Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Predică la 9 ani de Dumnezeiască Preoție [17 septembrie 2014]

Sfintele Mucenite Sofia, Pistis, Elpis si Agapis

Iubiții mei[1],

Astăzi, când împlinesc 9 ani de când am fost hirotonit preot și hirotesit duhovnic, dau mărturie despre faptul că preotul este umplut de slava lui Dumnezeu în mod zilnic pentru ca să slujească lui Dumnezeu și oamenilor. Căci atunci când preotul strigă către El, Dumnezeu îi răspunde și atunci când el Îl cheamă, El vine și ne mântuiește.

Dau mărturie despre faptul că Dumnezeu lucrează prin întreaga ierarhie bisericească într-un mod foarte copleșitor, îndumnezeitor, pe măsură ce ne lăsăm pătrunși și conduși zilnic de Dumnezeu.

Și când vezi cum Dumnezeu te umple cu slava Lui, când vezi cum El te curățește, te luminează, te sfințește, te ridică din boală, te întărește în drumurile și slujbele tale, crește intimitatea ta cu El.

De aceea, preoția este prietenie cu Dumnezeu, este îndrăzneală la Dumnezeu, este ardere continuă sub ochii lui Dumnezeu, pentru că toate slujbele și predicile și faptele noastre sunt făcute cu El și în fața Lui.

Și preoția, pe fiecare zi, te face să fii tot mai încăpător, tot mai blând, tot mai încrezător în mântuirea oamenilor, în îndreptarea lor, în sfințirea lor, pentru că vezi pe fiecare zi cum oamenii se schimbă în mod real.

De la slujbă la slujbă tu ești altul. De la o predică la alta tu te-ai schimbat. Pentru că schimbarea în bine e o schimbare de profunzime, binele cere tot mai mult bine, cunoașterea cere tot mai multă cunoaștere, delicatețea vrea să fie tot mai atentă, frumusețea sporește ca o pace imensă în ființa ta.

Preoția este viață dedicată cu totul lui Dumnezeu. Fără ca prin aceasta să fie oarbă la problemele reale ale oamenilor, la grijile, la neștiința, la problemele lor. Dimpotrivă, viața cu Dumnezeu te face tot mai capabil să-i vezi pe oameni, să îi asculți, să îi ajuți, să îi faci să își conștientizeze starea lor interioară, să îi faci vii.

Preoția se roagă, gândește binele pentru toți, se îngrijește de evlavia și de credința oamenilor, intervine discret și delicat în viața lor. Pentru că atunci când îți asumi pe oameni în rugăciune, când îi porți în tine, vrei tot mai mult să îi cunoști, să îi auzi, să îi iubești.

Iubirea duhovnicească între oameni pornește de aici: de la rugăciunea împreună, de la rugăciunea făcută de unii pentru alții, de la acceptarea diversității.

Nu poți fi preot fără să admiți faptul că orice om e unic și că orice om are nevoi generale dar și speciale. Pentru că toți avem nevoi de rugăciune, de post, de faptul de a fi spovediți și împărtășiți, de citire și de priveghere. Însă, pe lângă acestea, în relațiile cu oamenii, fiecare are nevoie să îl înțelegi așa cum este el, să îi dai atenția pe care și-o dorește, să te raportezi la el așa cum își dorește.

Și aici, în acest domeniu vast al implicării directe, preoția devine revelatoare pentru oameni, pentru că se deschide între preot și oameni un ocean de înțelegeri sfinte. Și cele pe care credincioșii le află de la preot, în diverse ipostaze ale vieții lor, sporesc cunoașterea și experiența lor bisericească.

De aceea, preoția este o continuă chemare și pogorâre a harului în viața Bisericii, o continuă luminare a oamenilor, o continuă întâlnire reală cu noi înșine. Pentru că atât preotul cât și credincioșii își înțeleg, împreună, atât bunele cât și relele lor, dar înțeleg totodată faptul că schimbarea cea bună și trainică e de la Dumnezeu și El este Cel care ne schimbă pe toți în mod fundamental.

Am început predica de azi cu Icoana mamei, cu cele trei fiice ale ei, care au fost martirizate în anul 137 d. Hr.[2]. Cu Sfintele luminătoare ale preoției mele…care îmi sunt foarte dulci inimii mele.

Mama, Înțelepciunea, le-a născut pe cele trei fiice martire: Credința, Nădejdea și Dragostea. Iar Pistis avea 12 ani, Elpis 10 ani, Agapis 9 ani[3]…fiind în plină copilărie și frumusețe. Și numai când au fost puse în fața chinurilor au înțeles ce mare e puterea credinței și ce minuni face Dumnezeu cu cei care suferă din dragoste pentru El.

Au fost martirizate de împăratul Hadrianus[4]…cu o cruzime nebună.

Sfânta Pistis [Credința] a fost dezbrăcată și bătută foarte tare, nevoind să jertfească zeiței Artemis[5].

I-au tăiat sânii…și în loc de sânge a curs lapte[6]. A stat două ore pe un grătar pus pe foc, apoi a fost aruncată într-o căldare plină cu smoală și ulei, tot pusă pe foc…dar nimic n-a vătămat-o[7]. Și a fost martirizată prin tăierea capului[8], pentru că toate patru erau din Italia și aveau cetățenie romană[9].

Suferințe îndurate la 12 ani…cu o credință matură…când mulți dintre copiii noștri abia fac diferența între Viețile Sfinților și basme.

Sfânta Elpis [Nădejdea], la 10 ani, a fost dezbrăcată și bătută fără milă. A fost aruncată în foc dar focul nu a ars-o. Apoi au spânzurat-o și au strujit-o cu unghii de fier[10]. În cele din urmă, i s-a tăiat și ei capul cu sabia[11].

Asta în timp ce Sfânta Sofia [Înțelepciunea], mama lor, privea cu durere imensă…cum fiicele ei sunt chinuite în mod inuman.

Cea mai mică, Sfânta Agapis [Dragostea], de 9 ani, a fost întinsă pe o roată și bătută cu toiege. I se desfăceau mădularele din cauza bătăilor…sângele curgea șiroaie…A intrat într-un cuptor aprins și…s-a aflat nevătămată, dănțuind dimpreună cu Sfinții. Apoi au scos-o de acolo și i-au găurit încheieturile cu sfredele[12].

În cele din urmă a fost și ea tăiată cu sabia[13], ca și surorile ei.

Interesant e faptul, că deși Hadrianus și-a dat seama că și mama lor e creștină, Sfintei Sofia nu i-a făcut nimic. A lăsat-o doar să participe la martirizările fiicelor sale…ca să fie o rană vie

Sfânta Sofia și-a îngropat fiicele la un loc, a stat 3 zile la mormântul lor și a adormit în mod minunat, cu voia Domnului. Fiind îngropată cu Sfintele Mucenițe, pentru că a trăit și ea martirizarea cea bună[14].

Tot în această zi sfântă e pomenită și Sfânta Muceniță Teodota, care a pătimit în secolul al III-lea d. Hr., în timpul împăratului roman Severus Alexander[15]. Ea a fost atârnată și zgâriată pe pântece multe ceasuri, apoi a fost întemnițată, fiind vindecată în mod minunat[16]. Apoi au băgat-o într-un cuptor aprins și a ieșit de acolo nevătămată, după o zi de stat în foc. Intră din nou în foc și focul nu o arde. E legată și dusă în Niceea. Și pentru că se roagă într-o capiște idolească și toți idolii cad și se zdrobesc, a fost dată să fie tăiată cu fierăstrăul. Fierăstrăul s-a tocit…și i s-a tăiat capul cu sabia[17], ca și celor trei fecioare de mai înainte.

Tot azi o avem pomenită și pe Sfânta Muceniță Agatoclia, care era slujnica unui creștin. Însă soția acestuia era eretică pavliciană și nu suporta ortodoxia Sfintei Agatoclia[18].

Sfanta Mucenita AgatocliaDe aceea, timp de 8 ani, stăpâna ei eretică a ocărât-o pe Sfânta Agatoclia și a bătut-o cu pietre peste gât, fugărind-o desculță pe locuri colțuroase. I-a zdrobit coastele cu un ciocan de fier și i-a ars limba. În cele din urmă, i-a turnat jăratec pe gât…și astfel a plecat la Domnul[19].

Mai sunt și alți Sfinți pomeniți azi…însă m-am rezumat la Sfintele pomenite în ediția românească. Sfinte Mucenițe de la care eu învăț mereu prețul jertfei pentru credință. Faptul că în niciun secol oamenii Bisericii nu au fost scutiți de chinuri. Pentru că în niciun secol creștinii nu au scăpat de greșita înțelegere a vieții lor.

De aceea, bucuriile dumnezeiești ale preoției vin la pachet cu multele dureri, șicane, minimalizări ale tale pentru faptul că ești preot. Bineînțeles, durerile vin din partea celor care nu înțeleg viața ta. Vin din partea celor care nu te acceptă, nu te vor…ca slujitor al lui Dumnezeu.

Însă sunt dureri pe care le trăim din cauza credinței noastre și nu pentru că am făcut vreun rău altora. Sunt durerile dragostei noastre pentru Dumnezeu și pentru oameni.

Așadar, iubiții mei, vă binecuvintez cu binecuvântare sfântă în această zi luminoasă, curată, înaltă pentru mine și vă cer rugăciunea și ajutorul vostru în toate zilele mele!

Sunt mulțumitor pentru toți cei care m-au ajutat, mă ajută și mă vor ajuta în lucrarea mea preoțească.

Mă rog și dau slavă lui Dumnezeu pentru toți cei pe care i-am cunoscut, îi slujesc și îi voi sluji în toate zilele vieții mele.

La mulți ani tuturor, multă pace și bucurie în tot ceea ce faceți! Amin.


[1] Sfânta Icoană e preluată de aici:

http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_600_width/imagine/2010/03/17-sophia.jpg.

Reprezintă pe Sfintele Mucenițe Pistis [Credința], Elpis [Nădejdea] și Agapis [Dragostea], dimpreună cu mama lor, care nu a fost martirizată trupește ci sufletește, văzându-și cele trei fiice martirizate, Sfânta Muceniță Sofia [Înțelepciunea]. Pomenite pe 17 septembrie…și fiind călăuzitoarele preoției mele.

[2] Viețile Sfinților pe luna septembrie, retipărite și adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române după ediția din 1901-1911, ed. a II-a, Ed. Episcopiei Romanului, Mănăstirea Sihăstria, 1999, p. 228.

[3] Idem, p. 232.

[4] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Hadrian.

[5] Viețile Sfinților pe luna septembrie, ed. cit., p. 232. A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Artemis.

[6] Ibidem.

[7] Idem, p. 233.

[8] Idem, p. 234.

[9] Idem, p. 228.

[10] Idem, p. 234.

[11] Idem, p. 235.

[12] Idem, p. 236.

[13] Idem, p. 237.

[14] Ibidem.

[15] Idem, p. 238.

A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Alexander_Severus.

[16] Ibidem.

[17] Ibidem.

[18] Idem, p. 239. Sfânta Icoană a Sfintei Mucenițe Agatoclia am preluat-o de aici:

http://images.oca.org/icons/lg/september/0917Agathocleia.jpg.

[19] Ibidem.

Did you like this? Share it:

Previous

The Sight of God in the Theology of Saint Symeon the New Theologian

Next

Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [46]

4 Comments

  1. Niky

    La Multi Ani parinte!

  2. Camelia

    Intru multi ani, Parinte!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      La mulți ani, doamnă Camelia, și mulțumesc frumos!

      Multă bucurie și împlinire în tot ceea ce faceți!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno