Strada Parintele StaniloaePe Strada Părintele Stăniloae sta, nu de mult, cel mai mare teolog al românilor din secolul al XX-lea.

Sta modest. Prea modest…

Și tocmai de aceea e un exemplu de urmat pentru orice teolog, pentru orice preot, pentru orice monah, pentru orice creștin.

Modestia nu strică nimănui. Cum nu strică nimănui multul bun simț, multa cultură, multa sfințenie.

strada Parintele StaniloaeAtunci se numea strada Cernica…el fiind îngropat în cimitirul Mănăstirii Cernica…

Sta într-un „bloc mic, cu apartamente micuţe, pe strada Cernica”. Sta la nr. 6.

Și azi se împlinesc 21 de ani de la adormirea lui, pentru că a adormit pe 4 octombrie 1993.

staniloae 1

Și după moartea lui am înțeles ceva sigur: teologii nu se nasc când vor oamenii ci când vrea Dumnezeu.

Și Dumnezeu vrea când vrea El…și îl luminează și îl sfințește pe cel care dorește să fie cu El și să scrie despre El mereu.

Adică teologii nu se nasc doar când vrea Dumnezeu ci când vrea și omul. Pentru că omul trebuie să se trudească să citească, să traducă, să scrie, să compare, să înțeleagă.

A scris și a tradus teologie în vremuri vitrege, cu bani puțini, cu puțină bibliotecă la îndemână, în mijlocul a multe suferințe și a unei groase neînțelegeri a lui.

Cei care trebuiau să îl ajute mai mult i-au pus piedici.

Poate că mulți nici nu înțelegeau „ce trebuie” să-i facă. Și era atât de simplu! Să îl lase să scrie, să slujească, să se roage, să traducă…ajutându-l cu bani, cu cărți, cu liniște…

A fost plagiat în viață „cu succes” și, după moarte, „cu excelență”.

Românii l-au văzut teolog „mare” după ce l-au premiat alții, cu mulți ani înaintea noastră.

Ce încercăm noi să facem pentru Părintele Stăniloae e prea firav. Poate că primul lucru semnificativ ar fi un institut de cercetare teologică, în care teologi cu potențe să fie finanțați să cerceteze, să scrie, să traducă.

Pentru că nu avem Scriptură, nu avem cărți de cult, nu avem Sfinți Părinți traduși cu rigoarea prezentului.

Da, am mai spus-o și cu alte ocazii: Părintele Stăniloae trebuie continuat! Însă trebuie continuat harismatic și nu planificat.

Cei care simt că sunt chemați la o muncă asemenea lui trebuie să se apropie de teologie și nu cei care vor ceva…„la schimb”.

Împlinirea teologului constă în adevărul spus cu acrivie. Dar pentru a avea exactitate teologică trebuie să ai bani pentru ca să îți cumperi uneltele de lucru pentru teologie.

Strada Părintele Stăniloae e mică…aidoma locuinței lui pline de cărți.

Și recunoștința noastră e mică…și festivistă.

Mai bifăm câteva ocazii închinate lui…și cam asta e. Când recunoștința față de el înseamnă a-i continua munca. A-i continua nădejdile. A-i continua bucuriile.

Îl simt mereu aproape pe Dumnezeiescul Dumitru. Și când mă rog pentru iertarea lui și când mă rog lui. M-a ajutat și mă ajută enorm, în mod constant.

De aceea, pe fiecare zi eu lucrez avându-l lângă mine…motiv pentru care nu îl laud sau nu îl pomenesc doar la zile aniversare.

Mă enervează festivismul…dar nu și prietenia de zi cu zi.

Did you like this? Share it: