Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

kayseri evden eve nakliyat eşya depolama kayseri eşya depolama kayseri kiralık asansör kayseri escort

Zi: 18 octombrie 2014

Titlul, de cele mai multe ori, n-are de-a face cu conținutul

Predica pe care Sfântul Augustin de Hippo a rostit-o la hirotonia sa întru episcop este inclusă în PL 38, col. 1480-1482. Însă și ultima predică a volumului poartă același titlu: In die ordinationis suae și e cuprinsă între col. 1482-1484.

*

Sermo XCVIII [98] a Sfântului Augustin este pe textul de la Lc. 7, 11-15. Inclusă în PL 38, col. 591-595.

*

Țărănimea română votează cu Victor Viorel Ponta[1]. Câteva sute de mii de romi votează cu Victor Viorel Ponta[2] la prezidențiale. Basarabenii sunt tot cu Ponta[3]. Helmut Duckadam și familia lui votează cu Ponta[4]. Votează cu Ponta: Sorin Ilfoveanu, Radu Beligan, Irinel Popescu, Marius Bodochi, Marian Simion, Alexandru Irimie, Vasile Stîngă, Mircea Dușa, Gabriel Oprea, Titus Corlățean, Daniel Constantin, Ecaterina Andronescu, Gabi Szabo, Rovana Plumb, Ioan Mircea Pașcu, Eugen Teodorovici, Mihai Sturzu, Corina Crețu, Cătălin Nechifor, Olguța Vasilescu, Tudor Pendiuc, Radu Moldovan, Gheorghe Nichita, Gabriela Firea, Andrei Dolineaschi, Ioan Cindrea, Florin Cârciumaru[5].

*

Andrei Pleșu votează la prezidențiale cu Klaus Werner Iohannis[6]. Victor Rebengiuc și Florin Zamfirescu îl votează pe Iohannis[7]. Madame Clarance[8] și Sexy Brăileanca[9] îl votează pe Iohannis.

*

Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, Marian Preda, Andrei Gheorghe, Vladimir Tismăneanu, Stere Gulea, Cristian Ghinea, Dan Amariei, T. O. Bobe, Pavel Șușară, Mihaela Mihai, Maria Răducanu, Andreea Bibiri, Devis Grebu, Alex Ștefănescu votează cu Monica Luisa Macovei[10].

Cristian Preda[11], Adrian Papahagi[12], Oana Badea[13] votează cu Macovei.

*

Traian Băsescu[14] votează cu Elena Gabriela Udrea. La fel și Radu Iacoboaie[15] și Laurențiu Leoreanu[16]. PNȚCD o votează pe Udrea[17].

*

„Sinodul al II-lea de la Niceea (787) cunoaște mai multe scrieri atribuite Sfântului Epifanie [al Salaminei], însă le respinge ca falsificări și apocrife”, cf. Mansi XIII, 293B-296E[18]. Pe baza cărora iconoclaștii vroiau să îl scoată „iconoclast” pe Sfântul Epifanie.

Însă Pr. Nicolae Chifăr își începe cartea cu afirmația falsă că „Biserica primară a ezitat un timp să zugrăvească icoana lui Hristos și a sfinților Lui”, p. 7. Asta când Sfântul Apostol Luca este primul iconar al Bisericii…

Neagă opera teologică a Sfântului Dionisie Areopagitul, afirmând că scrierile îi sunt „atribuite” Sfântului Dionisie Areopagitul, p. 30.

Nu pot fi de acord nici cu afirmația lui, din p. 68, în care spune, că opera Sfântului Ioan Damaschin „nu s-a impus prin originalitate, ci prin diversitate și fidelitate față de teologia patristică”. Însă capacitatea sa de sinteză, pe care i-o recunoaște și autorul, este marea sa originalitate.

În mai multe părți ale cărții sale autorul utilizează platitudini istorice, adică locuri care au ajuns comune dar care sunt false. Însă teologii le repetă tocmai pentru ca să nu pară că sunt „revoluționari”, că oferă o altă perspectivă asupra lucrurilor.

*

Punându-și problema dacă doar episcopii sau întreaga ierarhie a Bisericii păstrează succesiunea apostolică, Pr. Liviu Stan conchide că întreaga ierarhie a Bisericii păstrează succesiunea apostolică.

Fragmentul la care fac referire e acesta: „lucrarea mântuitoare în sânul Bisericii nu a fost încredințată numai episcopilor, ci și presbiterilor sau preoților propriu-ziși, iar pe de altă parte, la aceeași lucrare mântuitoare au fost chemați și în același scop au fost instituiți și diaconii” […] [Căci] după cum nu toți episcopii sunt urmașii direcți ai Apostolilor, ci prin intermediul ucenicilor sau episcopilor care au fost instituiți ca episcopi direct de către Sfinții Apostoli, tot așa și preoții, ca deținători ai puterii sacramentale, ai celei învățătorești și ai celei cârmuitoare – deși într-o măsură mai redusă decât episcopii – și ca lucrători ai mântuirii prin puterea pe care o dețin, sunt și ei urmași ai Sfinților Apostoli pe linie directă, adică prin intermediul episcopilor de către care au fost și sunt instituiți, până astăzi. Deci, și prin puterea, și prin lucrarea lor, ei se integrează în succesiunea apostolică. Același lucru se poate spune, într-o altă formă, și despre diaconi, care, în calitate de ajutători sacramentali ai episcopilor și ai preoților, participă, în mod corespunzător harului, puterii și lucrării lor, la aceeași succesiune apostolică”[19].

*

„Biserica Ortodoxă nu adoptă…atitudinea triumfalistă, adică de dominare a lumii, nici pe cea de negare a lumii, a societății timpului, dar nici pe cea de rezervă sau resemnare și, cu atât mai puțin, pe cea de capitulare în fața societății. […] [Pentru că] Ortodoxia are o atitudine pozitivă de angajare și de slujire autentică a lumii, atitudine realistă adecvată oricărui moment istoric”[20].

„Tainele sunt respirația continuă a Bisericii”[21].

Și acest autor în consideră „pseudo” pe Sfântul Dionisie Areopagitul[22].

*

Pr. Dr. Ioan Moga, în Sfânta Treime, între Apus și Răsărit. Despre Filioque și alte dileme teologice, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2012, 432 p., nu m-a convins în ceea ce-i privește pe Sfinții Ilarie de Poitiers (p. 57-65), Augustin de Hippo (p. 77-90) și Fotie cel Mare (100-112). Munca sa de cercetare asupra celor trei este periferică și nu de profunzime.

Sunt de acord cu afirmația: „în timp ce la Augustin nu putem vorbi, așa cum am arătat, de un esențialism trinitar în adevăratul sens al cuvântului, acest lucru este pe deplin valid în cazul lui Anselm”, p. 122.

În 1215, Filioque a fost „dogmatizat” la Conciliul IV Lateran, p. 125-126.

*

Grigorie al II-lea al Constantinopolului*

The Reception of the New Testament in the Apostolic Fathers, vol. I, edited by Andrew F. Gregory and Christopher M. Tuckett, Pub. Oxford University Press, 2005.

*

Și Martir Luther îi spunea Papei de la Roma: „Sfinte Părinte, ar fi bine să nu-i mai asculți pe cei care îți picură vorbe dulci în urechi, zicând că nu ești om cu adevărat, ci asemănător lui Dumnezeu, Care poruncește și dispune de toate. Căci una ca asta nu se va pomeni nicicând și n-o vei trăi nici tu. Tu ești sluga [robul] tuturor slugilor [robilor] lui Dumnezeu și te afli într-o stare mai de primejdie și mai nenorocită decât toți trăitorii de pe pământ. Nu te lăsa înșelat de cei ce se țin în preajma ta, spunându-ți cu fățărnicie că tu ai fi stăpânul lumii[23]. În scrisoarea semnată pe 6 septembrie 1520[24].

*

Viața Sfântului Ambrozie al Milanului, scrisă de Paulinus de Milan, pe atunci diacon, la cererea Sfântului Ausustin de Hippo, o găsim în engleză, între p. 194-218, în Boniface Ramsey O.P., Ambrose, Pub Routledge, London & New York, 1997. În latină o găsim în PL 14, col. 27-46.

*

Prețul cunoașterii este direct proporțional cu împlinirea interioară.


[1] A se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=24cLqpUqG04.

[2] Idem: http://www.gandul.info/stiri/romii-voteaza-ponta-dorin-cioaba-putem-controla-votul-lor-13379079.

[3] Idem: https://www.facebook.com/VictorPontaBasarabia.

[4] Idem: https://www.facebook.com/video.php?v=812905618730444.

[5] Idem:

https://www.youtube.com/channel/UCz9K0zwujRnd2ECMrsK09_g.

[6]: Idem: http://www.dcnews.ro/iohannis-mul-umiri-catre-andrei-ple-u-sunt-onorat-i-fericit-sa-am-alaturi-oameni-de-mare-insemnatate-pentru-cultura-romana_456731.html.

[7] Idem: http://portalsm.ro/2014/10/cine-il-voteaza-pe-iohannis/.

[8] Idem: https://www.youtube.com/watch?v=rpYxhw0Xfh0.

[9] Idem: https://www.youtube.com/watch?v=m9CO0bEhvPc.

[10] Idem:

https://www.youtube.com/watch?v=PgjQ9MSgjV4&feature=youtu.be.

[11] Idem: http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/reactia-elenei-udrea-dupa-ce-cristian-preda-a-spus-ca-voteaza-cu-macovei–76569.html.

[12] Idem: http://www.ziare.com/monica-macovei/candidat-alegeri-prezidentiale-2014/adrian-papahagi-udrea-are-dreptate-a-venit-timpul-sa-votam-o-doamna-pe-monica-macovei-1316928.

[13] Idem: https://www.youtube.com/watch?v=I_M_RBAJuLA.

[14] Idem: http://www.reporterntv.ro/stire/basescu-a-declarat-ca-sustine-pmp-la-prezidentiale-si-ca-elena-udrea-a-fost-un-ministru-bun.

[15] Idem: http://raduiacoboaie.wordpress.com/2014/10/08/de-ce-cred-eu-ca-elena-udrea-merita-increderea-electoratului-din-romania-pentru-a-deveni-presedinte-radu-iacoboaie-4-octombrie-2014-2.

[16] Idem:

https://www.facebook.com/EUdrea/photos/a.10150113418889584.283864.349853434583/10152579420159584/?type=1&relevant_count=1.

[17] Idem: http://www.digi24.ro/Media/Emisiuni/Regional/Digi24+Cluj-Napoca/Vocile+Clujului/De+ce+voteaza+partidul+lui+Coposu+cu+Elena+Udrea.

[18] Pr. Prof. Dr. Nicolae Chifăr, Iconologie și iconoclasm. Studii privind disputa iconoclastă în secolele VIII-IX, Ed. Andreiana, Sibiu, 2010, p. 48, n. 19.

[19] Pr. Prof. Univ. Dr. Liviu Stan, Biserica și Dreptul. 4. Structura, organizarea și membrii Bisericii, ed. coord. de Pr. Conf. Univ. Dr. Irimie Marga, Ed. Andreiana, Sibiu, 2013, p. 14-15.

[20] Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Gh. Radu, Despre înnoirea și îndumnezeirea omului în Hristos, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p. 12.

[21] Idem, p. 37.

[22] Idem, p. 68.

[23] Martin Luther, Scrieri, vol. 1, trad., biografie și note de Petru Forna, introduceri și tabel cronologic de Daniel Zikeli, Ed. Logos, Cluj-Napoca, 2003, p. 149.

[24] Idem, p. 151.

The Theology of the Sight of God [6]

Rev. D.Th. Dorin Octavian Picioruş

*

The Theology of the Sight of God 

Studies and translations

 ***

Here are the parts 1, 2, 3, 4, 5

***

1. 2. 5. Elijah the Tishbite and the Ecstatic Anchoretism

If Moses is a seer of God in the context of the establishment of the Law and of the typological liturgical, ie in the liturgical community of believers, Saint Elijah has the experience of the glory of God in loneliness, in the total removal of people.

Putting in antithesis of communitarianism and of ecstatic anchoretism, we believe, must to explicit the proper frame of living of the seer of God and not presupposed value differences, at ecstatic level, between the two experiential contexts.

The sight of God does not keep of the place in which it was experienced. But, into a contextual approach of the ecstatic experiences of Scripture, the ecstatic anchoretism is a personal authentication of the glory of God and not a communautaire attestation of the presence of God in the world.

Moses has the face full of divine light in the midst of the people, for as it to be entrusted that God is with them, that He is alive and overwhelming. Elijah experiences the presence of God and His glory in the mountain Horeb, for as to be entrusted, in personal mode, that God did not let on His people without Prophets and that He has a stable link with them.

If the sight of God of communitarian type, ie that which aims a strengthening in faith of a community of believers, is an extensive sight, a divine revelation appointed to motivate experiential a lot of people, the sight of God of anchoritic type, being an intensive sight, has the role of to substantiate, at personal level, the intimacy full of boldness of the believer with God.

But the two ecstatic types does not enter into a concurential system and nor are mutually exclusive.

Moses and Elijah see the glory of God in their being and are deified by it. Only that Moses made ​​public this experience, while Elijah holds it into a private frame, restricted. The confessive dimension of the ecstatic experience will prove very important in the oikonomia of salvation and it constitutes in our only valid source of study.

I Kings 19: 8-13 is the ecstatic passage on which we want to highlight from the life of Elijah. According to the Vulgate, Horeb is „montem Dei” („the mountain of God”) [I King. 19, 8] due to the sight of God, on which Moses had it there (Exod. 3, 1).

In LXX, in both ecstatic contexts, does not appear this surname. We consider that through this syntagm the Vulgate intended to enroll in the tradition of emphasizing of revealing toponyms. The sight of Elijah is not a „xerox copy” of the sight of Moses from the unburnt bush. Not the place is the one that provokes the ecstasy, but God is the One who decides this moment, on the measure of interior preparation of the inghostualized.

Elijah sees on God after 40 days of traveling through the wilderness, time in

zealmountain, but indicates his love for God, his zeal for the Law of God and the godly life. Is not the word, thus, of an anatomical positioning in front of God, but of that full opening of his being, of his deep, towards the experience of divine glory.

Elijah prepares of the ecstatic encounter with God. The absolute particularity of this ecstasy is that it is presented as a future event, when, of fact, it had already been lived by the Prophet (cf. I Kings 19, 11-12).

In the text from I Kings we have a post-ecstatic confession from the part of Elijah, presented, from humbleness, as a prophecy, from the part of the Lord, of an ecstasy, on which he would have had to live it in the future.

So is made that in the description from I Kings, the Lord appears as the One who reveals to Elijah the fact, that this sight on which he will have it is not than a crossing of Him through the face of this one (I Kings 19, 11).

When the Lord will pass through the face of him in the time of ecstasy, and not physically, His presence will be perceived in more ways. But Elijah already living the things on which he describes.

pnevma megaNobody, apart from Elijah, lives these ecstatic realities. They are realities of divine light, lived in his being and not meteorological phenomena with a catastrophic character. The retail of non-presence of God in this strong wind, at first sight contrasting, must be understood in the key v. 12.

vederi extaticenumai inBut this „restricting” from vv. 11-12 of presence of God must not lead us to the idea that the sight of God excludes the diversity of the ecstatic realities. The divine light is ample in forms, and the correspondence of the ecstatic realities with human things does not temporalize the ecstasy, but indicates the uncomprehensibility of the ecstatic realities.

The wind, the earthquake, the fire and the smooth breeze were realities, seen in ecstasy, by the Holy Prophet Elijah, but they did not have the materiality on which we know it or we would like to have it this ecstatic scriptural description.

Discussion of ecstasies into a symbolic erminia/ interpretation or, and worse, creatural has nothing to do with a theological demarche, for that is denied the strict ghostual character of the ecstasy. All what saw Elijah from the glory of God he saw in his ghost and not in the nature from surrounding him.

His gest, which of covering his face with the mantle (v. 13) is a direct consequence, normal, of the immense godliness on which he lives after this ecstasy. He does not cover his eyes as and when he would have seen in physical mode the realities about which we talked, but here we have presented his post-ecstatic attitude, ie the state of a man full of godliness in front of God, which feels unworthy of the sight of His glory.

The final verse of the passage analyzed speaks of the interior consequences of the sight of God. The sight of God does not leave you the same, but the life of after this is with all different.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

konya escort eskişehir escort izmit escort bursa escort halkalı escort
ücretsiz porno