Traduceri patristice

*

vol. 5

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*** Sfantul Augustin al Hipponei

Sfântul Augustin,

Episcopul Hipponei

(13 noiembrie 354-28 august 430,

pomenit la 15 iunie în Biserica Ortodoxă)

*

Despre Sfânta Treime

 [cartea a patra]

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a, a 48-a.

***

Căci despre învierea trupului era vorba în acel loc, tocmai pentru aceasta zice astfel: „A preschimbat/ transfigurat [transfiguravit] trupul smereniei noastre [ca să fie] asemenea trupului slavei Sale” (Filip. 3, 21).

Așadar, o moarte a Mântuitorului nostru a fost spre mântuirea celor două morți ale noastre. Și o înviere a Lui a plinit cele două învieri ale noastre, din moment ce trupul Său, în amândouă lucrurile, adică și în moarte și în înviere, și ca taină a omului nostru interior, și ca pildă [a celui] exterior, a fost folosit în mod corespunzător ca leac [medicinali].

 Capitolul IV

7. Dar această rațiune: una pentru două, răsare, desigur, din numărul trei [a ternario numero]. Căci unul și cu doi fac trei, dar acestea toate despre care vorbesc, [împreună] ajung la șase. Fiindcă unu cu doi cu trei fac șase.

De aceea, despre acest număr se spune că este desăvârșit [perfectus], pentru că părțile sale sunt complete.

Căci are pe acestea trei: pe șase, pe trei, [și] jumătate. Căci nicio altă parte, care să poată fi numită parte alicotă[1] [quota], nu există în ele.

Așadar, a șasea parte este una/ o dată, a treia de două ori, iar jumătatea sa este trei. Iar unu cu doi și cu trei fac același șase. A cărui desăvârșire ne-o arată nouă Sfânta Scriptură cel mai mult în aceasta, că Dumnezeu a desăvârșit opera Sa în șase zile, iar în a șasea zi a fost făcut omul după chipul Său (Fac. 1, 27).

Și în a șasea vârstă a neamului omenesc, Fiul lui Dumnezeu a venit și S-a făcut om, pentru ca pe noi să ne remodeleze [reformaret] după chipul lui Dumnezeu.

Desigur, acum este în vigoare o vârstă: fie că au fost împărțiți câte o mie de ani pentru fiecare vârstă, fie că, în Dumnezeieștile Scripturi, căutăm [personalități] memorabile și uluitoare [care să fie] ca niște încheieturi ale vremii [quasi articulos temporum][2].

Încât prima vârstă se descoperă [a fi] de la Adam până la Noe, [iar] a doua de aici [de la Noe] până la Avraam. Și, după aceea, precum Matei Evanghelistul a împărțit, de la Avraam până la David, de la David până la strămutarea [transmigrationem] în Babilon și de aici până la nașterea Fecioarei[3] (Mt. 1, 17).

Aceste trei vârste, adăugate la cele două, fac cinci. De la nașterea Domnului a început a șasea, care se desfășoară acum, până la tainicul sfârșit al vremii.

Ne dăm seama că acest număr șase poartă un fel de simbol al timpului, chiar în acea socoteală a împărțirii tripartite, în care calculăm [computamus] un timp înainte de Lege, altul sub Lege [și] al treilea sub har. În care timp am primit taina înnoirii, pentru ca, la sfârșitul timpului [să primim] chiar înnoirea fiecăreia dintre părți, din toate [părțile componente ale ființei noastre], prin învierea trupului [și] nu numai a sufletului [nostru], [și] să fim vindecați cu adevărat chiar de neputința [infirmitate] trupului.

De unde se înțelege în chipul/ ca tip al Bisericii [in typo Ecclesiae] acea femeie însănătoșită și ridicată de Domnul, pe care o gârbovise [curvaverat] neputința, când a legat-o Satana (Lc. 13, 10-17).

Căci de astfel de vrăjmași ascunși se plânge [plangit] acel glas al psalmului: „Au gârbovit [curvaverunt] sufletul meu” (Ps. 56, 8).

Iar această femeie avea [trăise] optsprezece ani în neputință, care este de trei ori șase.

Iar luni ale celor 18 ani se găsesc în număr de câte șase la pătrat, adică de șase ori șase și acesta [înmulțit din nou] cu șase[4].

La fel, după cum se poate vedea, în același loc al Evangheliei, lângă [cel pomenit mai sus, este, în pildă,] acel arbore de smochin, a cărui nefericită nerodire a dovedit-o în al treilea an.

Dar pentru acela s-a mijlocit astfel, ca să fie iertat în acel an, pentru ca să facă roade bune [în anul următor]; iar altfel, să fie tăiat (Lc. 13, 6-9).

Acum, și [acești] trei ani țin de aceeași împărțire tripartită, și lunile celor trei ani sunt șase la pătrat, adică șase ori șase.


[1] Parte alicotă = parte care se cuprinde exact, de un anumit număr de ori, într-o cantitate dată.

[2] Cu sensul de: borne temporale.

[3] Nașterea lui Hristos din Fecioară.

[4] Adică în 18 ani, numărul lunilor este de 6 la puterea a treia.

Did you like this? Share it: