Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Zi: 17 noiembrie 2014

Sfântul Ieronim Mărturisitorul, Comentarii la Isaia Prorocul (fragmente) [2]

Traduceri patristice

vol. 5

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

*

Sfantul Ieronim MarturisitorulSfântul Ieronim Mărturisitorul
(340/342/345-420, † 30 septembrie,
pomenit la 15 iunie în Biserica
Ortodoxă)

 *

În Is. 1, 1 – „Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care a văzut-o asupra/ despre [super] Iuda și Ierusalim, în zilele lui Ozia, Ioatam, Ahaz și Ezechia, a regilor lui Iuda” – se vorbește despre Iuda, prin care se înțeleg „două triburi” ale lui Israel. „Așadar, Isaia vorbește în principal de două triburi, Iuda și Veniamin, fără [celelalte] zece, care erau în Samaria și care erau numite Efraim și Israel[1].

„Iar Ozia [Ozias] este același cu Azaria [Azarias], [având] două nume. Și, într-adevăr, cunoaștem, după regii care sunt amintiți în titlu, că în același timp cu Isaia au mai profețit [și] Osea, Ioil și Amos. Dar mai întâi cuvântul lui Dumnezeu a fost în Osea, fiul lui Beeri [cf. Os. 1, 1].

Și majoritatea afirmă că Amos, tatăl lui Isaia [amintit în Is. 1, 1], nu este al treilea din cei doisprezece profeți, ci altul. Și la cărțile evreiești este scris [tot la fel, că este] altul”[2].

„Dar nu numai acest Proroc, ci și alții, când au în titlu: „Vedenia pe care a văzut-o Isaia” sau Avdia [Abdias], nu spun pe cine au văzut.

Harul Cuvântului: „Am văzut pe Domnul Savaot șezând pe tron înalt și înălțat [excelsum et elevatum] și serafimi împrejurul Lui” (Is. 6, 1-2).

Dar cele ce sunt spuse [lor, în vedenie], ei le povestesc. Adică: „Ascultă cerule, și pricepe cu urechile, pământule” (Is. 1, 2). Și: „Aceasta zice Domnul Dumnezeu către Idumea: <Am auzit auzind de la Domnul și sol a trimis către popoare>” (Avd. 1, 1).

Deci Prorocii, văd mai întâi că se vorbește. Ei puteau să spună: Ochii noștri pururea către Domnul [cf. Ps. 24, 15, VUL]. Și: „Către Tine am ridicat ochii mei, Cel ce locuiești în cer” (Ps. 122, 1).

De unde și Apostolul a fost învățat de către Mântuitorul: „Ridicați ochii voștri și vedeți ținuturile, pentru că deja sunt albe [albae sunt] pentru recoltare” (In. 4, 35). Acești ochi ai inimii îi avea și logodnica în Cântarea cântărilor (Cânt. Cânt. 4, 9). Și în Evanghelie citim: „Lumina trupului tău este ochiul tău” (Mt. 6, 22).

În Vechiul [Testament] chiar numește printr-un instrument faptul că poporul a văzut glasul lui Dumnezeu (Ieș. 20, 18)[3].

Din care cauză să înceteze gândurile delirante ale lui Montanus[4], care a zis că în starea de extaz și în nebunie/ delir al inimii judecă întâmplându-se cele prorocești: căci nu puteau să vadă ceea ce nu înțelegeau[5].

„Însă, prin Isaia se înțelege mântuitul Domnului [salvatus Domini], Iuda [înseamnă] mărturisire; Ierusalim, vedenia păcii [visio pacis]; Ozia, puterea/ tăria Domnului; Ioatam, desăvârșirea Domnului; Ahaz, ținere sau tărie [tenens sive robusutus]; Ezechia, împărăția Domnului.

Așadar, cel ce, priveghind, este mântuit de Domnul, și este fiul lui Amos, adică tare și puternic [fortis atque robusti], cerne duhovnicește vederea mărturiei, în timp ce deplânge vechile păcate; și [este fiul] păcii, de vreme ce, după pocăință trece la lumină, [și] se odihnește în pacea eternă [aeterna pace requiescit]; și toate ale acelui timp trec sub puterea Domnului și [întru] desăvârșirea și tăria Lui.

Și când a făcut toate, zice aceasta Evanghelia: „Slugi netrebnice suntem, pentru că cele ce trebuia să facem, [acestea] le-am făcut” [Lc. 17, 10]”[6].

metonimieSau pentru că, prin mărturiile lui Moise, grăise Dumnezeul cerului și al pământului, dând poporului lui Israel legea Sa și zicând: „Ascultă, cerule, și voi vorbi, auzi, pământule, cuvintele gurii Mele” (Deut. 32, 1)”[8].

„Și aici notăm că se zice cerului: ascultă, [iar] pământului: cu urechile pricepe/ în urechi auzi. Căci cele ce sunt în înălțime, au inteligență/ înțelegere mai mare [majorem intelligentiam], [iar] cele mai smerite implică simțuri pământești.

De unde și Mântuitorul în Evanghelie: „Cine are, zice, urechi de auzit, să audă” (Mt. 11, 15)”[9].


[1] PL 24, col. 21.

[2] PL 24, col. 22.

[3] VUL: „populus videbat voces et lampadas et sonitum bucinae/ poporul vedea glasuri și făclii și sunetul goarnelor/ buciumelor”.

[4] A se vedea:

http://www.ccel.org/ccel/wace/biodict.toc.html?term=montanus. Sau:

http://en.wikipedia.org/wiki/Montanism.

Ereticul Montanus a fost un fel de penticostal, care considera extazul duhovnicesc o luare în posesie de către Duhul Sfânt, o stare de delir în care Duhul Sfânt vorbește prin profet, iar profetul nu înțelege și nu cunoaște cele care sunt spuse sau arătate prin el.

Este ceea ce Sfântul Ieronim, ca și alți Sfinți Părinți, rejectează, spunând că Sfinții Proroci înțelegeau cele revelate lor de Dumnezeu în vederile dumnezeiești.

Sfântul Ieronim nu combate extazul duhovnicesc, așa cum susțin romano-catolicii, ci denunță afirmațiile ereticului Montanus.

De altfel, am văzut, în comentariile Sfântului Augustin, că acesta nu accepta sub nicio formă ipoteza că vederile dumnezeiești ar putea fi sesizate cu ochii fizici, așa cum susțin romano-catolicii.

[5] PL 24, col. 22-23.

[6] PL 24, col. 24-25.

[7] În lat.: „auribus percipe”.

[8] PL 24, col. 25.

[9] Ibidem.

A treia predică la comentariul hrisostomic la Romani

Sfantul Ierarh Ioan Gura de Aur

***

Prima și a doua predică.

*

Iubiții mei,

didascaliaȘi când spune lume, el se referă la întreaga creație a lui Dumnezeu. Pentru că din înțelegerea lumii, a creației Sale, noi putem învăța voia lui Dumnezeu cu noi.

Însă, prin păcate, ajungem să slujim făpturii și nu Făcătorului nostru [cf. Rom. 1, 25, GNT]. Pentru că prin păcătuire ajungem să schimbăm adevărul lui Dumnezeu în minciună [Ibidem].

patimi sexualerusineȘi pentru că e vorba despre anormalitate, despre relații între oameni pe care Dumnezeu nu le dorește, Sfântul Pavel precizează în cazul ambelor patimi sexuale că ele sunt o ieșire din firescul relațiilor dintre bărbați și femei. Pentru că femeile au fost date spre însoțire bărbaților și nu pentru ca să aibă relații sexuale între ele sau bărbații să aibă relații sexuale între ei.

Când vorbește despre lesbianism, Sfântul Pavel spune că femeile au schimbat relația cu bărbații într-o relație cu femeile. Pe când în Rom. 1, 27, vorbind despre homosexualitate, Sfântul Pavel spune că bărbații își părăsesc relația firească cu femeia și se aprind de poftă unii pentru alții.

De unde înțelegem că pofta nefirească a femeilor pentru femei și a bărbaților pentru bărbați e o consecință a stării de păcătuire, e o consecință a lăsării noastre de către Dumnezeu în rușine

Și chiar dacă nu ajungem la a păcătui cu fapta, hrănirea în noi a acestei dorințe după nefiresc e un păcat în sine. Păcat ce trebuie spovedit ca gând și simțire perversă.

adulterDe aceea, la Rom. 1, 27-28, lesbianismul și homosexualitatea sunt patimi de necinste și rușine: pentru că sunt consecințele visării și doririi păcătoase a acestor fapte nefirești.

Însă Sfântul Pavel ne arată aici faptul că păcatele sunt consecințele îndepărtării noastre de Dumnezeu. Pentru că ajungem să cădem în patimi de necinste atunci când nu-L avem pe Dumnezeu în cunoașterea noastră [Rom. 1, 28, GNT]. Când renunțăm la raportarea noastră la Dumnezeu.

Atunci când suntem goi de cunoașterea și de ascultarea lui Dumnezeu, Dumnezeu ne lasă în necunoașterea minții noastre și noi le facem pe cele pe care nu se cuvine să le facem [Rom. 1, 28, GNT].

satanicapatimiTocmai de aceea, Dumnezeu îi dă în fapte de ocară: pentru că sunt împătimiți în rele. În multe feluri de rele.

Adică El îi lasă singuri…îi lasă să vadă ce e de fapt păcatul: e moarte veșnică. E adâncire continuă în moarte…

Sfântul Ioan numește pedeapsa Sodomei o „icoană” [PG 60, col. 420/ ed. Athanasiu, p. 52] a Iadului. Și ea s-a petrecut pentru patimile împotriva firii, pentru cele sexuale. Și patimile sexuale sunt, pentru Sfântul Ioan Gură de Aur, cele care îi fac pe oameni să fie mult mai fără de minte decât animalele [ed. Athanasiu, p. 53].

De aceea, în Rom. 1, 32, Sfântul Pavel ne spune că patimile sexuale ne fac vrednici de moarte, pentru că prin ele călcăm dreptatea lui Dumnezeu.

În Rom. 2, 1 suntem îndemnați la nejudecarea altora pentru că și noi suntem pătimași.

Însă cineva se poate întreba: cum să nu judecăm pe alții, când însuși Sfântul Pavel o face? Însă Sfântul Pavel, după cum trebuie să facem și noi, spune păcatelor pe nume. Însă prin aceasta nu se crede fără păcat. Pentru că a judeca pe alții înseamnă a ne considera fără păcatul pentru care îl judecăm pe altul.

Dar Dumnezeiescul Pavel mustră păcatul având conștiința că și el e vinovat de păcat. Mustră cu înțelegere și nu cu aroganță! Cu aroganță judecă cei care nu se judecă pe ei înșiși ci văd răul doar la ceilalți.

judecataDe aceea, iubiții mei, a căuta pe Dumnezeu înseamnă a face voia Lui. Și a-L căuta pe El înseamnă a căuta adevărata perspectivă a relației noastre cu El. În care noi Îl acceptăm pe Dumnezeu cu tot adevărul Lui și cu tot modul de viață pe care îl cere de la noi.

Dacă credem că putem fi duplicitari cu Dumnezeu ne înșelăm. Iar dacă credem că a alege să trăim discreționar și egoist înseamnă a trăi bine suntem iarăși în înșelare.

Pentru că Dumnezeu vrea să trăim în curăție și în frică curată de Dumnezeu, în bucurie și în evlavie dumnezeiască.

Mult spor în toate! Post plin de bucurie duhovnicească și de luminare a minții! Numai bine! Amin.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort