Remete 1Pr. Gheorghe Remete, Sfintele Taine în contextul dialogului ortodox-luteran, teză doctorală, coord. de Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, București, 1998, 202 p.

Remete 2 *

Actualitatea teologiei sacramentale (1-5) ține loc de Introducere, primul capitol: Introducere în teologia Sfintelor Taine (6-94), cap. 2: Sacramentele în Reforma luterană (96-144), cap. 3: Specificul sacramental în teologia lui Wolfhart Pannenberg (p. 145-183), cap. 4: Sfintele Taine în dialogul oficial ortodox-luteran (p. 184-200), Concluzii, Bibliografie, Abrevieri.

Când subliniază necesitatea și gratuitatea harului, teologia luterană se întâlnește cu cea ortodoxă, p. 9.

„deși se străduiește să evidențieze o unire reală cu Dumnezeu, teologia protestantă confundă totuși pe Duhul ca Persoană treimică transcendentă cu Duhul ca lucrare prezentă și efectivă în lume; cu alte cuvinte, confundă o proprietate treimică cu un predicat al Sfintei Treimi”, p. 11.

Teologia ortodoxă despre har este „doctrina energiilor necreate”, p. 12.

Corporalitatea definitivă a lui Iisus Hristos este argumentul suprem pentru baza materială a Sfintelor Taine”, p. 18. Pentru că, atâta timp cât Hristos e în cer cu trupul Său îndumnezeit, atunci harul lui Dumnezeu iradiază prin trupul Său spre noi.

Din p. 33, autorul discută despre ființa Sfintelor Taine. Și ne spune, că „dacă gândirea protestantă, ca și cea catolică, separă între actul vizibil și cel invizibil al Tainei, pentru cea ortodoxă separarea este de neconceput”, p. 38.

În Ortodoxie, „Sfintele Taine sunt lucrările instituite expres de Hristos în Biserică pentru împărtășirea harului divin credincioșilor. Ele nu sunt însă nici lucrări autonome în ele însele, nici lucrări autonome ale Bisericii”, p. 48.

În p. 49, autorul spune că „prima Taină… este unirea lui Dumnezeu cu lumea, prin creație”, pe când „Iisus Hristos este a doua Taină manifestată în lume”. În p. 50 spune că Biserica este a Treia Taină.

Sfintele Taine „sunt ale Bisericii pentru că în orice Taină lucrează efectiv Hristos cel prezent în chip special și expres în Biserică”, p. 54. Și autorul a subliniat până acum doar fundamentul hristologic a Bisericii, fără a vorbi și despre cel triadologic.

Din p. 61 începe discuția despre săvârșitor și validitatea Sfintelor Taine.

Ființa și efectul Sfintelor Taine constau…din această relație organică dintre Hristos și Duhul Sfânt”, p. 67.

Secvența 1. 4: necesitatea și efectul Sfintelor Taine, p. 75.

Deși autorul folosește adesea un limbaj scolastic se observă intenția sa de a se dezbrăca de o prezentare plictisită a problemelor teologice. Stilul său e adesea concis și nuanțat, deși, când vine vorba de teologia luterană, în loc să prezinte pe scurt problematica, el se pierde în detalii.

„Taina nu spune sau comunică ceva numai conștiinței ci angajează omul întreg”, p. 89.

De la p. 96 începe discuția despre Sacramente în Reforma luterană, deși autorul a început discuția despre ele din capitolul anterior.

Prima „hirotonie” luterană s-a petrecut în anul 1535, la Wüttemberg, p. 137.

De la p. 145 începe teologia lui Pannenberg. Și acesta susține că „în primele două veacuri creștine femeile au avut acces la hirotonie și numai în secolul III au fost excluse de la hirotonirea în oficiul presbiterial (Presbyteramt)”, p. 177. De ce nu ne dă și exemple, ca să își „motiveze” minciuna?

Pannenberg tolerează și homosexualitatea, p. 182.

Cap. al 4-lea, ultimul: Sfintele Taine în dialogul oficial ortodox-luteran începe în p. 184.

Concluzii, p. 201-202. Autorul, paradoxal, nu prea reușește să vorbească concis în concluzii așa cum a făcut-o, spre exemplu, în cap. 1. Ele sunt mai mult un eseu decât niște concluzii riguroase ale unei teze doctorale.

Bibliografia nu are paginație. Citează 5 titluri de la Pannenberg, două de la Pr. Dumitru Popescu și 14 de la Părintele Stăniloae.

Abrevierile sunt pe o pagină.

Pentru ca să introducă apoi vol. al III-lea al Teologiei Sistematice a lui Wolfhart Pannenberg pe care l-a tradus în română. Cf. Systematische Theologie, Band III, Ed. Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1993, care se ocupă cu Sacramentele. Traducerea are 218 pagini. Și cred că pe Părintele Popescu sau pe altcineva l-a interesat mai mult volumul din Pannenberg decât discuția despre el, tocmai de aceea l-a pus să o traducă.

Remete 3Remete 4CV-ul și Declarația.

Pe când semna acest CV era Pr. Lect.

Pr. Gheorghe Remete s-a născut la 29 august 1954, în Poiana Sibiului, jud. Sibiu. Părinții: Vasile și Maria (născută Banu) Remete. Al 7-lea copil din 10.

Școala generală a terminat-o cu media 9, 76. A intrat la Seminar în Cluj, absolvind în iunie 1974 cu media 9, 12. În paralel cu Seminarul, la fără frecvență, a făcut și Liceul umanist Horia, Cloșca și Crișan din Alba Iulia, între 1971-1975, luându-și BACul în august 1975 cu media 8, 33.

Între 1974-1978 a făcut facultatea la București, absolvind cu 9, 84, calificativul „excepțional”, ca șef de promoție.

În toamna lui 1978 a intrat la doctorat, ca primul dintre cei admiși, cu media 9, 50. La toate cele 3 lucrări de seminar a primit nota 10.

Anul I de Doctorat l-a terminat cu media 9, 40. În al doilea an, în martie 1980, a primit o bursă pentru Germania. La Facultatea de Teologie evanghelică din München. A făcut cursuri de limbă germană la Institutul Goethe din Grafing, München, absolvindu-le cu „bine” în 25 iunie 1980.

Pe 7 octombrie 1980 a absolvit examenul de limbă germană. În august 1982 a revenit în România. Între sept. 1982-iulie 1985: Centrul eparhial Alba-Iulia. A terminat cursurile doctorale în 24 februarie 1987, cu media generală 9, 46, președintele comisiei fiind Chițescu.

În iulie 1985 a fost hirotonit preot pentru parohia Sebeș II cimitir din orașul Sebeș, jud. Alba. Doamna preoteasă: Carmen Maria Remete (născută Popoviciu, în 21 noiembrie 1962) și fiica: Ana-Maria, născută în 28 decembrie 1986. Certificat de traducător pentru Franceză, din 3 martie 1977 și din 1 martie 1992: lector la IBU la Alba Iulia. A tipărit Dogmatica pentru Seminarii în 1996.

*

Din vol. al 3-lea al Dogmaticii lui Pannenberg: „Revenirea la credință și Botezul nu se separă”, p. 12.

„Luteranii…au insistat în Formula Konkordie pe prezența trupească a lui Hristos în Cină”, p. 88.

El neagă caracterul de jertfă al Cinei Domnului, p. 93.

Did you like this? Share it: