Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

kayseri evden eve nakliyat eşya depolama kayseri eşya depolama kayseri kiralık asansör kayseri escort

Zi: 29 septembrie 2014

Predică la acoperământul Maicii Domnului [1 octombrie 2014]

vedenia Sfantului Andrei cel nebun pentru HristosIubiții mei[1],

praznicul de azi al Maicii Domnului este consecința unei vedenii.

Tocmai de aceea în icoana grecească de deasupra, una de secol XX[2], conținutul vedeniei e deasupra norilor slavei dumnezeiești. Pentru că iconograful, prin acei nori de lumină dumnezeiască, a vrut să ne spună că tot ceea ce vedem deasupra norilor iconizați e conținutul unei vedenii.

O vedenie avută în Biserică…

Și cel care a văzut-o este iconizat în partea dreaptă, jos, în veșmânt verde, cu pieptul dezgolit și cu barbă mare, albă…dimpreună cu tânărul cu care vorbește.

Sfantul Andrei si Sfantul EpifanieȘi de aici, din partea de jos, din partea smereniei…se vede vedenia de sus…și începe praznicul nostru!

Cine este văzătorul vedeniei?

Cine este cel care a văzut-o pe Maica lui Dumnezeu rugându-se pentru noi și acoperindu-ne cu acoperământul slavei sale?

Cui îi datorăm acest praznic plin de frumusețe și de bucurie dumnezeiască?

I-l datorăm Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos[3], pomenit pe 2 octombrie[4], care a adormit în anul 936 d. Hr.[5].

Și vedenia, pe cale de consecință, Sfântul Andrei a avut-o la sfârșitul secolului al 9-lea sau la începutul secolului al 10-lea d. Hr., la Constantinopol, în timpul împărăției lui Leon cel Înțelept[6], în Biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne[7]|[8].

Leon VI Filosoful sau Înțeleptul a împărățit între 886-912[9] la Constantinopol. Tocmai de aceea am precizat și eu că vedenia a avut loc în sec. 9-10.

Iar Sfântul Andrei a văzut vedenia după privegherea nopții, într-o zi de duminică, pe 1 octombrie, la ceasul al 4-lea din noapte[10]

Și a văzut-o pe Maica Domnului, în vedenie, în acest fel: „stând în văzduh și rugându-se, strălucind ca soarele și acoperind poporul cu cinstitul său omofor”[11].

Văzând vedenia l-a întrebat pe ucenicul său, pe Sfântul Epifanie – adică pe tânărul iconizat lângă el – dacă o vede și el pe Maica Domnului. Și el i-a confirmat că o vede și că este înspăimântat de ceea ce vede[12].

vedeniaÎn partea de sus este…vedenia

Este darul lui Dumnezeu, primit de către Sfântul Andrei, cel urgisit de toți, pentru marea lui sfințenie.

Și în Biserică vedenia este fundamentală. Pentru că prin ea aflăm voia lui Dumnezeu.

Pentru că nu deducțiile noastre țin loc de revelație, ci revelația dumnezeiască este fundamentul teologiei noastre.

Maica lui Dumnezeu i s-a arătat Dumnezeiescului Andrei dimpreună cu mulți Sfinți și Îngeri, după cum vedem aici, însă între ei se distingeau Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Ioan Teologul[13].

În Icoana noastră ei sunt în dreapta Maicii Domnului. Primii de lângă ea. Dar vedem iconizați și Sfinți ierarhi în dreapta…pe când în stânga, cu coroană împărătească, e Sfântul Profet David, lângă el e Sfântul Apostol Pavel, în veșminte albastre cu tentă maronie și mulți alți Sfinți…pentru ca să ne arate că Maica Domnului este în mijlocul Sfinților și, dimpreună cu ei, ea este mijlocitoarea noastră cea fierbinte către Dumnezeu.

Însă văzătorul vedeniei, Sfântul Andrei, a devenit nebun pentru Hristos la cererea Domnului. Domnul i-a spus: „aleargă spre nevoința cea bună, gol să fii și nebun pentru Mine!”[14].

Și că El l-a chemat se vede din toate minunile pe care le-a făcut și din toate vedeniile pe care le-a avut.

În relație cu vedenia Sfântului Andrei, Mineiul pe octombrie [ed. BOR 1929] ne spune că acoperământul Maicii Domnului este „doctorie duhovnicească”[15] pentru noi, care ne vindecă de bolile sufletești[16]. Pentru că acoperământul sau omoforul pe care Sfântul Andrei l-a văzut în vedenie e, de fapt, tot harul pe care Maica Domnului ni-l dăruie prin rugăciunile sale către Prea Curata Treime, Dumnezeul nostru.

Prima cântare de la Vecernia Mică amintește de rugăciunea Maicii Domnului pentru noi[17]. Ea își întinde dumnezeieștile sale mâini și se roagă pentru noi[18].

Tocmai de aceea, „având bogăție de milostivire neîmpuținată”[19], Maica Domnului ne întinde tuturor „mână de ajutor”[20].

Ea luminează și înțelepțește ierarhia Bisericii. Îi povățuiește pe monahi, îi liniștește pe bătrânii evlavioși, e veselia tainică a fecioarelor și a văduvelor[21].

De aceea praznicul de azi e unul al încrederii și al bucuriei, pentru că Maica lui Dumnezeu ni s-a revelat în această vedenie ca rugătoare neîncetată pentru noi.

Prima cântare de la Vecernia Mare vorbește despre „luminatul ei omofor”[22]. Pentru că acoperământul ei este lumina dumnezeiască, cu care ne acoperă și pe noi.

Ea ne acoperă și, în același timp, ea însăși este „apărătoare și acoperământ puternic[23] al Bisericii și al lumii, pe care ni l-a dăruit Hristos Dumnezeu[24].

Maica lui Dumnezeu este un dar pentru lume. Pentru că având îndrăzneală către Fiul ei, ea ajută celor credincioși[25].

Sinaxarul zilei ne prezintă rugăciunea Maicii Domnului pe care Sfântul Andrei a văzut-o în mod extatic în acea noapte:

„Împărate ceresc, primește pe tot omul care Te slăvește pe Tine și cheamă în tot locul preasfânt numele Tău! Și unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfințește și preamărește-i pe cei ce Te preamăresc pe Tine și pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta. Primește-le toate rugăciunile și făgăduințele și-i izbăvește din toate nevoile și răutățile”[26].

Tocmai de aceea praznicul e plin de bucurie: pentru că auzim cine și cum mijlocește pentru noi înaintea lui Dumnezeu.

Iar din faptul că această vedenie a devenit un praznic al Bisericii vedem cinstea imensă pe care Biserica i-a dat-o Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos. Pentru că l-a creditat drept văzător de Dumnezeu și primitor de revelații dumnezeiești.

De aceea, iubiții mei, fără vedeniile și luminările și răspunsurile teologice pline de sfințenie ale Sfinților noi nu avem o teologie dumnezeiască ci o filosofie umană.

Numai în măsura în care gândim și aprofundăm adevărul revelat noi ne mișcăm în perimetrul voii lui Dumnezeu.

Pentru că Dumnezeu vorbește prin Sfinții Lui, vorbește prin cei care plac Lui, vorbește, în mod excepțional, prin cine nu te aștepți…dacă e nevoie.

Dacă Biserica are nevoie, dacă e prigonită, dacă sunt erezii, dacă sunt tulburări pe o anumită problematică teologică, morală, canonică, jurisdicțională, Dumnezeu vorbește prin cineva și liniștește duhurile noastre.

Numai că trebuie să ne curățim sufletele și trupurile pentru ca să înțelegem prin cine ne vorbește Dumnezeu.

Pentru că Sfântul Andrei, cel nebun pentru Hristos, văzătorul Maicii Domnului rugându-se pentru noi…era disprețuit și minimalizat și batjocorit pe când trăia, crezându-l mulți un adevărat „nebun”…tocmai pe el, cel care avea vedenii dumnezeiești copleșitoare.

Sfințenia vieții lui a fost înțeleasă și canonizată de oameni duhovnicești, de oameni profunzi…nu de cei care îl luaseră la bătaie.

De aceea subliniez faptul că trebuie să ne curățim pe noi înșine și să ne rugăm lui Dumnezeu să vedem cu adevărat oamenii, pentru ca să nu-i confundăm pe Sfinții Lui…cu unii oarecare…

Și așa, văzând pe Sfinții Lui și pe plăcuții Lui, putem să ne rugăm cu toții Maicii Domnului ca să se roage pentru noi.

Căci ea păzește orașele și satele de cutremurul cel groaznic. Ea ne izbăvește din revărsarea apelor, din foc, din foametea duhovnicească și trupească. Ne ferește de fulgere și de trăsnete, de năvălirea celor de alt neam și de ucigașii tăinuiți, de vrăjmășia dintre noi și de cea casnică[27].

Fapt pentru care, așa cum ne-a învățat Acatistul zilei, strigăm către ea: „Bucură-te bucuria noastră! Acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău acoperământ!”[28].

Și după cum știu foarte bine, din toate binefacerile revărsate în viața mea, Maica lui Dumnezeu e cu noi și ne ajută în fiecare clipă, dacă suntem plini de curăție și de încredere în ajutorul ei.

Rugați-vă Maicii lui Dumnezeu cu încredere de fii și ea vă va fi Mama voastră!

Rugați-vă ei cu simplitate și fără îndoială și ea vă va umple de frumusețe și de curăție dumnezeiască!

Căci se roagă neîncetat pentru mântuirea noastră în fața Prea Sfintei Treimi, de unde ne vine nouă tot ajutorul, toată binecuvântarea și toată pacea.

Dumnezeu să ne umple de pacea și de mila Sa acum și în vecii vecilor. Amin!


[1] Scrisă în seara zilei de 29 septembrie 2014. O seară senină de luni.

[2] Preluată de aici:

http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_600_width/imagine/2010/03/01oct.jpg.

[3] Viețile Sfinților pe luna octombrie, retipărite și adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române după ediția din 1901-1911, ed. a II-a, Ed. Episcopiei Romanului, Mănăstirea Sihăstria, 1999, p. 9.

[4] Idem, p. 32-48.

[5] A se vedea:

http://oca.org/saints/lives/2014/10/02/102838-blessed-andrew-the-fool-for-christ-at-constantinople.

[6] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Leon_al_VI-lea_Filozoful.

[7] Idem: http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-vlaherne-67747.html.

[8] Cf. Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. cit., p. 9.

[9] Cf. http://ro.wikipedia.org/wiki/Leon_al_VI-lea_Filozoful.

[10] Cf. Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. cit., p. 9.

[11] Ibidem.

[12] Idem, p. 10.

[13] Idem, p. 14.

[14] Idem, p. 34.

[15] Mineiul pe octombrie, ed. BOR 1929, p. 16.

[16] Ibidem.

[17] Idem, p. 17.

[18] Ibidem.

[19] Buchet de Acatiste ale Maicii Domnului, tipărite cu binecuvântarea PS Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Ed. Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2001, p. 126.

[20] Ibidem.

[21] Idem, p. 129.

[22] Mineiul pe octombrie, ed. BOR 1929, p. 19.

[23] Idem, p. 22.

[24] Ibidem.

[25] Ibidem.

[26] Idem, p. 27.

[27] Buchet de Acatiste ale Maicii Domnului, ed. cit., p. 139.

[28] Idem, p. 140.

Despre ierarhia Bisericii în sec. I d. Hr. [9]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Studii
de Teologie Dogmatică Ortodoxă

(vol. 3)

 *

Partea întâi, a doua, a treia, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a.

***

ierarhie 88Sfântul Apostol Iacov, fratele Sfântului Apostol Ioan, ne-a predat în VIII. 12-15 Dumnezeiasca Liturghie[5]. Pe când Sfântul Apostol Ioan, pomenit pe 26 septembrie, ne-a predat hirotonia presbiterului existentă în VIII, 16[6]. Iar de la Sfântul Apostol Filip avem hirotonia diaconului. Cuprinsă în VIII. 17-18[7].

În VIII. 27 se reia discuția despre hirotonia episcopului. Și de aici aflăm că rânduiala ca episcopul să fie hirotonit de trei sau de doi episcopi îi aparține Sfântului Apostol Simon Cananitul[8].

De la Sfântul Apostol Matei avem rugăciunea de binecuvântare a apei și a uleiului. Inclusă în VIII. 29[9].

Însă din cele 8 cărți extraordinare ale Sfântului Clement Romanul, care conțin Tradiția apostolică, observăm că Biserica secolului 1 avea tot ce îi trebuie în materie de hirotonie, slujbe, rânduieli și sărbători. Și că exista o cunoaștere punctuală a celor care fuseseră hirotoniți și o respectare a fiecărei trepte ierarhice în parte.

*

Aceeași minunată rânduială apostolică a Bisericii o găsim și în Testamentum seu verba, quae Dominus noster ex mortuis resurgens dixit Suis Sanctis Apostolis, quaeque per Clementem Romanum discipulum Petri fuerunt in octo libris scripta [Testamentul sau cuvintele, pe care Domnul nostru înviind din morți le-a spus Sfinților Săi Apostoli, care, prin Clement Romanul, ucenicul lui Petru, au fost scrise în opt cărți][10].

La cererea Sfinților Apostoli și a Sfintelor Femei Mironosițe[11], Domnul le vorbește despre cum trebuie să arate Biserica Lui începând cu I. 19[12]. Tronul episcopului trebuie să fie în Biserică spre răsărit iar la dreapta și la stânga lui sunt locurile presbiterilor[13].

Locul presbiterilor, la slujbă, este înăuntrul perdelei [intra velum], lângă locul de pomenire [prope locum commemorationis][14]. Adică în Sfântul Altar. Pe când locuința episcopului trebuie să fie aproape de atrium iar locuințele presbiterilor și ale diaconilor sunt după baptisteriu[15]. De unde se înțelege că Domnul dorește ca ierarhia Bisericii să locuias, în întregime, lângă Biserică.

În I. 20, Domnul vorbește despre alegerea episcopului. El „trebuie să fie ales de tot poporul după cum îi va plăcea Duhului Sfânt [eligendus ab universo populo secundum placitum Spiritus Sancti]”[16]. Și va fi hirotonit în „zi de duminică [die dominica]”[17], de către episcopi[18], „toți consimțind la hirotonia lui [omnibus consentientibus ipsius ordinationi]”[19].

În I. 21 avem rânduiala hirotoniei episcopului[20]. Iar cuvântările sale trebuie să rodească „roada Duhului Sfânt”[21].

În I. 23, Domnul specifică faptul că doar episcopul și presbiterii trebuie să își pună mâinile peste pâinile euharistice[22]. Iar ordinea împărtășirii la Dumnezeiasca Liturghie e ordinea ierarhică: mai întâi episcopii, apoi presbiterii și la urmă diaconii[23].

Sfântul Trup al Domnului era primit de către toți cei din Biserică în palmă, indiferent dacă erau clerici sau mireni, se împărtășeau, după care gustau cu toții din Sfântul Potir[24].

Preotul sfințește uleiul „pentru vindecarea celor care pătimesc [ad sanationem eorum qui patiuntur]”[25].

Presbiterul sau diaconul citește Evanghelia, după care episcopul sau presbiterul predică[26].

În I. 28, Domnul spune că episcopul sau presbiterul pot vorbi despre cele tainice [secreta] și apoi trebuie să predice despre Sfintele Taine[27].

Despre presbiter, Domnul vorbește în I. 29. Și printre multele virtuți pe care trebuie să le aibă presbiterul, El enumeră și pe aceea de a fi vrednic [dignus] de revelațiile lui Dumnezeu, ca El să îi descopere cele de folos și cuviincioase dar și să fie vrednic să primească darul vindecării [dono sanationis][28].

Presbiterul e hirotonit de episcop, el fiind atins și ținut de ceilalți presbiteri[29].

Iar „învățătura presbiterului [trebuie] să fie potrivită [apta], pașnică [pacata] și măsurată [moderata], amestecată cu frică și cutremur [timore et tremore mixta]. De același fel trebuie să fie și învățătura episcopului”[30]. Tot în I. 31, Domnul spune că presbiterul și diaconul trebuie să cerceteze casele bolnavilor [domos aegrotorum][31].

Despre diaconi se vorbește în I. 33[32] și diaconii trebuie să asculte de cele spuse de episcop[33]. Diaconul e hirotonit de către episcop[34].

În II. 5, episcopul sau presbiterii pun mâinile peste catehumeni și rostesc rugăciunea[35]. Exorcizarea pentru Botez se făcea sâmbăta și era slujită de către episcop, ajutat de diacon[36]. În II. 8 se specifică faptul că Botezul se face în ape curate și curgătoare [mundae et fluentes][37].

Peste cei botezați, episcopul cheamă pe Duhul Sfânt, după care îi mirunge[38]. După care sunt împărtășiți cei nou luminați prin Botez[39].

La finalul cărții a 2-a se spune că testamentul a fost co-semnat [consignarunt] de Ioan, Petru și Matei și au trimis copii [exemplaria] la Ierusalim prin Dositei, Silla, Magnus și Aquila[40].

Iar din cele spuse de Domnul prin Sfinții Săi Apostoli și consemnate de Sfântul Clement Romanul înțelegem că ierarhia bisericească a fost porunca Domnului, pentru că El le-a vestit tot ce trebuiau să facă în interiorul Bisericii Sale. Iar Apostolii Lui și urmașii lor au împlinit întocmai cele poruncite de Domnul și au făcut toate cu luminare și descoperire dumnezeiască.

*

Însă despre ierarhia Bisericii aflăm date și în mod indirect, prin intermediul Sfinților secolului I. Viețile Sfinților din primul secol al Bisericii ne atestă realitatea istorică a ierarhiei bisericești.

ierarhie 89paznicul închisorii unde era închis Pavel și de aceea a fost dusă la el[44]. Iar când Dumnezeiescul Pavel a văzut-o pe Tecla, el „s-a bucurat foarte tare de bărbăția tinerei fecioare și i-a sărutat capul, binecuvântând-o și lăudându-i credința și fecioreasca ei curăție, numind-o pe dânsa mireasa lui Hristos și întâia sa fiică, pe care prin bunăvestire a născut-o”[45].

ierarhie 90Adică nimeni altul decât Sfântul Apostol Onisiforos, cel care va fi episcop de Corone, despre care am vorbit anterior.

Sfânta Tecla, ieșind nevătămată din foc, l-a căutat pe Sfântul Pavel…care, într-un mormânt, dimpreună cu alții, postea și se ruga pentru Tecla[49]. Și Tecla i-a urmat lui Pavel în Listra, în Derbe, până în Antiohia[50], ea cunoscând, în mod faptic, ierarhia Bisericii secolului I.

ierarhie 91În Biserica Sfântul Arhanghel Mihail din Sarajevo se păstrează un fragment din mâna sa[55]:

mana Sfintei Mucenite TeclaÎnsă mormântul său e în Mănăstirea ortodoxă Sfânta Tecla din Ma’loula, Siria[56].

ierarhie 92Sfânta Icoană pe care o prezentăm acum e din secolul al 19-lea, din Rusia[58]:

Sfanta Mucenita Claudiaierarhie 93Sfanta Mucenita ProclaEa este amintită în Mt. 27, 19, fără însă a i se pronunța numele. Însă, fără doar și poate, ea a cunoscut, în mod direct, ierarhia Bisericii. Tocmai de aceea Biserica și-o asumă ca Sfântă și o cinstește în mod liturgic.


Cităm aici din:

ierarhie 73

[1] PG 1, col. 1069/ Idem, p. 737.

[2] PG 1, col. 1073/ Idem, p. 738.

[3] PG 1, col. 1073-1076/ Idem, p. 738-739.

[4] PG 1, col. 1069/ Idem, p. 738.

[5] PG 1, col. 1091-1113/ Idem, p. 746-755.

[6] PG 1, col. 1113-1116/ Idem, p. 755-756.

[7] PG 1, col. 1116/ Idem, p. 756.

[8] PG 1, col. 1121-1124/ Idem, p. 758.

[9] PG 1, col. 1125/ Idem, p. 759.

[10] Testamentum seu verba, quae Dominus noster ex mortuis resurgens dixit Suis Sanctis Apostolis, quaeque per Clementem Romanum discipulum Petri fuerunt in octo libris scripta, p. 3-149, în Testamentum Domini nostri Jesu Christi, nunc primum edidit, latine reddidit et illustravit Ignatius Ephraem II Rahmani, Patriarcha Antiochenus Syrorum, Ed. Sumptibus Francisci Kirchheim, Moguntiae [Mainz], 1899, LII + 231 p./ Testamentul sau cuvintele pe care înviind din morți Domnul nostru le-a spus sfinților Săi apostoli și care au fost scrise în opt cărți prin Clement Romanul, ucenicul lui Petru, p. 785-834, în Diac. Ioan I. Ică jr., Canonul Ortodoxiei, vol. 1. Canonul apostolic al primelor secole, Ed. Deisis/ Stavropoleos, Sibiu, 2008, 1039 p.

[11] Testamentum, I, 15-16, p. 19/ Idem, p. 789.

[12] Testamentum, I, 19, p. 23/ Idem, p. 791.

[13] Testamentum, I, 19, p. 25/ Ibidem.

[14] Ibidem/ Ibidem.

[15] Testamentum, I, 19, p. 27/ Ibidem.

[16] Testamentum, I, 20, p. 27/ Idem, p. 792.

[17] Testamentum, I, 21, p. 27/ Ibidem.

[18] Ibidem/ Ibidem.

[19] Ibidem/ Ibidem.

[20] Testamentum, I, 21, p. 27-33/ Idem, p. 792-793.

[21] Testamentum, I, 22, p. 35/ Idem, p. 795.

[22] Testamentum, I, 23, p. 37/ Ibidem.

[23] Testamentum, I, 23, p. 47/ Idem, p. 799.

[24] Ibidem/ Ibidem.

[25] Testamentum, I, 24, p. 49/ Idem, p. 800.

[26] Testamentum, I, 27, p. 59/ Idem, p. 803.

[27] Testamentum, I, 28, p. 59/ Idem, p. 804.

[28] Testamentum, I, 29, p. 69/ Idem, p. 807.

[29] Testamentum, I, 30, p. 69/ Ibidem.

[30] Testamentum, I, 31, p. 73/ Idem, p. 808.

[31] Testamentum, I, 31, p. 75/ Idem, p. 809.

[32] Testamentum, I, 33, p. 79/ Idem, p. 811.

[33] Testamentum, I, 34, p. 81/ Ibidem.

[34] Testamentum, I, 38, p. 91/ Idem, p. 815.

[35] Testamentum, II, 5, p. 119/ Idem, p. 823.

[36] Testamentum, II, 7, p. 121/ Idem, p. 824.

[37] Testamentum, II, 8, p. 127/ Idem, p. 826.

[38] Testamentum, II, 9, p. 131/ Idem, p. 827-828.

[39] Testamentum, II, 10, p. 133/ Idem, p. 828.

[40] Testamentum, II, 27, p. 149/ Idem, p. 834.

[41] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Thecla.

[42] Viețile Sfinților pe luna septembrie, ed. cit., p. 299.

[43] Idem, p. 302.

[44] Idem, p. 301.

[45] Idem, p. 301-302.

[46] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Konya.

[47] Viețile Sfinților pe luna septembrie, ed. cit., p. 299.

[48] Ibidem.

[49] Idem, p. 304.

[50] Ibidem.

[51] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Seleucia.

[52] Viețile Sfinților pe luna septembrie, ed. cit., p. 308.

[53] Idem, p. 310.

[54] Idem, p. 309.

[55] Cf. sursei de aici:

http://frmilovan.wordpress.com/2008/10/09/learn-from-st-thecla/, de unde am preluat și fotografia.

[56] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Ma%27loula.

[57] A se vedea aici:

http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Claudia

și aici: http://celticsaints.org/2011/0807a.html.

[58] Am preluat-o de aici:

http://allmercifulsavior.com/icons/Icons-Claudia.htm.

[59] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Pontius_Pilate%27s_wife. Sfânta ei Icoană am preluat-o de aici:

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Pontius_Pilate%27s_wife.jpg.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno