Invierea fiului vaduvei din Nain

Iubiții mei,

În PL 38, col. 591-595, Sfântul Augustin de Hippo are o predică la Evanghelia zilei de azi [Lc. 7, 11-16]. E vorba de Predica a 98-a [Sermo XCVIII] din Predicile sale la Sfânta Scriptură.

Și el își începe predica citând In. 5, 21: „Căci, după cum Tatăl scoală morții [suscitat mortuos] și dă viață [vivificat], la fel și Fiul, căruia voiește [quos vult], dă viață [vivificat]”[1].

Însă, imediat, Sfântul Augustin subliniază că nu înviază într-un fel Tatăl și într-alt fel Fiul ci în același fel [eosdem] îi înviază pe oameni Tatăl și Fiul pentru că Tatăl le face pe toate prin Fiul [per Filium][2].

El s-a limitat la versetul citat în această situație. Pentru că a vrut să arate că Tatăl îi înviază în același fel pe oameni ca și Fiul, adică arătând că Ei au o lucrare comună și nu separată.

Însă adevărul deplin al credinței este că Tatăl îi înviază pe oameni prin Fiul întru Duhul Sfânt, pentru că orice lucrare a lui Dumnezeu în viața oamenilor este comună persoanelor Treimii.

De aceea, când ne referim în rugăciunile noastre la Dumnezeu și Îl chemăm în viața noastră, noi trebuie să fim conștienți de faptul că noi Îl chemăm pe Dumnezeul treimic în viața noastră, pentru că toate cele bune din viața noastră le face Tatăl prin Fiul întru Duhul Sfânt.

Așadar, orice minune pe care a făcut-o Domnul în viața Sa pământească, a făcut-o dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, pentru că El nu face nimic fără Tatăl și fără Duhul.

Și orice minune și ajutor și luminare pe care noi, acum, le primim de la Dumnezeu trebuie să știm că sunt lucrarea întregii Prea Sfintei Treimi cu noi. Pentru că Dumnezeul treimic trăiește și acționează comunional și ne cheamă și pe noi la a trăi frățește, în iubire, unii cu alții.

NainAdică Domnul S-a întâlnit cu sfâșierea sufletească și cu moartea în persoana mamei și a fiului ei. S-a întâlnit cu lacrimile și cu singurătatea.

Iar El, Cel preaiubitor, nu a trecut pe lângă…durerea oamenilor ci Și-a asumat-o.

MonoghenisȘi ne-a prefigurat învierea Lui prin învierea acestui tânăr pentru ca să ne încredințeze că este Stăpân peste viață și peste moarte.

Așa cum le va spune și Sfinților Săi Apostoli: „Eu Îmi pun sufletul Meu, ca iarăși să-l iau pe el. [Căci] nimeni nu-l ia pe el de la Mine, ci Eu îl pun pe el de la Mine Însumi” [In. 10, 17-18, GNT]. Prin aceasta arătând că moartea Sa a fost de bunăvoie și nu datorită unei conspirații umane.

Nainul este la 7 km sud-vest de Muntele Tabor[3] și la 14 km sud de Nazaret. Iar acum este un sat arab în Israel[4]. Însă atunci, în acea zi…„mulțimea mare a cetății era cu ea

sinCu femeia văduvă, care își ducea fiul spre groapă. Și care, după cum îl vedem și în iconografie, era un tânăr și nu un copil.

Iar mulțimea multă la înmormântare o vedem până azi, atunci când cel mort e cineva important. Cineva cunoscut. Cineva care a stârnit multă compasiune în concetățenii săi sau față de care ei au o mare dragoste și cinstire.

Și e un mare bine…mulțimea de oameni la înmormântare! Căci cel adormit are nevoie de rugăciunile noastre. De rugăciunile și de iubirea noastră.

Și dacă toți cei veniți să îl petreacă pe ultimul drum s-ar ruga pentru el, atunci acest lucru ar fi un mare bine pentru sufletul lui.

Pe de altă parte, înmormântarea e plină de teologie. Oricine participă la ea învață să se roage pentru cei adormiți dar și pentru sine. Pentru că la fiecare ne vine rândul să murim. Și dacă știm teologia slujbei Înmormântării, atunci știm lucruri esențiale: că avem nevoie de rugăciunile și de dezlegările preoților pentru ca să ne mântuim.

Al doilea verset pe care Sfântul Augustin îl citează este Efes. 5, 14: „Ridică-te [surge], cel care dormi [qui dormis], și te scoală din morți [exsurge a mortuis] și te va lumina Hristos [illuminabit te Christus]!”.

De ce apelează la acest verset? Pentru ca să arate faptul că cei morți înțeleg[5] glasul lui Dumnezeu. Pentru că sufletul e viu, e nemuritor și nu piere odată cu despărțirea sufletului de trup, adică cu moartea fizică.

Însă prin aceasta se arată și faptul că moartea noastră e un somn înaintea Domnului. Căci, pentru El, toți suntem vii înaintea Lui, pentru că sufletele noastre sunt nemuritoare.

Dar, în același timp, cei adormiți, nu sunt vii și cu trupurile lor. De aceea va fi o înviere generală a tuturor celor adormiți, în care toți vom fi schimbați/ transfigurați prin slava Lui.

Și prin învierea de azi, Domnul ne vorbește despre învierea Lui cea de a treia zi cât și despre a noastră, cea de obște/ universală, care se va petrece la plinirea timpului și a istoriei.

tinerePentru că mortul a înviat…și a oprit lacrimile de durere ale maicii lui!

El, Stăpânul lumii, a poruncit și…mortul a înviat!

Pentru că numai Dumnezeu poate șterge lacrima de durere din ochii noștri. Numai El, Cel care ne spune să nu plângem [Lc. 7, 13] atunci când vine vorba despre moarte ci să ne pregătim pentru bucuria veșnică, ne învață adevărata bucurie. Pentru că adevărata bucurie e să ne lăsăm luminați, umpluți de slava Lui cea veșnică, pentru ca să ne bucurăm veșnic.

Însă, într-o interpretare duhovnicească a acestei minuni, putem spune că fiecare dintre noi, care nu credem în Dumnezeu și nu împlinim poruncile Lui, suntem aidoma tânărului mort. Suntem morți sufletește tocmai pentru că nu avem lumina Lui în noi.

Dar dacă credem întru El și ne botezăm în Biserica Lui și ne lăsăm mirunși de harul Lui și ne lăsăm conduși spre intimitatea cu El prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Său, atunci înviem din morți, pentru că ne umplem de lumina Lui.

Dar dacă suntem ortodocși, pentru că am fost botezați din pruncie, însă am căzut în multe și grele păcate, cele care ne spală de ele sunt pocăința, lacrimile și mărturisirea noastră.

Pentru că prin Taina Sfintei Mărturisiri, spovedindu-ne toate păcatele noastre prin care ne-am depărtat de Dumnezeu, noi ne spălăm de păcatele noastre și ne facem albi ca zăpada. Pentru că lumina slavei Lui ne inundă.

Ne ridicăm din moarte prin pocăință și prin faptele bune ale dreptei credințe. Ne ridicăm la viața cu Dumnezeu, care e o continuă dorire a Lui. Și ridicarea noastră din păcat e o înviere din morți.

Tocmai de aceea, noi, cei credincioși, nu am cunoscut doar o înviere din morți, pe care am trăit-o atunci când am crezut, ci pe fiecare zi înviem din morți, dacă ne ridicăm din păcatele noastre.

Iar învierile noastre din morți sunt darul Lui, pentru care noi depunem puțin efort. Pentru că noi doar dorim să ne ridicăm din morți. Vrem să o rupem cu păcatul. Iar El nu numai că ne dă putere să învingem păcatul în noi înșine dar ne întărește și în bine, în viața bună. Adică în viața plină de virtuți. În viața care împlinește voia lui Dumnezeu.

Căci El ne ridică din morți prin iertarea Sa sacramentală, prin Taina Mărturisirii, și ne întărește în viața bună, duhovnicească, prin unirea sacramentală cu El, adică prin Sfânta Euharistie.

De aceea, trăind în ritmul iertării și al unirii cu El, cunoaștem că viața noastră nu trebuie să o îngropăm[6] în păcate și în inactivitate ci să o trăim „spre slava lui Dumnezeu şi bucuria oamenilor”[7].

Căci Nain înseamnă frumusețe[8] iar învierea din morți zilnică la care suntem chemați este înfrumusețarea noastră duhovnicească, interioară.

Astfel, iubiții mei, suntem chemați de Domnul să depășim plânsul trupesc prin vederea duhovnicească pe care ne-o dă credința.

Pentru că credința privește cu nădejde și cu dragoste spre Dumnezeu și spre Împărăția Lui.

Prin credință vedem ce se va petrece cu noi, pentru că simțim, încă de acum, al cui har locuiește în noi.

De aceea, să trăim cuvios în toate zilele vieții noastre, cu decență și discernământ, pentru a ne face proprii vieții cu Dumnezeu!

Pentru că numai împreună cu El viața noastră e o continuă înviere și o continuă vedere a slavei Sale, a Celui care este preaslăvit de toți, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!


[1] PL 38, col. 591.

[2] Ibidem.

[3] A se vedea: http://www.seetheholyland.net/nain/.

[4] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Nein.

[5] PL 38, col. 592.

[6] PFP Daniel Ciobotea, Hristos Domnul dăruieşte tinerilor bucuria învierii, cf.

http://ziarullumina.ro/evanghelia-de-duminica/hristos-domnul-daruieste-tinerilor-bucuria-invierii.

[7] Ibidem.

[8] A se vedea:

http://www.biblestudytools.com/lexicons/greek/nas/nain.html.

Did you like this? Share it: