci Logosul Cel-mai-înainte-de-veci [o proeonios Logos] și Fiul [lui Dumnezeu] atât a viețuit pe pământ.

Și de la răstignirea [Domnului], [Maica Domnului] a locuit în casa lui Ioannis 11 ani. Astfel, adunați împreună, anii [Maicii Domnului] sunt 59 de ani. Și în casa lui Ioannis, [despre care] s-a spus, Domnul a săvârșit pentru prima oară Paștile cel mistic/ tainic [tu Pasha mistirion], împreună cu Ucenicii [Săi].

De acolo [au plecat] cântând imne, venind întru Muntele Măslinilor [Oros ton Eleon], întru satul Ghetsemani. Acolo, de frica iudeilor, [Apostolii] s-au ascuns. Acolo au încuiat ușile și [tot acolo] li S-a arătat Ucenicilor Cel înviat. Și El le-a suflat întru fața lor și

Evodios 4le-a dat pe Duhul Sfânt. Acolo, a opta zi [de la învierea Sa dintre cei morți], [s-au petrecut] cele ale încredințării lui Tomas. Acolo, Duhul Sfânt, în vederea limbilor, a locuit [în ei] de la Cincizecime. Acolo a fost hirotonit [ehirotonisan] Dreptul Iacovos, primul episcop al Ierusalimelor [proton episcopon ton Ierusolimon] și Stefanos și ceilalți șase diaconi care fuseseră aleși.

Evodios 5


[1] Traducere din limba greacă veche de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș.

[2] Sfânta Icoană e preluată de aici:

http://images.oca.org/icons/lg/september/0907evodia.n.onesiphorus.jpg.

[3] Textul tradus:

Evodios 6

Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [43]

Traduceri patristice

*

vol. 5

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*** Sfantul Augustin al Hipponei

Sfântul Augustin,

Episcopul Hipponei

(13 noiembrie 354-28 august 430,

pomenit la 15 iunie în Biserica Ortodoxă)

*

Despre Sfânta Treime

 [cartea a treia]

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a.

***

Sau, pentru că nu s-a spus: i-a grăit lui Îngerul sau i s-a arătat, de aceea vor îndrăzni [oare] să spună că, într-adevăr, lui Moise i s-a făcut prin Înger acea vedere sau acel glas, pentru că astfel este scris, dar lui Avraam i S-a arătat și i-a glăsuit Dumnezeu prin [însăși] firea/ ființa Sa [per substantiam Suam], pentru că nu s-a făcut pomenire despre Îngeri?

[Dar] ce [se poate spune despre faptul] că nici la Avraam nu s-a tăcut despre Înger? Căci astfel citim, atunci când, jertfindu-l pe fiul său[1], i s-a poruncit:

„Și a fost, după aceste cuvinte, că Dumnezeu l-a ispitit pe Avraam și a zis către el: Avraame, Avraame. Și acela a zis: „Iată-mă pe mine [ecce ego]. Și i-a zis lui: „Ia pe iubitul tău fiu, pe care îl iubești, pe Isaac, și du-te în pământ înalt [terram excelsam] și oferă-l pe el acolo în ardere de tot [in holocaustum], pe un munte, pe care îți voi zice [Eu]” (Fac. 22, 1-2).

Desigur, aici este menționat Dumnezeu [ca Cel care vorbește cu Sfântul Profet], [și] nu Îngerul.

Puțin mai încolo, însă, astfel vorbește [se habet] Scriptura: „Și, întinzându-și Avraam mâna sa, a apucat sabia ca să ucidă pe fiul său. Și i-a grăit lui Îngerul Domnului din cer și i-a zis lui: „Avraame, Avraame”. Și a zis [a răspuns]: „Iată-mă pe mine”. Și i-a zis: „Nu-ți ridica mâna ta asupra copilului, nici să-i faci lui ceva [rău]” (Fac. 22, 10-12).

Ce se mai răspunde la aceasta[2]? Sau urmează [ca ei] să spună că Dumnezeu a poruncit să fie ucis Issac, iar Îngerul n-a îngăduit? Mai mult, că tatăl însuși [al copilului] s-a supus Îngerului ca să-l cruțe, [făcându-se astfel] împotrivitor poruncii lui Dumnezeu, care a poruncit să fie ucis?

Această gândire este [demnă] de râs și de lepădat.

Dar, pentru ca să nu se dea niciun loc acestei [gândiri] atât de crase și de abjecte [tam crasso et abjecto], Scriptura continuă imediat: „Am cunoscut, deci, acum, că tu te temi de Dumnezeu și nu îl cruți pe fiul tău iubit pentru Mine” (Fac. 22, 12).

Ce este [ce înseamnă acest] pentru Mine, dacă nu pentru El, care poruncise a fi ucis [Sfântul Isaac]?

Așadar, Dumnezeul lui Avraam este același, care [mai este numit și] Înger, sau mai degrabă [ar trebui să spunem]: Dumnezeu prin Înger?

Ascultă ceea ce urmează. Căci, deși acest Înger s-a exprimat foarte clar [manifestissime], ia aminte totuși cum se leagă [de ceea ce s-a spus înainte]:

„Ridicându-și Avraam ochii săi, a văzut, și iată un berbec cu coarnele ținute în copacul sabech [in arbore sabech]. Și s-a dus Avraam și a luat berbecul și l-a adus pe el ardere de tot pentru Isaac, fiul său. Și a numit Avraam numele locului aceluia: Domnul a văzut, ca să se spună până astăzi că Domnul S-a arătat [visus est] în munte” (Fac. 22, 13-14).

După cum puțin mai înainte [zicând] că Dumnezeu a zis prin Înger: „Am cunoscut, deci, acum, că tu te temi de Dumnezeu”, nu trebuie să se înțeleagă că Dumnezeu a cunoscut atunci, ci a condus [astfel înțelegerea] pentru ca prin [numirea lui] Dumnezeu, însuși Avraam să se cunoască [pe sine], [de] câtă bărbăție a inimii a avut în a asculta de Dumnezeu până la junghierea unicului fiu.

Prin vorbirea în acest fel este arătată, prin efect, aceea care produce [efectul, anume cauza]. Așa după cum se zice: frigul leneș [frigus pigrum], pentru că [frigul] ne face leneși.

De aceea s-a spus că [Dumnezeu] a cunoscut, pentru că El Însuși l-a făcut pe Avraam să cunoască, căruia se putea să-i rămână ascunsă tăria credinței lui, dacă nu ar fi probat-o printr-o asemenea experiență.

Astfel și aici a numit Avraam numele locului aceluia Domnul a văzut: adică a făcut să fie [El Însuși] văzut.

Căci a zis, continuând: „ca să se spună până astăzi că Domnul S-a arătat [visus est] în munte”.

Iată că același Înger este numit Domnul. În ce fel [se poate înțelege aceasta], decât numai: [Dumnezeu vorbește] prin Îngerul Domnului?


[1] Vrând să îl jertfească.

[2] De către cei cu care polemizează Sfântul Augustin.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno