violenta si cei 5 barbatiEste afișul unei relativ recente campanii împotriva violenței domestice. Adică, în esență: Bărbaților, nu vă mai bateți nevestele și copiii!

Însă bătutul, țipatul, râsul prostesc, incultura nu se șterg din capul oamenilor doar cu îndemnuri bune ci prin educație și convertire.

Trebuie să vrei să fii altul, trebuie să muncești să fii altul, trebuie să fii ajutat de către toți să fii altul.

Însă ceea ce nu am înțeles eu e conținutul afișului. Starea de spirit a bărbaților. Pentru că toți cei 5 bărbați par cam violenți…Unul e chiar boxer de violent.

Mie, dacă aș fi fost femeie, mi-ar fi inspirat frică acești 5 domni. Pentru că par puși pe bătaie, pe dat cu pumnii și cu picioarele.

Ei au fost aleși – știu asta! – pentru că sunt persoane publice. Dar a fi persoană publică nu înseamnă a nu fi violent.

Violența interioară are diverse grade și la fel și exteriorizarea ei.

De la datul unui lat de palmă și un cap în gură prezidențial…și până la nuiaua prin care mama sau bunica îl înțelepțește pe copil cu dragoste…în România se practică violența.

Însă a dori să extirpezi cu totul violența din oameni înseamnă a vrea să îi faci mutanți. Pentru că omul are nevoie să își exteriorizeze presiunile de tot felul într-un mod violent.

Știu și faptul că dezideratul campaniei a fost nu anihilarea violenței din oameni (căci și femeile și copiii sunt violenți…nu doar bărbații) ci reducerea cazurilor în care bărbații își bat, până la desfigurare, soțiile sau amantele. Plus copiii…adesea…trecând și la alți membri ai familiei, la rude și vecini…

Însă și în această chestiune…bărbații nu violentează femeile de unii singuri. Ci sunt ajutați de femei. O soție cicălitoare, care mai calcă și pe bec cu altul, care nu face de mâncare, care se arată neserioasă și indiferentă față de soț și față de copii…contribuie și ea la câteva palme.

Bărbații nu pot fi scuzați cu totul dar nici nu pot fi acuzați pe deplin. După cum nu poți cere unui oraș, situat lângă un combinat chimic, să nu fie poluat.

Poluarea familiei are diverse cauze…și când vrei să o judeci trebuie să o cunoști foarte bine.

De aceea, eu nu cred în campanii umanitare prin care le ceri oamenilor să fie mai buni, mai serioși, mai familiști ci numai în statul de vorbă cu oamenii și în ajutarea lor în mod efectiv.

Ajutorul duhovnicesc, ajutorul prietenesc, ajutorul material, prietenia cu ei îi schimbă pe oameni.

Și fiecare își bate soția pentru un alt lucru. Pentru că nu există o singură „bătaie”…atâta timp cât nu putem generaliza un caz particular.

Bătaia nu e cauza violenței ci pierderea încrederii în cel de lângă tine.

Dacă soția și copiii și-ar dori soțul și tatăl înapoi, cu adevărat, ar ști unde au greșit și greșesc față de el…atâta timp cât îl fac să își iasă din pepeni.

Ambele părți trebuie să se împace în interiorul familiei pentru că acolo a și început  disputa. Noi, cei din afară, îi putem doar ajuta să se înțeleagă unii pe alții dar nu putem să le înlocuim propria lor dorință de a se reconcilia.  Aceasta le aparține…ca și decizia de a se separa unii de alții.

Did you like this? Share it: