Istorie 5. 2
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Istoria începe de oriunde o privești
(vol. 5)
*
Prima parte
***
5. Poezia politică a lui Alecsandri
Semnând ca: Un revoluționar de la 1848, Vasile Alecsandri a scris un poem, în patru strofe, numit D-lui C. Hurmuzachi. El a fost publicat în 1857, în Steaua Dunării, de către Kogălniceanu. Iar C. Hurmuzachi era înfierat de Alecsandri pentru că a devenit un dușman al Unirii, sprijinind pe Grigore Sturza la tronul Moldovei[1].
Poemul la care mă refer e următorul[2]:
*
6. A citat trei manuscrise dactilografiate
În Despre înnoirea și îndumnezeirea omului în Hristos[3], Părintele Profesor Dumitru Radu a creat un capitol dedicat Patriarhului Serghie al Moscovei (p. 258-300). Și în el a discutat teza acestuia de magistru în Teologie: Învățătura ortodoxă despre mântuire. Încercare de prezentare a laturii moral-subiective a mântuirii pe baza Sfintei Scripturi și a operelor Sfinților Părinți, Sankt Petersburg, 1895[4].
Însă nu a folosit ediția rusească ci o traducere în manuscris, dactilografiată, din 1951. Din care a citat, de la un cap la altul, în această secțiune a cărții sale. Traducere făcută de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae și Pr. V. Miteu, preot în parohia Telna din Alba[5].
Gestul Părintelui Radu e unul onest. Așa fac oamenii care nu vor să fie prinși cu mâța în sac. Adică oamenii care nu vor să fie găsiți cu plagiate grosolane peste ani.
Confrați ai săi, mai tineri, „își asumă” traducerile în manuscris ale celor răposați fără să le mai citeze. Pentru că ei consideră că dacă nu au fost publicate sunt bune de furat.
În n. 600 a cărți, autorul citează al doilea manuscris dactilografiat: Pr. Dumitru Stăniloae, Curs de Simbolică, București, 1950. Iar cum cursul Părintelui Stăniloae e gândit de el și nu compilat, ar fi putut să fure din el la greu. Însă Părintele Radu l-a citat. A citat p. 77 a cursului mentorului său, din capitolul: Doctrina despre Biserică în cele trei confesiuni.
Al 3-lea manuscris dactilografiat citat e în n. 626, p. 281. Și a citat: Pr. Isidor Todoran, Curs de Teologie Dogmatică și Simbolică, București, 1953. A citat din capitolul: Îndreptarea [omului] în cele trei confesiuni creștine…pagina 702 a cursului.
Unde sunt acum cele trei manuscrise? Și de ce nu se publică aceste manuscrise, dacă valoarea lor ideatică și istorică e mare?
*
7. Vinul cel mai căutat de pe timpul Sfântului Constantin Brâncoveanu
În subcapitolul Vinurĭ, din Brașovul și Romînii. Scrisorĭ și Lămurirĭ[6], Nicolae Iorga spune faptul că „cel maĭ căutat” vin în timpul Sfântului Constantin Brâncoveanu se producea…la Pitești[7]. Iar el căuta să îl vândă „pe preț bun”[8].
*
8. Dan Simonescu îi mulțumește Cocuții
Bibliografia românească veche de la 1508 la 1830 este întocmită de Ioan Bianu, Nerva Hodoș și Dan Simonescu. Bianu a murit pe 13 februarie 1935, Hodoș la 1 noiembrie 1913 – după cum scrie pe pagina de titlu a tomului al 3-lea[9]–, însă Simonescu era în viață. Și al treilea autor al cărții, pe prima pagină a exemplarului existent la sala de lectură a Bibliotecii Academiei Române, a scris o dedicație. În partea de sus, dreapta, a foii:
„Cocuții,
cu mulțumiri recunoscătoare
că m’a lăsat și îndemnat să-l
săvârșesc.
Dan Simonescu
20. XI. 1936.”.
Cine e Cocuța?! Soția? Fiica? O prietenă?…
[1] Studiĭ și Documente cu privire la Istoria Romînilor. Scrisorĭ și alte acte privitoare la Unirea Principatelor, tipărite în amintirea semi-centenarului din 1909 de N.[icolae] Iorga, Profesor la Universitatea din București, vol. XVIII, Ed. Atelierele grafice SOCEC & Comp., Societate anonimă, Bucureștĭ, 1910, p. 95.
[2] Ibidem.
[3] Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Gh. Radu, Despre înnoirea și îndumnezeirea omului în Hristos, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2007, 435 p.
[4] Idem, p. 258, n. 541.
[5] Idem, p. 259, n. 542.
[6] Brașovul și Romînii. Scrisorĭ și Lămurirĭ de N.[icolae] Iorga, Profesor la Universitatea din Bucureștĭ, Ed. Stabilimentul grafic I. V. SOCECU, Bucureștĭ, 1905, 453 p.
[7] Idem, p. 28.
[8] Ibidem.
[9] Ioan Bianu, Nerva Hodoș și Dan Simonescu, Bibliografia românească veche 1508-1830, Tomul III, 1809-1830, edițiunea Academiei Române, Ed. Atelierele Grafice SOCEC & Co., SOC. ANONIMĂ, București, 1912-1936, 777 p.