15 octombrie, 2014 – Teologie pentru azi

Despre ierarhia Bisericii în sec. I d. Hr. [12]

15 octombrie, 2014 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș Leave a comment

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Studii
de Teologie Dogmatică Ortodoxă

(vol. 3)

Partea întâi, a doua, a treia, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a.

***

Sfintele Femei Mironosițe sunt pomenite în Duminica a 3-a după Paști. În afară de Maica Domnului, cu numele, mai sunt cunoscute încă 7 Sfinte Femei din grupul Mironosițelor: „Sfânta Maria Magdalena [adoarme la Efes şi e înmormântată de Sfântul Ioan Evanghelistul], Sfânta Salomeea [fiica Sfântului Iosif, logodnicul Prea Curatei], Sfânta Ioana [femeia lui Huza, ispravnicul şi iconomul împăratului Irod], Sfintele Marta şi Maria [surorile Sfântului Lazăr cel a patra zi înviat din morţi], Sfânta Maria lui Cleopa şi Sfânta Suzana”^[1].

Sfânta Mironosiță Maria Magdalini, cea întocmai cu Apostolii^[2]

Era din seminția lui Neftalim, din Magdala, o localitate din Galilea. Și după ce a fost vindecată de demonizare, Sfânta Maria a crezut în Domnul și s-a făcut ucenică a Lui, slujindu-I dimpreună cu celelalte Sfinte Femei^[3]. A participat la Răstignirea și Îngroparea Domnului și a fost martoră a Învierii Lui în fața Sfinților Apostoli^[4].

Ea a stat lângă Maica Domnului și i-a slujit ei, până la Înălțarea Lui la ceruri, după care a propovăduit ca și Sfinții Apostoli, ajungând până la Roma.

Pe cezarul Tiberius, ea l-a tămăduit la un ochi și l-a făcut să creadă în Hristos, făcând minunea oului roșu. De aceea, el i-a pedepsit pe Pilat și pe arhiereii evrei pentru că L-au omorât pe Domnul.

A plecat la Efes, la Sfântul Ioan Teologul și a slujit apostolește, fiind îngropată într-o peșteră de Sfântul Ioan. În aceeași peștera unde, mai apoi, au adormit cei 7 Sfinți Tineri^[5], pomeniți pe 4 august^[6].

cea care a recuperat capul Sfântului Ioan Botezătorul, lucru pomenit pe 24 februarie^[7]

Sfânta Mironosiță Ioanna^[8]

Sfânta Ioanna a luat în taină capul Sfântului Ioan Botezătorul, l-a ascuns într-un vas și l-a îngropat pe Muntele Măslinilor, într-o proprietate care îi aparținea lui Irod^[9].

Sfânta Mironosiță Salomi^[11]

Sfânta Mironosiță Maria lui Cleopa e pomenită pe 23 mai și a adormit în pace^[12].

Sfânta Mironosiță Susanna

Am pomenit anterior de Sfinții Mucenici Vitalios și Valeria dar și de fiii lor, și ei Sfinți Mucenici, Ghervasios și Protasios, cu toții trăitori în secolul I d. Hr.

În calendarul românesc, Sfinții Mucenici Ghervasie și Protasie sunt pomeniți pe 14 octombrie. Iar în ediția românească a Vieților Sfinților, alături de viața lor, ni se spune cum au fost martirizați și părinții lor.

Datele le avem de la Filip, cel care a îngropat Sfintele Moaște ale Sfinților Ghervasie și Protasie într-o „raclă de marmură”^[18] și care le-a scris viața^[19].

Astfel, Filip ne spune că Sfântul Vitalie, în Ravenna, „a fost aruncat într-o groapă adâncă și bătut cu pietre”^[20] și astfel a fost martirizat prin îngroparea de viu^[21], pe când Sfânta Valeria a fost bătută „cu bețe, fără milă, încât abia a putut să ajungă vie la ai săi, în Mediolan”^[22]. Ea și-a întărit fiii gemeni, pe Protasie și Ghervasie^[23], în dreapta credință, și după 3 zile a adormit în pace^[24].

Sfinții Ghervasie și Protasie, după ce au rămas orfani, au vândut casa părintească, și-au împărțit averea și și-au eliberat robii^[25]. „Apoi s-au închis singuri într-o casă și s-au nevoit acolo zece ani în post, în rugăciune și în citire”^[26]. După cum se observă, avem aici un exemplu de zăvorâre și de isihie din primul secol al Bisericii.

Sfântul Mucenic Ghervasie a fost bătut cu vergi de plumb până ce a murit^[27]. Pe când Sfântul Mucenic Protasie a fost tăiat cu sabia^[28].

Sfinții Mucenici Ghervasie și Protasie, dimpreună cu Sfântul Apostol Pavel, i s-au arătat în vedenie Sfântului Ambrozie al Mediolanului și acesta a scos Sfintele Moaște ale Sfinților Ghervasie și Protasie din pământ^[29]. Și „pe când se scoteau din pământ acele Sfinte Moaște, multe tămăduiri s-au făcut bolnavilor și diavolii din oameni au fost izgoniți și orbii au văzut”^[30].

Sfântul Nazarie era din Roma, din tată evreu și mamă creștină, numită Perpetua, mama lui fiind botezată de Sfântul Apostol Petru.

Sfântul Nazarie a fost botezat de episcopul Romei, și-a vândut averea și a plecat la Medionalum^[32]. El i-a cercetat adesea, în temniță, pe Sfinții Ghervasie și Protasie, „pentru că i-a văzut plini de dragostea cea dumnezeiască și gata oricând, cu osârdie, să-și dea sufletele pentru Domnul”^[33].

A fost bătut peste gură pentru dreapta credință^[34]. Însă, în vedenia somnului, „Fericita lui maică” i s-a arătat și i-a poruncit să meargă în Galia și să propovăduiască^[35]. De unde înțelegem că mama lui, Perpetua, este și ea Sfântă.

Sfântul Nazarie și-a ascultat mama și a plecat în Galia și în cetatea Melia l-a găsit pe Sfântul Chelsie, care avea 3 ani, pe care l-a botezat și l-a crescut în dreapta credință^[36]. Amândoi au fost întemnițați și bătuți dar apoi eliberați, pentru că soția persecutorului i s-a făcut milă de copilăria Sfântului Chelsie^[37].

În cetatea Tamir, ei au fost prinși de păgâni și trimiși la împăratul Nero. Și, din porunca lui Nero, Sfântul Nazarie a fost călcat în picioare iar Sfântul Chelsie a fost bătut cu vergi. Au fost dați la fiare de mâncare, după care au fost aruncați în mare^[38]. Și „ei au mers pe deasupra apelor precum pe pământ”^[39], minune din cauza căreia s-au convertit la dreapta credință slugile lui Nero, care au fost botezate de Sfântul Nazarie^[40].

Sfinții Nazarie și Chelsie s-au întors la Mediolanum și i-au găsit tot în temniță pe Sfinții Ghervasie și Protasie^[41]. Datorită propovăduirii lor, cei 4 au fost închiși împreună. Și, din porunca lui Nero, Sfinților Nazarie și Chelsie li s-au tăiat capetele.

Paulin Presbiterul, autorul Vieții Sfântului Ambrozie al Mediolanului, dă mărturie despre cum au fost găsite Sfintele Moaște ale Sfinților Nazarie și Chelsie de către Sfântul Ambrozie: „Eu, fiind de față, am văzut sânge în mormântul în care zăceau muceniceștile Moaște, ca și cum acest sânge ar fi curs de curând; capul [Sfântului Nazarie], cu părul și cu barba erau neatinse, ca și cum atunci ar fi fost puse în groapă, iar fața lui era atât de luminoasă de parcă ar fi fost spălată de curând.

Adevărată minune, precum Domnul a făgăduit în Evanghelie că niciun fir de păr din capul vostru nu va pieri. Iar Sfintele lor Moaște au umplut acel loc de mireasmă bună, încât covârșeau toate aromele. Apoi, ridicând Moaștele mucenicești și punându-le în caretă, ne-am întors îndată cu Sfântul Ambrozie și la Sfântul Mucenic Chelsie, cel ce era pus în același loc. Și am aflat de la cel care stăpânea grădina aceea cum că de la părinți moștenise el locul acela, loc pe care părinții lui îl moșteniseră din neam în neam, căci într-însul sunt așezate mari vistierii, pe care nici molima, nici rugina nu le strică, nici hoții nu le sapă și nu le poate fura”^[42].

Și tot pe 4 iunie sunt pomeniți Sfinții Mucenici Frontasius, Severinus, Severianus și Silanus, care au fost martirizați în timpul împărăției lui Claudius, adică înainte de anul 54 d. Hr.^[44]. Ei au fost trimiși la propovăduire, în sudul Galiei, de către PS Frontonus de Petragorium^[45].

Din ediția românească, aflăm că Fronton a fost primul episcop al Petragoriei iar Silanus este pomenit ca Silvan^[46].

Sfinților Mucenici li s-au bătut piroane de fier în cap, după care i-au pironit de un stâlp. Mai apoi li s-au tăiat capetele și trupurile lor au fost lăsate neîngropate^[47].

Însă, după martirizarea lor, a avut loc o imensă minune: „pogorându-se deodată [harul] Sfântul[ui] Duh peste trupurile lor, le-a înviat și luându-și fiecare în mâini capul care zăcea lângă trup, s-au sculat în picioare fără ajutor omenesc și au mers spre râul ce se numea Il; deci, suindu-se pe apă umblau cu picioarele ca pe pământ uscat.

Apoi, trecând râul, s-au suit pe un deal înalt, și ajungând la Biserica Preacuratei Maici a lui Dumnezeu, Fecioara Maria, în care se ruga Sfântul Fronton episcopul, au intrat înăuntru și, plecându-și genunchii, și-au pus capetele înaintea picioarelor; iar trupurile le-au întins pe pământ în chipul crucii și au rămas morți”^[48].

Sfântul Sfințit Mucenic Astius, episcop de Dyrrachium, în Macedonia^[49], a fost martirizat în anul 98 d. Hr., în timpul lui Traianus^[50]. E pomenit tot pe 4 iunie.

A fost bătut cu tije de plumb și cu bice din piele de bou, a fost uns pe tot trupul cu miere, fiind înțepat de viespi și de muște, după care l-au răstignit și astfel a plecat la Domnul^[51].

[1] Cf.

http://www.teologiepentruazi.ro/2007/04/21/cine-sunt-sfintele-femei-mironosite-femeia-in-biserica/. Date preluate din Penticostar, Ed. IBMBOR, ed. 1999, p. 100-101.

[2] Am preluat Sfânta sa Icoană de aici: http://www.rok-weimar.de/assets/images/AgiaMariaMagdalini02.jpg.

[3] Viețile Sfinților pe luna iulie, ed. cit., p. 442.

[4] Idem, p. 443-445.

[5] Idem, p. 450.

[6] A se vedea:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august04.htm și

http://ziarullumina.ro/vietile-sfintilor/dovada-celor-7-tineri-din-efes.

[7] Idem: http://oca.org/saints/lives/2014/06/27/101827-st-joanna-the-myrrhbearer.

[8] Sfânta sa Icoană am preluat-o de aici:

http://images.oca.org/icons/sm/june/0627joanna.jpg.

[9] A se vedea:

http://oca.org/saints/lives/2014/02/24/100603-first-and-second-finding-of-the-honorable-head-of-the-holy-glori.

[10] A se vedea:

http://ro.orthodoxwiki.org/Salomeea_Mironosi%C5%A3a.

[11] Am preluat Sfânta sa Icoană de aici:

http://4.bp.blogspot.com/-nY2YBi71FDA/Ua7aLEOC5iI/AAAAAAAABXk/SszxuhgqXX8/s1600/sf+salomeea.jpg.

[12] A se vedea:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai23.htm.

[13] Am preluat Sfânta ei Icoană de aici:

http://www.uncutmountainsupply.com/icons/of-saints/by-name/s/st-susanna-the-myrrh-bearer-20th-c-1su10/.

[14] A se vedea:

http://www.orthodoxmonasteryicons.com/susanna-the-myrrhbearer-icon/.

[15] Sfânta lor Icoană am preluat-o de aici:

http://www.saintsmaryandmarthaorthodoxmonastery.org/about/StsM_MIcon.jpg.

[16] Idem: http://oca.org/saints/lives/2013/06/04/103797-righteous-martha-the-sister-of-lazarus.

[17] Mineiul lunei lui iunie, tipărit cu aproabarea Sântuluĭ Sinod al Sântei nóstre Bisericĭ Autocefale Ortodoxe Romăne, Ed. Tipografia „Cărților Bisericesci”, Bucuresti, 1894, p. 46.

[18] Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. cit., p. 193.

[19] Idem, p. 191-193.

[20] Idem, p. 191.

[21] Ibidem.

[22] Idem, p. 192.

[23] Idem, p. 191.

[24] Idem, p. 192.

[25] Ibidem.

[26] Ibidem.

[27] Ibidem.

[28] Idem, p. 193.

[29] Idem, p. 191.