Traduceri patristice

vol. 5

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

*

Sfantul Ieronim MarturisitorulSfântul Ieronim Mărturisitorul
(340/342/345-420, † 30 septembrie,
pomenit la 15 iunie în Biserica
Ortodoxă)

 *

În Is. 1, 1 – „Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care a văzut-o asupra/ despre [super] Iuda și Ierusalim, în zilele lui Ozia, Ioatam, Ahaz și Ezechia, a regilor lui Iuda” – se vorbește despre Iuda, prin care se înțeleg „două triburi” ale lui Israel. „Așadar, Isaia vorbește în principal de două triburi, Iuda și Veniamin, fără [celelalte] zece, care erau în Samaria și care erau numite Efraim și Israel[1].

„Iar Ozia [Ozias] este același cu Azaria [Azarias], [având] două nume. Și, într-adevăr, cunoaștem, după regii care sunt amintiți în titlu, că în același timp cu Isaia au mai profețit [și] Osea, Ioil și Amos. Dar mai întâi cuvântul lui Dumnezeu a fost în Osea, fiul lui Beeri [cf. Os. 1, 1].

Și majoritatea afirmă că Amos, tatăl lui Isaia [amintit în Is. 1, 1], nu este al treilea din cei doisprezece profeți, ci altul. Și la cărțile evreiești este scris [tot la fel, că este] altul”[2].

„Dar nu numai acest Proroc, ci și alții, când au în titlu: „Vedenia pe care a văzut-o Isaia” sau Avdia [Abdias], nu spun pe cine au văzut.

Harul Cuvântului: „Am văzut pe Domnul Savaot șezând pe tron înalt și înălțat [excelsum et elevatum] și serafimi împrejurul Lui” (Is. 6, 1-2).

Dar cele ce sunt spuse [lor, în vedenie], ei le povestesc. Adică: „Ascultă cerule, și pricepe cu urechile, pământule” (Is. 1, 2). Și: „Aceasta zice Domnul Dumnezeu către Idumea: <Am auzit auzind de la Domnul și sol a trimis către popoare>” (Avd. 1, 1).

Deci Prorocii, văd mai întâi că se vorbește. Ei puteau să spună: Ochii noștri pururea către Domnul [cf. Ps. 24, 15, VUL]. Și: „Către Tine am ridicat ochii mei, Cel ce locuiești în cer” (Ps. 122, 1).

De unde și Apostolul a fost învățat de către Mântuitorul: „Ridicați ochii voștri și vedeți ținuturile, pentru că deja sunt albe [albae sunt] pentru recoltare” (In. 4, 35). Acești ochi ai inimii îi avea și logodnica în Cântarea cântărilor (Cânt. Cânt. 4, 9). Și în Evanghelie citim: „Lumina trupului tău este ochiul tău” (Mt. 6, 22).

În Vechiul [Testament] chiar numește printr-un instrument faptul că poporul a văzut glasul lui Dumnezeu (Ieș. 20, 18)[3].

Din care cauză să înceteze gândurile delirante ale lui Montanus[4], care a zis că în starea de extaz și în nebunie/ delir al inimii judecă întâmplându-se cele prorocești: căci nu puteau să vadă ceea ce nu înțelegeau[5].

„Însă, prin Isaia se înțelege mântuitul Domnului [salvatus Domini], Iuda [înseamnă] mărturisire; Ierusalim, vedenia păcii [visio pacis]; Ozia, puterea/ tăria Domnului; Ioatam, desăvârșirea Domnului; Ahaz, ținere sau tărie [tenens sive robusutus]; Ezechia, împărăția Domnului.

Așadar, cel ce, priveghind, este mântuit de Domnul, și este fiul lui Amos, adică tare și puternic [fortis atque robusti], cerne duhovnicește vederea mărturiei, în timp ce deplânge vechile păcate; și [este fiul] păcii, de vreme ce, după pocăință trece la lumină, [și] se odihnește în pacea eternă [aeterna pace requiescit]; și toate ale acelui timp trec sub puterea Domnului și [întru] desăvârșirea și tăria Lui.

Și când a făcut toate, zice aceasta Evanghelia: „Slugi netrebnice suntem, pentru că cele ce trebuia să facem, [acestea] le-am făcut” [Lc. 17, 10]”[6].

metonimieSau pentru că, prin mărturiile lui Moise, grăise Dumnezeul cerului și al pământului, dând poporului lui Israel legea Sa și zicând: „Ascultă, cerule, și voi vorbi, auzi, pământule, cuvintele gurii Mele” (Deut. 32, 1)”[8].

„Și aici notăm că se zice cerului: ascultă, [iar] pământului: cu urechile pricepe/ în urechi auzi. Căci cele ce sunt în înălțime, au inteligență/ înțelegere mai mare [majorem intelligentiam], [iar] cele mai smerite implică simțuri pământești.

De unde și Mântuitorul în Evanghelie: „Cine are, zice, urechi de auzit, să audă” (Mt. 11, 15)”[9].


[1] PL 24, col. 21.

[2] PL 24, col. 22.

[3] VUL: „populus videbat voces et lampadas et sonitum bucinae/ poporul vedea glasuri și făclii și sunetul goarnelor/ buciumelor”.

[4] A se vedea:

http://www.ccel.org/ccel/wace/biodict.toc.html?term=montanus. Sau:

http://en.wikipedia.org/wiki/Montanism.

Ereticul Montanus a fost un fel de penticostal, care considera extazul duhovnicesc o luare în posesie de către Duhul Sfânt, o stare de delir în care Duhul Sfânt vorbește prin profet, iar profetul nu înțelege și nu cunoaște cele care sunt spuse sau arătate prin el.

Este ceea ce Sfântul Ieronim, ca și alți Sfinți Părinți, rejectează, spunând că Sfinții Proroci înțelegeau cele revelate lor de Dumnezeu în vederile dumnezeiești.

Sfântul Ieronim nu combate extazul duhovnicesc, așa cum susțin romano-catolicii, ci denunță afirmațiile ereticului Montanus.

De altfel, am văzut, în comentariile Sfântului Augustin, că acesta nu accepta sub nicio formă ipoteza că vederile dumnezeiești ar putea fi sesizate cu ochii fizici, așa cum susțin romano-catolicii.

[5] PL 24, col. 22-23.

[6] PL 24, col. 24-25.

[7] În lat.: „auribus percipe”.

[8] PL 24, col. 25.

[9] Ibidem.

Did you like this? Share it: