Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Istoria începe de oriunde o privești

(vol. 5)

*

1. Date istorice despre viața Sfântului Calinic Cernicanul

vesmintele Sfantului Calinic CernicanulVeșminte episcopale
purtate de Sfântul Calinic Cernicanul[1]

S-a născut pe 7 octombrie 1787 la București și a primit la Botez numele de Constantin. Se numea Constantin Antoneseu iar pe părinții săi: Antonie și Floarea. A locuit pe ulița Lefterescu în București, suburbia Sfântul Visarion și era din familie românească boierească[2].

Numele de Botez l-a primit de la nașa sa, Lucsandra Văcărescu, mama poetului Ienăchiță Văcărescu. Trăiește creștinește, face școala la București și învață limba greacă. Mai înainte de a împlini 20 de ani, Constantin a plecat la Mănăstirea Cernica și a fost primit în Mănăstire de către Starețul Timotei, în ziua de 18 martie 1807[3].

Părintele care l-a luat în ascultare a fost Duhovnicul Pimen, de la care a învățat rugăciunea inimii și să sculpteze cruciulițe.

Devine monah în ziua de 12 noiembrie 1808, cu numele de Calinic, fiind tuns în monahism de Starețul Timotei, care îl primise în Mănăstirea Cernica. În decembrie 1808 e hirotonit ierodiacon, în Biserica Sfântul Nicolae de la Cernica de către ÎPS Sofronie al Vraței, din Bulgaria, care era refugiat la București[4].

Sfântul Calinic, în nevoința sa monahală, nu a dormit pe pat și nici nu a dormit dezbrăcat de hainele sale monahale.

După 11 ani de monahism, la 30 de ani, a devenit Stareț al Cenicăi. În nici 2 ani a restaurat și a pictat Biserica Sfântul Nicolae din ostrov, cei care au pictat-o fiind Fotache și Nicolae Polcovnicu.

Mitropolitul Dionisie Lupu l-a făcut arhimandrit pe 9 aprilie 1820[5].

Sfântul Calinic a fost peste 31 de ani Stareț al Cernicăi, având 350 de monahi în obștea sa. După aproape 43 de ani de viețuire la Cernica, la vârsta de 63 de ani, pe 15 septembrie 1850, Sfântul Calinic a fost ales Episcop al Râmnicului-Noul Severin. A fost hirotonit episcop pe 26 octombrie 1850 și i-a luat cu el pe monahii, care erau frați de sânge, Orest și Anastasie Baldovin[6].

Între 1852-1856, cu ajutor material din partea domnului Barbu Știrbei, Sfântul Calinic a refăcut Catedrala Episcopiei Râmnicului. Pe 27 august 1860 îl pune Stareț al Mănăstirii Frăsinei pe Ieromonahul Serafim, unde ridică Biserica Adormirea Maicii Domnului, cu clopotniță și chilii. Mănăstirea Frăsinei a fost singurul așezământ monahal care, în anul 1863, a fost exceptat de la secularizare[7].

Din 1861 a dat în folosință propria sa tipografie în care a tipărit mai multe cărți de slujbă. În 26 ianuarie 1867, el și-a donat tipografia municipalității orașului Râmnic[8].

A fost apreciat de domnul Alexandru Ioan Cuza și a fost distins cu Crucea Sfântului Vladimir de Nicolae I, Țarul Rusiei.

La 18 septembrie 1857 și-a scris diata, adică la peste 70 de ani. Și din diata sa aflăm că a venit la Cernica la 19 ani[9].

Pe 24 mai 1867, Sfântul Calinic s-a retras la Mănăstirea Cernica, însă, din respect pentru el, a fost lăsat până la sfârșitul vieții episcop titular al Râmnicului. A adormit pe 11 aprilie 1868 și a fost înmormântat, după două zile, în Biserica Sfântul Gheorghe din Cernica, ctitoria sa, fiind slujit de ÎPS Nifon, Mitropolitul primat al Ungrovlahiei[10].

*

2. Primul exarh patriarhal

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înființarea treptei eclesiale de exarh în anul 1979. El are rangul de mitropolit și reprezintă pe Patriarhul României în fața tuturor Bisericilor din lume. Și primul exarh patriarhal al Bisericii noastre a fost ÎPS Nicolae Corneanu al Banatului[11].

*

3. Întâlnirea lui Ceaușescu cu cei trei monahi români din Athos

Nicolae Ceaușescu a făcut o vizită de stat în Grecia și în timpul acestei vizite, în ziua de 27 martie 1976, s-a întâlnit cu trei monahi români nevoitori în Athos. Ideea de a se întâlni cu ei a fost a lui Ion Brad iar cei trei monahi au fost: Veniamin Popa, Dimitrie Trihenea și Neofit Negară. Toți trei aveau peste 70 de ani la acea dată.

Părintele Veniamin Popa era starețul de la Prodromu. Părintele Dimitrie Trihenea era din părțile Sibiului și fusese stareț la Zografu. Părintele Neofit Negară era din Basarabia[12].

Ei i-au vorbit lui Ceaușescu despre „preocupările și necazurile lor” și au cerut monahi tineri, din România, pentru Athos[13]. Și i-au dăruit lui Ceaușescu o Sfântă Icoană, un potir și o cutie plină de smirnă și tămâie. La rândul lui, Ceaușescu, „le-a promis sprijinul Cultelor [Departamentului pentru Culte]”, însărcinându-i pe Macovescu și pe Brad în acest sens[14].

*

4. Salariile securiștilor în 1948

Pe 1 septembrie 1948 se înființează Direcţiunea Generală a Securităţii Poporului. Și tot atunci se stabilesc salariile lucrătorilor Securității Statului. Astfel, un general locotenent pleca acasă lunar cu 55. 000 de lei, un general maior cu 49.000 de lei, un colonel cu 42 de mii de lei, un locotenent colonel cu 35 de mii de lei, un maior cu 28 de mii de lei, un căpitan cu 23 de mii de lei, un locotenent cu 18 mii de lei. Sublocotenentul primea 15. 500 de lei pe lună, plutonierul major șef 14. 500 de lei, plutonierul major 13 mii de lei, plutonierul 11 mii de lei, sergentul major 8. 500 de lei. Însă și cusătorul de dosare primea 7.500 de lei pe lună, pe când omul de serviciu, cel care făcea curățenie, primea 6.500 de lei[15].


[1] Imagine preluată din articolul: Dumitru Manolache, Cum poţi trăi astăzi o minune învăţând taina tăcerii. Întâlnire cu Sfântul Calinic la Cernica, ziarul Lumina, luni, 11 aprilie 2011, cf. http://ziarullumina.ro/reportaj/intalnire-cu-sfantul-calinic-la-cernica.

[2] Pr. Prof. Univ. Dr. Aurel Pavel, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, organizator al școlilor de pregătire a clerului și susținător al activităților tipografice și culturale, în Anuarul Academic, serie nouă, XI (XXXVI), 2010-2011, Ed. Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, p. 7-8. Autorul a preluat datele istorice de la Arhim. Anastasie Baldovin, Viața și nevoințele cele monahale ale Preacuviosului Episcop al Râmnicului-Noul Severin, D. D. Calinic, în rev. Biserica Ortodoxă Română, XXII (1898-1899), nr. 10, p. 1016–1046.

[3] Idem, p. 8.

[4] Idem, p. 8-9.

[5] Idem, p. 9.

[6] Idem, p. 10.

[7] Idem, p. 11.

[8] Idem, p. 12.

[9] Idem, p. 16.

[10] A se vedea:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Calinic_de_la_Cernica.

[11] Adrian Nicolae Petcu, Activitatea Departamentului Cultelor în atenţia Securităţii (1970-1989), în Caitele CNSAS, anul II, nr. 2 (4)/ 2009, Ed. CNSAS, Bucureşti, 2010, p. 101.

[12] Ion Brad, Muntele catârilor sau Ambasador la Sfântul Munte, Ed. Fundația Europeană Titulescu, București, 2013, p. 49-50.

Am downloadat cartea de aici: http://www.titulescu.eu/wp-content/uploads/2013/08/BRAD-Muntele-BT-interior.pdf.

[13] Idem, p. 50.

[14] Ibidem.

[15] Iuliu Crăcană, Salarizarea cadrelor Securității, în Totalitarism şi rezistenţă, teroare şi represiune în România comunistă, Ed. CNSAS, București, 2001, p. 71.

Did you like this? Share it: