Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [44]
Traduceri patristice
*
vol. 5
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*** 
Sfântul Augustin,
Episcopul Hipponei
(13 noiembrie 354-28 august 430,
pomenit la 15 iunie în Biserica Ortodoxă)
*
Despre Sfânta Treime
[cartea a treia]
*
Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a.
***
Însă, totuși, în cele ce urmează, Îngerul vorbește întru totul profetic și se arată în mod desăvârșit că Dumnezeu vorbește prin Înger: „Și l-a chemat”, spune, „Îngerul Domnului pe Avraam, din nou, din cer, zicând: M-am jurat prin Mine [per Me], zice Domnul, pentru aceea că ai făcut acest cuvânt[1] și nu l-ai cruțat pe fiul tău iubit pentru Mine” (Fac. 22, 15-16) etc.
Cu siguranță că aceste cuvinte, pe care le spune cel prin care vorbește Domnul: Aceasta zice Domnul, [pe acestea] cu adevărat Profeții obișnuiesc să le aibă [să le grăiască]. Oare Fiul lui Dumnezeu vorbește de la Tatăl [spunând] „Zice Domnul”, și este El Îngerul Tatălui? Dar ce?
Despre cei trei bărbați, nu le atrage [lor, ereticilor,] atenția felul în care [aceștia] îi grăbesc [să recunoască adevărul], fiindcă se spusese mai înainte: I S-a arătat lui Domnul [Visus est ei Dominus]?
Oare pentru că i-a numit bărbați, [înseamnă că] nu erau Îngeri? Să-l citească pe Daniel, care zice: „Iată un bărbat, Gavriil [Gabriel]” (Dan. 9, 21).
26. Dar de ce întârziem mai mult a le închide gura acelora printr-o altă dovadă foarte clară și importantă, unde nu se spune Înger la singular, nici bărbați la plural, ci se zice, în general, Îngeri? Prin care nu s-a făcut o învățătură oarecare, ci se arată în mod clar însăși Legea dată, despre care, cu siguranță, niciun credincios nu se îndoiește că Dumnezeu i-a dat-o lui Moise ca să supună [ad subjugandum] poporul lui Israel, dar pe care, însă, i-a dat-o prin Îngeri.
[Căci] Ștefan vorbește astfel: „[Fiind] tari în cerbice [dura cervice]”, zice, „și netăiați împrejur la inimă și la urechi, voi întotdeauna ați stat împotriva Duhului Sfânt, ca și părinții voștri. Care dintre Profeți nu a fost prigonit de către părinții voștri? Și i-au omorât pe aceia care mai înainte au vestit despre venirea Celui Drept, Căruia acum voi I-ați fost trădători și ucigași, care ați primit Legea prin edictele/ hotărârile Îngerilor [in edictis Angelorum] și nu ați păzit-o” (F. Ap. 7, 51-53).
Ce poate fi mai clar decât aceasta? [Și] care [să vină] de la o atât de mare autoritate?
Așadar, prin hotărârile Îngerilor s-a dat Legea acelui popor, dar prin ea a fost pregătită și anunțată venirea Domnului Iisus Hristos.
Și, așa-zicând, Însuși Cuvântul lui Dumnezeu era în Îngeri, într-un mod minunat și inefabil [miro et ineffabili modo], [Îngeri] prin ale căror hotărâri s-a dat însăși Legea. De unde zice în Evanghelie: „Dacă ați fi crezut în Moise, ați fi crezut și Mie. Căci despre Mine a scris acela” (In. 5, 16).
Așadar, Dumnezeu a vorbit atunci prin Îngeri. Prin Îngeri Fiul lui Dumnezeu, Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni, Și-a pregătit venirea Sa viitoare din sămânța lui Avraam, ca să îi găsească pe aceia care Îl primesc, care își mărturisesc vinovățiile/ răutățile [reos], pe care Legea neîmplinită îi făcea păcătoși [transgressores].
De unde și Apostolul zice către galateni: „deci ce [este] Legea? A fost pusă din cauza păcatului [transgressionis], până când era să vină sămânța celui căruia i s-a făgăduit [semen cui promissum est][2], [fiind] așezată prin Îngeri în mâna Mijlocitorului” (Gal. 3, 19): aceasta a fost așezată/ rânduită prin Îngeri în mâna Sa.
Așadar, nu S-a născut prin naștere firească [per conditionem], ci prin putere [dumnezeiască].
Dar [ca dovadă] că nu pe vreunul dintre Îngeri îl numește Mijlocitor, ci pe Însuși Domnul Iisus Hristos, întrucât s-a cuvenit să Se facă om, iată [ce spune] și în altă parte: „Unul”, zice, „[este] Dumnezeu și unul Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: omul Hristos Iisus” (I Tim. 2, 5).
Prin urmare, acel Paști întru jertfirea mielului (Ieș. cap. 12) [a fost o prefigurare]. Prin urmare, toate acelea care [vorbeau tainic] despre venirea lui Hristos în trup și despre ceea ce avea să pătimească, dar și despre Înviere[a Lui], au fost arătate/ simbolizate [figurantur] în Lege, care s-a dat prin hotărârile Îngerilor [in edictis Angelorum], în care Îngeri era [arătat/ simbolizat], desigur, și Tatăl, și Fiul, și Duhul Sfânt. Și [era] uneori Tatăl, alteori Fiul, alteori Duhul Sfânt, [iar] alteori Dumnezeu [Sfânta Treime] era închipuit/ simbolizat [figurabatur] prin aceia [prin Îngeri], fără nicio diferență personală[3].
Deși [Dumnezeu] S-a arătat în chipuri văzute și simțite/ sensibile [în vedenie/ extaz dumnezeiesc], totuși [S-a arătat] prin făptura Sa [, prin Îngeri, adică], nu prin fire[a Sa] [non per substantiam]. [Însă] inimile văzătorilor Aceluia [care S-a arătat prin Îngeri] au fost curățite prin toate acelea care au fost văzute [duhovnicește] cu ochii și auzite [duhovnicește] cu urechile.
[1] Ai vrut să împlinești porunca Mea.
[2] Hristos din sămânța Sfântului Avraam.
[3] Ca în cazul vedeniei arătate Sfântului Avraam, la stejarul lui Mamvri.